879 matches
-
psihice, morale și spirituale, individuale și colective ale persoanei concrete și ale grupului concret”. Papa Ioan Paul al II-lea recunoștea nevoia penitenților de a obține această pace interioară în urma spovezii, afirmând că „este totuși legitim ca credincioșii, prin sacramentul penitenței, să caute să instaureze acel proces interior care să ducă (...) la asimilarea progresivă a propriei stări psihologice de pace, care constă în conformitatea cu voința lui Dumnezeu”. Prin urmare, este important să se celebreze sacramentul spovezii, ca o sărbătoare a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
iertăm celor ce ne greșesc; - în reconcilierea sacramentală, mai importantă decât acuzarea este căința; - poate să povestească și altora ceea ce el cunoaște despre Dumnezeu, având astfel „bucuria de a fi mărturisitor al lui Cristos în mediul specific în care trăiește”; - penitența face parte din viața de zi cu zi a creștinului, iar el, copilul, poate, în măsura în care devine capabil, să se pună față în față cu Evanghelia, cu prietenia sa cu Isus și să încerce să fie fidel față de Dumnezeu. Prin aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ca un itinerariu de trecere de la Botez la convertire; c) descoperirea locului adevărat de reconciliere: Biserica; d) aplicarea în plan cultural, social și istoric a noii vieți de reconciliere și a roadelor acesteia; e) ajutorul pe care celebrarea comunitară a penitenței îl are în conștientizarea reconcilierii, a comuniunii, a păcatului și a împăcării; f) celebrarea reconcilierii sacramentale privită din prisma raportului dialogic dintre om și Dumnezeu; g) prezentarea lui Isus Cristos ca o persoană care iubește omul, care a murit și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să se pregătească pentru acest lucru. Este necesar ca, pentru o bună sensibilitate spirituală și pastorală, să unească o pregătire serioasă în plan teologic, moral și pedagogic, care îl ajută să înțeleagă situațiile existențiale ale persoanelor, cu o viață de penitență și de comuniune intimă cu Dumnezeu, prin rugăciune și prin ascultarea cuvântului Său. Deși nu acționează în numele propriu, ci în numele lui Cristos, el trebuie totuși să depună efort ca să facă vizibilă în el icoana lui Cristos. 3.Aspecte și sublinieri
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
avut criterii și valori creștine. Biserica propune și actualizează noi modele de cercetare a cugetului, pentru a le veni în ajutor, atât penitenților cât și confesorilor, dorind crearea unui numitor comun în a defini păcatul, vinovăția, iertarea și pocăința. Ritualul Penitenței conține în anexa sa trei modele de cercetare a cugetului, alcătuite în raport cu cuvântul lui Dumnezeu și orientate în sfera a trei teme de referință: dragostea față de Dumnezeu, dragostea față de aproapele și respectul față de sine. Alături de acestea, Biserica locală rămâne atentă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
legătură, el realizează că, de fapt, nu se mai prezintă la confesional ca o persoană care se convertește, ci ca o persoană deja convertită, dar care are nevoie de ajutor în a-și desăvârși drumul convertirii. În acest mod, privind penitența ca o alegere liberă, ca o opțiune, sau ca un stil de viață, penitentul se va insera altfel în procesul dialogic cu preotul confesor, având alte atitudini și așteptări precum și alte propuneri, mult mai profunde; 2) Sacramentul reconcilierii este în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confesorul său. Alături de aceștia, comunitatea poate fi sau nu prezentă, având la rândul său un rol determinat. Între toți patru, se derulează, atât direct, cât și indirect, procesul dialogic al sacramentului reconcilierii. Acest proces e garantat și indicat de Ritualul Penitenței. El e parcurs în mod coerent atunci când confesorul și penitentul rămân fideli structurii sale. Există și modele ce pot orienta și inspira relația corectă dintre ei, numite paradigme. Ele determină conștientizarea ideii că Dumnezeu lucrează într-un mod original în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
parcurs ca națiune după ce „regimul de istoricitate” (Hartog, 2002) instaurat după căderea comunismului a început să-și arate efectele. Georges Duby constata că în istoria Europei vremurile dificile (l’approche du trépas) au dus la o înflorire a riturilor de penitență, între care include și pelerinajul (Duby, 1974 : 155). Timpurile dificile de ne-așezare a noastră de după căderea comunismului încurajează practica pelerinajului tocmai prin incertitudinea pe care o generează ? Fără a avea însă capacitatea și spațiul necesar pentru a intra pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ProTV la știrile din seara zilei de 28 noiembrie), prea puțini bolnavi grav, cu handicap fizic sever se pot zări efectiv pe teren. * Pelerinul de autocar nu iubește mersul pe jos și nu (mai) asociază ideea marșului cu formele de penitență obligatorie cerute de pelerinaj. Poate că aici transpare și superficialitatea a ceea ce putem numi „pelerin de autocar”. Dar aceeași persoană care refuză să parcurgă trei kilometri pedestru poate sta la rând, în condiții meteo dificile, trei sau patru ore, fără
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de zi”, are o altă viață, un alt ritm, altă compoziție. Se risipesc pelerinii proveniți din „autocarele electorale”, sosesc numeroși pelerini din zonele rurale ale întregii Moldove. Oamenii sunt mai tăcuți, mai răbdători, mai împăcați cu ei înșiși, gestul de penitență asociat așteptării apare mai evident. Iată-l și pe mai vechiul meu prieten, Cornel, vânzătorul ambulant cu brațul plin de Iisus Biruitorul, ziarul editat de asociația misionară „Oastea Domnului” din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Este perfect echipat pentru munca de noapte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
larg fabricat dintr-o pânză de doc groasă, de culoare gri- șoarece. Dar acum coșul de nuiele este gol, din cauza numărului prea mare de pelerini. Paznicul se grăbește să aducă alte șorțuri. După ce acest auxiliar vestimentar, simbol de respect și penitență, le este atașat în jurul taliei, cele două fete pășesc încet în spatele mamei, cu brațele pline de „prinoase” pentru mănăstire. Încă o dată, mă întreb ce relație există între noua „etică” a capitalismului românesc și ortodoxie. Revin la sosirea pelerinilor, privesc la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiecăruia. Religia practicată de oamenii de afaceri nu intră astfel în contradicție cu doctrina ortodoxă și permite integrarea lor în comunitate. Contribuția caritabilă (dania și ajutoarele în bani) pentru biserici și mănăstiri este una dintre formele cele mai răspândite de penitență printre aceștia, văzută ca o datorie personală esențială pentru a obține iertarea păcatelor. Acest tip de atitudine s-ar înscrie, în viziunea lui T. Köllner, într-un proces mai general de „privatizare” și individualizare a religiei ortodoxe, în care oamenii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
speciale pentru depozitarea cutiilor de băutură răcoritoare. Evident, sunt amplasate acolo unde terenul este mai plat, semn că este vorba de un pelerinaj „static” și nu unul dinamic, ritualul religios se contemplă ca un spectacol de teatru, odată depășită etapa penitenței fizice (urcatul dealului, purtatul praporilor etc). „Scutul” din anul 1969 S-a format și un rând de așteptare de circa 150-200 de persoane în jurul „bisericii de zid”, compus din pelerinii care doresc să se închine la icoană. Timpul de așteptare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
om nu implică faptul că el, trupul sau sufletul lui ar fi rele sau necinstite, nici că el a fost respins de Dumnezeu. Suntem aici destul de departe de doctrinele creștine despre fundamentala negativitate a trupului sau despre eficacitatea durerii ca penitență. Suferința fizică putea fi dorită sau acceptată atunci când îl lovea pe individ, dar nu era nici bună, nici eficientă prin ea însăși. Mortificarea cărnii nu era un scop valorizat în sine. Talmudul nu recomandă nicidecum renunțarea la plăcerile trupului, mâncare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o cuprindere universalistă, deja prezentă în mai multe episoade ale Bibliei. În iudaism, cu câteva rare excepții, cei care suferă nu se constituie în secte de suferinzi comparabile cu flagelanții medievali din creștinism, mișcare de sărăcie voluntară care descoperă în penitență și ispășire un mod de identificare cu Hristos. Cel care suferă scapă din lanțurile suferinței proprii deschizându-se spre cea a Celuilalt. Acest principiu de disponibilitate, care se impune suferindului și asupritului, principiu transmis prin tradiție chiar și când aceasta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine, nu apare ex nihilo. Ea se inserează într-o ordine stabilită care, fără s-o explice totuși întotdeauna, îi conferă un sens. Acesta poate fi impenetrabil, dar intră într-un cadru de referință comprehensibil, capabil
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încă de o scriere a istoriei așa cum o concepem noi, ele generează istorie, care este o istorie de suferință. Ele constituie adesea singura sursă istorică disponibilă despre persecuțiile suferite și se erijează în material istoric. Alături de elegiile și rugăciunile de penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
penitență rostite la date simbolice din calendarul evreiesc, ele trasează planul didactic al suferinței. Cruciadele contribuie și la elaborarea unei liturghii a catastrofeiddd, inserată în matricele deja existente și adoptate rapid de cultul sinagogal contemporan al evenimentelor. Astfel, rugăciunea de penitență Et ha-kol kol Yaakov nohem ([Ascultați] vocea, vocea tânguitoare a lui Iacov!) de Kalonymos ben Iuda din Mainz, el însuși martor la evenimente, descrie auto-sacrificarea evreilor renani în timpul primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
primei Cruciade. Kalonymos este și autorul unei elegii, Mi yiten roshi mayim (De mi-ar fi capul plin cu apăeee), despre masacrele comise în centrele orașelor Speyer, Mainz și Worms, și nu ne ascunde niciun detaliu. Și alte rugăciuni de penitență ale poeților repertoriați se bazează pe evenimente ale epocii. Mai târziu, când Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la Paris din ordinul regelui, Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Talmudul este ars în iunie 1242 sau 1244 la Paris din ordinul regelui, Rabbi Meir din Rothenburg scrie o elegie care-și găsește repede locul printre cântecele funebre de la 9 av, data de comemorare a distrugerii Templelor. Aceste rugăciuni de penitență amestecă într-un singur ansamblu sacrificiul lui Isaac, martiriul Celor Zece și supliciul bărbaților, femeilor și copiilor în timpul Cruciadelor. Această poezie este transistorică. Combinând dezastrele cele mai recente cu modelele arhetipale, ea prezintă poporul evreu ca un organism unic. Iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
persecuțiile și martirologiul evreilor din Germania și Franța între Cruciada din 1096 și epidemia de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau de lunga durată a tribulațiilor îndurate. Astfel s-a întâmplat la comemorarea calomniei de omor ritual de la Blois, caz care s-a încheiat cu execuția a treizeci și opt de evrei care preferaseră moartea botezului. Martiriul de la Blois
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Blois, caz care s-a încheiat cu execuția a treizeci și opt de evrei care preferaseră moartea botezului. Martiriul de la Blois, din 26 mai 1171, a lăsat o impresie atât de puternică asupra evreilor, încât, pe lângă povestirile și rugăciunile de penitență compuse pentru această ocazie, Rabbi Jacob Tam, celebră autoritate religioasă din această perioadă, a instituit data ca zi de post pentru comunitățile din Franța, Anglia și țările renane 2. Se conturează astfel un discurs despre suferință, transmis din generație în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză a tragediei. Martirii ar fi murit în puritate și și-ar fi oferit în mod spontan copiii. Aici faptul că evreii din Mainz și-au îndreptat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ajuns să marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară a evreilor. Lipsa unei veritabile istorii scrise a jucat un rol primordial în acapararea de către memorie, de-a lungul secolelor, a istoriei de suferință din imaginarul evreiesc. De vreme ce rugăciunile de penitență și elegiile serveau drept sursă istorică, putem lesne înțelege că, prin legitimitatea pe care le-o conferea caracterul lor religios, acestea au contribuit puternic la elaborarea unei memorii doloriste. Masacrele din Polonia și Ucraina din 1648-1649, ca urmare a rebeliunii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]