877 matches
-
În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar cum seara se pleacă peste zi Și mă aduni din vise, tu noaptea mea cea gri; Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste tristă, să fiu cu sare ... pâine ... Veghetori Culori din curcubeie, penel și zeiisori îmi sunt în nopți și vise, tăcuții veghetori. I-am desenat cu dorul de tandru și naiv într-o magie albă ascunsă-n rogvaiv... Acolo doarme pruncul la piept, fără coșmar în lumea fără vină, în care sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-un buchet în care-mi cânt iubirea de Om și lume nouă; O lume neascunsă unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele în care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
până acum că norii au acoperit complet luna. Cântecul din yoo-hoo-loos e însoțit de acela al altor insecte. Simfonia acestei nopți este minunată. Stau în întuneric și îl privesc pe împăratul Hsien Feng cum respiră liniștit în somn. Ca un penel, ochii mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește de pielea mamei atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cești din porțelan făcute Într-un oraș nemțesc ori austriac - piese de colecție primite cu Încântare În dar de la minunata mea Învățătoare, cea care mi-a descoperit harurile artistice, m-a Încurajat și mi-a pus În mână pana și penelul. Un borcan cu miere de salcâm - sărmană plată pentru giganticul efort risipit În mutarea de colo-colo a stupilor directorului de școală. Cu durere, sudoare și frică am plătit acel borcan cu miere. V-a-nțepat vreodată o albină? Dar o sută? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii lui senini. Nu‐ l dor piroanele din carne, Zâmbește pașnic, iertător, El știe că de veci învie Acei ce pentru alții mor. La poala crucii e Maria, și‐ n chipul ei, nespus de trist, A zugrăvit un chin sălbatic Penelul meșter de artist. Ea‐ și frânge mâinile și geme, În gândul ei a‐ ncremenit: Nu dumnezeul, care‐nvie, Copilul ei, care‐a murit. O văd și mă întreb, pe gânduri, De rostul nepătrunsei firi: De ce și chinul unei mame E
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pașii lor se pierdură în direcția coridorului podit, răsunând ca și cum ar fi umblat pe un strat de gheață subțire. Peste câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi lăsă pensula să alunece pe hârtie, ca și cum ar fi știut deja ceea ce urma să scrie. — Du-i-o mesagerului marelui preot din Yokawa și trimite-l înapoi. Îi dădu scrisoarea unui ajutor și, nepărând ca problema să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap, pentru a da de înțeles că bandajarea rănii nu era necesară. Mâinile i se mișcară de parcă ar fi căutat ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Cu degete tremurătoare, Mitsuhide luă pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi tremura atât de tare, încât păru incapabil să scrie versul următor. Mitsuhide îi dădu pensula lui Shigemoto: — Scrie tu restul. Rezemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât aceea a lunii, îi cuprinse chipul, vorbi cu un glas eliberat surprinzător de orice nesiguranță, încheind strofa: Marea Cale pătrunde izvorul inimii. Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase, fără delicatețe, o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă o dată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase, fără delicatețe, o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă o dată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un timp, stătu tăcut, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui. Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un motiv anume. În timp ce ochii săi urmăreau cuvintele scrise, pe chip i se schimbau fel de fel de emoții. Epistola nu provenea câtuși de puțin de la Hidekatsu, ci fusese scrisă, fără dubii, de penelul lui Hideyoshi. Era cât se poate de sinceră. Ai străbătut de multe ori drumul dintre Omi și Echizen, deci presupun că îl cunoști. Totuși, îl trimit pe fiul meu adoptiv, Hidekatsu, să te călăuzească. Circulă un zvon josnic, nedemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată, esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi ținuți ostatici, dacă așteptăm prea mult. — Cred că ați întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum ar fi blestemat pe cineva, iar mâna în care ținea scrisoarea adresată soției sale începu să tremure. — Ippeita! țipă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor tale eforturi, Shonyu și fiul său mi-au garantat sprijinul lor și nimic nu mi-ar fi putut dărui o bucurie mai mare. Dar este un lucru pe care trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începe să ne amenințe, în toate modurile cu putință. Nu reacționa în nici un fel. Nu face nimic pripit. Ikeda Shonyu și Mori Nagayoshi au fost întotdeauna oameni viteji și mândri, plini de un mare dispreț față de inamic. De cum lăsă jos penelul, trimise scrisoarea la Ogaki. Peste două zile, însă, în seara de cincisprezece, de la Ogaki sosi un nou mesaj. Castelul Inuyama căzuse. În același moment în care luaseră hotărârea definitivă, Shonyu și fiul lui capturaseră cea mai importantă fortăreață din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
molipsit, asta e, boală rea, molipsire. Bătrânul Tizian s-a molipsit de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-a ridicat penelul de jos. O zi ca asta, ieri a fost. Scăpasem penelul, împăratul s-a aplecat să-l ridice. Împăratul! Cea mai înaltă putere lumească. S-a recunoscut trecător, în fața lui Tiziano. — Da, nu-i puțin. La curte, eticheta era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-a ridicat penelul de jos. O zi ca asta, ieri a fost. Scăpasem penelul, împăratul s-a aplecat să-l ridice. Împăratul! Cea mai înaltă putere lumească. S-a recunoscut trecător, în fața lui Tiziano. — Da, nu-i puțin. La curte, eticheta era la mare preț. — Nu eram savantul Leonardo. Nici fermecătorul Rafael, nici granitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-amestecă, devin, Cuvinte, imagini, amintiri. În degrade încep și se scurg, De umplu pânzei albul grund
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
strigă Nilda, cu plicul deschis În mînă. Julius tocmai se Întorsese de la piață, unde pentru a șaptea oară Îi spuseseră că pictorul Peter plecase fără să lase nici o adresă. Și-l Închipuia șezînd pe malul lacului Titicaca, cu paleta și penelul În mînă, cînd auzi strigătul Sălbaticei. „Dă-mi scrisoarea“, Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Karambe." Abandonă tonul elegiac: Karambe e numele de familie. Reluă melodios: "Peste templu, răsărise luna. Luna roșie ca un bujor..." ― Încântător, aprecie grăbit Cristescu. Bătrâna nu se lăsă: ― Ai senzația unui pastel delicat. Numai vechea poezie chineză dispune de același penel. Maiorul, care în afară de vagi referiri asupra lui Liu Sin și Cio Cio San și-ar fi putut epuiza toate celelalte cunoștințe pe această temă în maximum 15 secunde, oftă: ― Îmi dau seama. Deci, când traduceți din dialectul tembo-habe, vă scapă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viață unor valori distilate de secole de autodisciplină etică și intelectuală. Redați mediului originar spre care Jacobs privește, Blake și Mortimer au alura retro ce evocă seninătatea ironică a lui David Niven sau Alec Guinness. Nimic distonant, nici o tușă de penel nelalocul ei în această cromatică magnifică a prieteniei care unește doi oameni animați de idealul datoriei față de patrie și de umanitate, în egală măsură. Pe de o parte, Francis Blake, ofițerul de informații din serviciul secret, cel care nu se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]