1,264 matches
-
descopăr. La început m-am uitat în cele două buzunare exterioare și am găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumina s-a stins, așa că mi-am pus rucsacul în spate, am ieșit pe coridor, am deschis o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine vine un ins în salopetă neagră și cu șapcă; se uita atent la vagoanele trenului și-și nota ceva cu creionul într-un caiet, cînd se apropia de fiecare. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o mănușă, îi spuse. Puteți să mi-o dați? Ea se duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului ei și o pelerină veche. îl ajută pe Lanark să se îmbrace, iar după aceea el plecă. Căzuse zăpada, dar ploaia măruntă o transforma în zloată. Rămăsese în pat pentru că alternativele erau detestabile, iar acum o apucase pe străzi pentru că somnul devenise un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un gang, și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridica dealul necropolei, cu coastele tăiate de verandele mausoleelor și cu vîrful împînzit de ghimpii monumentelor și obeliscurilor. Monumentul cel mai de sus era un stîlp cu o statuie mare din piatră a lui John Knox, cu pălărie, barbă, pelerină și ținînd în mîna dreaptă o carte mare din granit. Copacii dintre morminte nu aveau frunze, pentru că era la sfîrșitul toamnei. Am văzut o mormîntare acolo azi-dimineață, șopti doamna Thaw cu glas stins. Nu, nu e o priveliște prea încurajatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu mătase purpurie pe umerii lui Monboddo, și-l ajută să-i îndrepte faldurile. — Nu, n-o să ne împotrivim lui Ozenfant. Uite ce te rog, Wilkins, rezolvă tu chestiunea asta în timp ce eu mă ocup de tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îndrepte faldurile. — Nu, n-o să ne împotrivim lui Ozenfant. Uite ce te rog, Wilkins, rezolvă tu chestiunea asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi achită pe ăștia doi și fug în lume! Sânt în stare!" Le aruncă o privire neagră, grea. Privirea pe care ar fi avut-o în fața tainiței goale. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
modernității. „Legiunea Străină” nu este doar un corp de elită - ea devine, odată cu literatura de consum și cu nașterea cinematografului, prezența din care iradiază misterul existenței neîmblânzite și al aventurii. Întâlnirea cu Legiunea este și întâlnirea cu Orientul. Drapați în pelerinele lor albe, purtați de la un fort la altul, legionarii sunt o umanitate fără de trecut și fără de viitor. Iubirile lor sunt intense, iar sfârșitul lor este crâncen. Rând pe rând, timp de decenii, „Legiunea Străină” furnizează culturii populare pretextele de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În ziua de azi, valoarea lui se ridică la câteva mii. Poate fi purtat și ca șal. Privește! — Foarte bine, spuse în cele din urmă bătrânul, după ce îl urmărise pe Ignatius demonstrând cum poate fi folosit fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată semnul templierilor din Provins. E Soapes, ucigașul plătit al grupului din Tomar. — Conte, Îmi spune, a sosit clipa. Prea mulți ani am rătăcit răspândiți prin lume. Dumneata ai bucata de la sfârșitul mesajului, eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
agitată ca să aștepte chiar și câteva minute liftul, și ieși în fugă din redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină care s-o apere de ploaie, avea să arate ca o cârpă stoarsă până să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi din Citizen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
activitate astă seară! Zău că totul pare atât de sumbru! Bătrânul l-a rugat pe Gaston să-i țină puțin locul, dar nici n-apucă să plece că a și răsărit din umbra podului feroviar un bărbat înalt, cu gulerul pelerinei de ploaie ridicat. Părea bolnav, pentru că ținea mâna la gură și tușea. Când a zărit lumânarea și pe Gaston lângă ea, s-a oprit brusc. Un chip întunecat, sinistru. Se putea citi pe fața lui umbra unei nenorociri negre. Obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zidul din spatele tarabei. L-a cuprins aceeași teamă ca atunci când a fost atacat de huliganii din Shinjuku. — Eu... eu sunt străin, se bâlbâi el. Bărbatul îl privi pe Gaston din cap până-n picioare fără să-și scoată mâinile din buzunarele pelerinei. Apoi s-a îndoit pur și simplu din pricina unui acces violent de tuse. Își ținea batista la gură, gata parcă să-și dea duhul. Gaston îl privea buimăcit. — Ce-a pățit sensei? l-a întrebat omul când și-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înălța, pe o distanță destul de mare, un zid din beton cenușiu, de culoarea unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față, îi spuse cu voce spartă bărbatul cu pelerină. Străine, scoate sculele din mașină. Gaston, ascultător, și-a vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și scoată mâinile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
venea direct de deasupra capului său. Abia atunci observă că mai era un bărbat, întins pe scaunul din față. — Endō, unde naiba l-ai găsit și pe ăsta? Bărbatul de pe scaunul din față îi vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stătea lângă el. A apăsat atât de tare, încât Endō s-a zgârcit de durere. Legăturica cea neagră a căzut pe jos și din ea s-a rostogolit un obiect. Era un pistol Colt. 6 Noaptea în Sanya Bărbatul cu pelerină nu a încercat să-l oprească pe Gaston sau să pună mâna pe pistol. Înainte de a se putea debarasa de mâna grea a lui Gaston, care-i apăsa cu toată puterea umărul, a fost doborât de un nou acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
viitoare vor fi și gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a răspuns, a repetat întrebarea. I say, you speak English? Gaston a clătinat din cap. — Eu... eu... francez. — Tiens! Ciudat, dar bărbatul în pelerină și-a exprimat uimirea în franceză. Tu es Français? Mon Dieu! Avea un accent puțin cam ciudat, dar se înțelegea ce spune. — Endō, vorbești franceză? l-a întrebat șoferul încet, pe când lua o curbă. Se aflau acum pe marea arteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vedeau, înainte, patru-cinci oameni cu lanterne pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se pare. — Nu mișca! îi spuse Endō lui Gaston, în șoaptă, dar aspru. Gaston începuse să se foiască. Endō a băgat mâna în buzunarul pelerinei și Gaston a simțit în coaste un obiect dur. Ne bouge pas. Trag. Crede-mă. Cu capul rezemat în mâinile-i uriașe, Gaston îl privi în tăcere pe Endō. Îi implora milă din priviri. — Eu... eu vreau să merg înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în toată lumea?“ Dincolo de pleoapele închise s-a ivit iar imaginea stelelor care străluceau pe cer, în noapte, și apoi cea a lui Napoleon, târându-se după mașină până l-au lăsat puterile. — Am ajuns, Endō. Endō și-a ridicat gulerul pelerinei și a deschis portiera. — Ieși, străine. Picăturile de ploaie cădeau pe fața și pe gâtul lui Gaston. S-a resemnat însă, expunându-și trupul de elefant ploii mohorâte din această țară despre care știa atât de puține lucruri. Șoferul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost! Fratele meu a fost ucis în război. Endō continuă să-i vorbească, clipind mereu din ochi, ca și cum amintirea era prea dureroasă pentru el. A început iar să plouă mărunt, dar nici măcar nu s-a sinchisit să-și ridice gulerul pelerinei. Muncitorii zilieri, în căutare de lucru, treceau pe lângă ei. Nu s-au arătat prea surprinși la vederea lui Gaston. Erau prea preocupați de perspectiva zilei respective ca să-i mai intereseze un străin care se învârtea prin Sanya. — Fratele meu... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Unul e în Tokyo, ceilalți doi prin alte părți ale Japoniei. Dar, Gas, și în gaură de șoarece dau eu de ei... Tokyo, chiar Tokyo în care ne aflăm! N-o să-mi scape! Endō și-a băgat mâna în buzunarul pelerinei și s-a oprit. Zâmbea. Gaston știa că strânge pistolul în mână. Erau multe restaurante ieftine în Sanya, pentru cei care stăteau la hanuri. Se găsea miso cu zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
contează... Ai căutat ce te-am rugat? întrebă Endō obosit, pe când urca în mașină. — Bineînțeles. Șoferul i-a întins lui Endō o foaie de hârtie. Acesta a parcurs-o repede cu privirea, apoi a băgat mâna în buzunarul interior al pelerinei și a scos un teanc de bancnote pe care le-a întins șoferului. — Mulțumesc. Acesta le luă cu o mână, în timp ce conducea cu cealaltă. — Endō, de ce nu te-ai hotărât să-ți pui planul în aplicare noaptea? — Un asasin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i așa, Gas? Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a deschis portbagajul și a scos o valiză maro. Endō a intrat în mașină și și-a scos pelerina, haina și cravata. În valiza pe care i-a adus-o șoferul se afla o cămașă nou-nouță, un costum bleu-pal și pantofi crem. — Gas, ține-le! Endō i-a întins costumul și pelerina pe care le purtase până atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]