776 matches
-
Nu știam cum voi rezista pe bicicletă și a doua zi, după mai mult de 100 de kilometri. Dar, cu satisfacție constatasem că nu obosisem, starea de spirit îmi era prielnică. Mulțumit că pentru dimineață scăpasem de grija mâncării, am pedalat înainte, spre Sihăstria. Mai fusesem acolo pe când aveam vreo șapte ani, împreună cu tata, mama și fratele meu, întrun fel de pelerinaj pe la mănăstirile din județ. Exact același traseu aș fi vrut să-l urmez cu bicicleta. Până la urmă, de nevoie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am multe detalii despre aventurile de pe drum, că nu le- am notat la timpul potrivit, de aceea voi relata totul pe scurt. Trecusem pe lângă Secu, prin dreptul mănăstirii Neamț, prin Vânători și Târgu Neamț. Nu mai știam cât trebuia să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
găsească. De la Agapia am revenit la șoseaua principală, cu destinația Piatra Neamț. Surprins plăcut de aspectul de stațiune modestă, totuși balneoclimaterică a Bălțăteștilor, am coborât de pe bicicletă pentru a înfrunta serpentinele lungi, spetaculoase (cel puțin, așa le vedeam eu atunci). Pedalam mereu, trecând pe lângă drumul care ducea la Horaița, lăsându-l în urmă pe cel spre la Roman și Săvinești, pe care dacă îl alegeam, scurtam mult drumul. Dar îmi propusesem să ajung și-n Piatra Neamț. Pe măsură ce mă apropiam de oraș
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
toiul verii). Ne-am întors la drumul spre Slătioara, fiindcă spre Râșca ne abătusem de la șoseaua principală. Prin sate n-am găsit unde să dormim. Doar la un depozit de scânduri, portarul s-a arătat relativ amabil, în schimbul unui bacșiș. Pedalând mai departe, s-au deschis priveliști minunate în dreapta, specifice muntelui de care ne apropiam. Drumul prost, contrasta cu peisajul și ne îngreuna mersul. Undeva, în stânga s-a ivit o biserică în construcție, impresionantă prin stilul arhitectonic și dotare (centrală termică
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în urmă cu ceva ani fusesem într-o vacanță cu familia, pentru două săptămâni. Am recunoscut parcul de lângă casa în care am fusesem cazați. De la un telefon public am comunicat acasă unde ne aflam, apoi ghidându- ne după indicatoare, am pedalat spre Voroneț. Din copilărie, când mersesem acolo pe jos, îmi aminteam acele case frumoase, care acum îmi păreau altfel. Mai fusesem la Voroneț, însă abia acum priveam atent construcția și albastrul celebru al frescelor exterioare. Pe lângă mănăstire, ca întotdeauna, tot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Marginea. Acolo am avut un moment de slăbiciune, o indispoziție îngrijorătoare, un fel de durere abdominală. Localitatea Marginea despre care aflasem din cărțile de geografie m-a dezamăgit, fiindcă n-am văzut nimic specific olăritului, ceramicii negre, de aceea am pedalat mai departe. În dreapta, la câțiva kilometri rămăsese Rădăuți-ul, iar în stânga se desprindea șoseaua spre Moldovița. Înainte de Putna, niște localnici mi-au arătat zona de frontiera, granița cu U.RS.S, peste munții joși din depărtare. Greu de descris satisfacția pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din pușcă, până când panta începu să se domolească, în dreptul unor case. Spre Câmpulung Moldovenesc trebuia să trecem munții, care se conturau cețoși, în față. Inspirat, Mircea a oprit un camion care ne-a transportat o porțiune de drum, la deal. Pedalând de zor apoi, ne-am apropiat de orașul în care am intrat ca niște învingători (păcălisem și distanțele și vremea), tratându-ne la un local cu cotlete haiducești și bere. Acasă stabilisem ca traseul acelei zile să fie cel mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tratându-ne la un local cu cotlete haiducești și bere. Acasă stabilisem ca traseul acelei zile să fie cel mai lung, neștiind că va fi atât de mult de urcat. Trecând prin fața Liceului militar, ne-am sfătuit din mers să pedalăm până la Broșteni (repet, așa planificasem). Iar pădure, iar serpentine și urcuș printre copaci (nu mai erau brazi ci foioase). Ne-a ajuns un camion; surpriză, același care ne ajutase mai înainte! Nu mai știu cât ne-a transportat, însă odată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
solicitând frânele la maxim în dreptul curbelor; probabil că jos era și mai rece, însă pot spune că datorită frigului rețin această parte de drum. Nu-mi mai simțeam mâinile pe ghidon, dar suportam totul, mulțumit că măcar nu mai pedalez în sus. La Broșteni, ne-am abătut spre fosta "Școală de catiheți”, care-l avusese elev pe Ion Creangă, am lăsat în urmă stânca devenită celebră, după ce același o prăvălise peste casa Irinucăi. Din nou apăruse soarele, se schimbase și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
s-a ivit viaductul de la Poiana Largului și, surprizător Ceahlăul în dreapta. Mă așteptam să-l văd, însă apariția lui era o bucurie. Atunci am realizat ce lucru minunat reușisem datorită bicicletei! Din nou la drum, cu Ceahlăul mereu în dreapta noastră, pedalam spre Bicaz. Trebuie spus, poate din nou, că de pe bicicletă peisajele sunt vii, totul este mai adevărat fiindcă ești chiar acolo, în locurile frumoase pe care din mersul mașinii poate nici nu le observi. Drumul era mai puțin spectaculos, din
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
reușit acolo. Cu o bere în față îl așteptam pe Mircea la localul campingului; el negocia cu o bătrână de la bucătărie, care până la urmă ne-a fript niște carne, deși inițial refuzase ferm, fiindcă aștepta un grup organizat. Mai departe, pedalam spre Bicaz, cu oprire la port. Chiar în imobilul "căpităniei”, erau niște încăperi amenajate cu un confort peste așteptările noastre. Ne-a tentat o cameră în "clădirea” plutitoare, cum mai văzusem numai la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța hidrobicicletei, relaxat, cu brațele la piept, fără tricou, zicea: De m-ar vedea directorul meu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța hidrobicicletei, relaxat, cu brațele la piept, fără tricou, zicea: De m-ar vedea directorul meu acum!” (el era doar învoit de la serviciu, numai eu eram în concediu). A fost frumoasă plimbarea pe lac. Deși nu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în sfârșit la șoseaua Piatra NeamțMoinești, la kilometrul 54, parcă. De aici la Moinești, apoi spre Comănești am zburat, nu alta. Mi-a prins bine, la starea mea de atunci (era relativ târziu față de ora programată), faptul că spre Comănești pedalam odihnitor, la vale. Până la motelul barajului din Valea Uzului, câțiva kilometri de serpentine la deal (4-5, sau câți or fi fost), i-am mers pe jos, pe lângă bicicletă. La 19.05 eram în fața motelului. Pe terasa din spate, cu vedere
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe lângă bicicletă. La 19.05 eram în fața motelului. Pe terasa din spate, cu vedere spre lacul de acumulare, Mircea stătea la masă cu familia. Simțeam o mare bucurie văzându-i, și văzându-mă acolo după mai mult de 100 km pedalați. Ei îmi reținuseră o cameră, bicicletele aveau să doarmă chiar sub geamul meu. Frumusețea peisajelor specifice muntelui ne-a făcut să poposim acolo și a doua zi, când tot cu bicicletele am făcut înconjurul lacului văzând locuri unice. În prima
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru cine știe ce lucrări, la o masă grosolană cu bănci din scânduri negeluite. Ne-am spălat într-un fir de apă care trecea mai jos de drum. Drumul era neasfaltat, locurile necunoscute, de aceea eram zoriți să ajungem cât mai departe, pedalând de zor. Din urmă ne-au ajuns, cu căruța, niște unguri. Văzându-ne cinci oameni pe patru biciclete (fetița avea vreo trei-patru ani), s- au oprit să afle de unde veneam și încotro mergeam. Prietenoși, ne-au îmbiat cu ce transportau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe ce să cad și de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna activată, atenționat de Mircea am verificat temperatura torpedoului. Am turnat apă să răcesc butucul, apa sfârâia ca pe o plită încinsă. Pedalând mereu, la Sânmartin (pe asfalt, altă viață!), a apărut în stânga drumului cantina CAP- ului. De necrezut poate, am mâncat acolo în niște condiții deosebite, aproape ca la restaurant, doar că mult mai ieftin și sănătos. Cu moralul ridicat, lăudând mereu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de musafiri. De reținut acolo ieșirea oamenilor din biserica mare, toți în costume negre cu alb. În timp ce Mircea se odihnea cu familia (erau, totuși și doi copii), am plecat cu bicicleta, singur, spre Lacul Sfânta Ana. Următoarea zi (a cincea), pedalam cu toții spre lac. Prima parte a drumului am pedalat pe drumul amenajat prin pădure, am făcut și fotografii, dar ele nu reflectă, decât întregite de amintiri, realitatea. După motel am coborât la lac, apoi am revenit să-i aștept pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mare, toți în costume negre cu alb. În timp ce Mircea se odihnea cu familia (erau, totuși și doi copii), am plecat cu bicicleta, singur, spre Lacul Sfânta Ana. Următoarea zi (a cincea), pedalam cu toții spre lac. Prima parte a drumului am pedalat pe drumul amenajat prin pădure, am făcut și fotografii, dar ele nu reflectă, decât întregite de amintiri, realitatea. După motel am coborât la lac, apoi am revenit să-i aștept pe ceilalți pe terasă. Pe drumul de întoarcere, un prim
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
atât de necunoscut că avea și nume! Noaptea, bicicletele au dormit la miliție, prin bunăvoința ofițerului de serviciu. Ziua următoare (a șasea), după un mic dejun, (mesele erau importante pentru rezistența fizică dar și pentru moral), la un "Lacto-vgetarian”, am pedalat spre Perșani prin Stulpicani, Bod, etc. Undeva, între Făgăraș și Sibiu, la un popas, Mircea și familia s-au culcat. De menționat că era grozav de cald, soarele ardea teribil. Ei se opriseră la umbră, eu am luat-o înainte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bicicletele). Era atât de impresionată de performanța mea încât, atât timp cât am vorbit la telefon, a ieșit să-mi păzească bicicleta. Revenind la șosea, derutat, am luat-o în sens invers, bornele kilometrice determinându-mă să-mi schimb, fără să fi pedalat prea mult, sensul de mers. Mă simțeam încântat pedalând prin locuri necunoscute, spre locuri necunoscute, fără să simt oboseala. Undeva m-am oprit la umbră, să-i aștept pe ceilalți. Într-un târziau, am hotărât să merg totuși mai departe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
atât timp cât am vorbit la telefon, a ieșit să-mi păzească bicicleta. Revenind la șosea, derutat, am luat-o în sens invers, bornele kilometrice determinându-mă să-mi schimb, fără să fi pedalat prea mult, sensul de mers. Mă simțeam încântat pedalând prin locuri necunoscute, spre locuri necunoscute, fără să simt oboseala. Undeva m-am oprit la umbră, să-i aștept pe ceilalți. Într-un târziau, am hotărât să merg totuși mai departe, să găsesc un loc în care să dormim. Urmă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de ceață, aveam impresia că muntele era în dreapta, nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul susținul la urcat ne obosea, dar nici unul nu recunoșteam. Am fi coborât de pe biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acolo. Știind că ne aștepta doar coborâș, poate și vreun local pe drum, am hotărât să mergem mai departe. Aveam senzația că, fiind atins oobiectivul (cascada și lacul), cu toții ne gândeam la întoarcerea acasă. Numai că mai aveam mult de pedalat. Prin tunel, doamna era prima, Mircea ultimul, pentru că le funcționau farurile și stopurile. Parcurgeam cea mai urâtă parte a traseului; pe mine, pedalatul în beznă fără să văd gropile drumului, fără să pot aprecia distanța până la pereții tunelului 53 pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
rămână. Am traversat centrul orașului cunoscut, trecând și prin fața Întreprinderii Mecanice ARO, la care fusesem repartizat după terminarea facultății, dar nu mi-a fost dat să ajung departe. Bicicleta scăpa teribil la deal și chiar și la depășiri (când forțăm), pedalam în gol. Reântors la Câmpulung, am văzut (din fericire), bicicletele celorlalți în fața hotelului vechi. De la Recepție am aflat unde-i găsesc, și e de închipuit surpriza pe care au avut-o ei, văzându-mă. Împreună cu Mircea am plecat la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]