872 matches
-
i-a ademenit pe Îngerii lui Dumnezeu, care au coborît pe pămînt, unde Lucifer i-a Închis În trupuri omenești... Că sufletele oamenilor sînt demoni care au căzut din cer și se vor Întoarce În cer, după ce vor fi făcut penitență Într-unul sau mai multe trupuri 70. Unul dintre punctele În care acest text timpuriu diferă de bogomilism este acela privitor la ideea reîncarnării, pe care un singur autor bizantin o mai susținuse pînă atunci - Ioan Italos 71. Este greu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
70. Unul dintre punctele În care acest text timpuriu diferă de bogomilism este acela privitor la ideea reîncarnării, pe care un singur autor bizantin o mai susținuse pînă atunci - Ioan Italos 71. Este greu de Înțeles ce sens dădeau patarinii penitenței „in corporis uno vel pluribus”. După cum vom vedea În capitolul următor, este probabil vorba de doctrina origenistă a asumării unor trupuri diverse. Un lucru pare să fie limpede: că patarinii abandonaseră traducianismul bogomilic În favoarea preexistenței sufletului. Această mărturie se coroborează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a urcat la cer, s-a luptat acolo Împotriva lui Dumnezeu și a pricinuit căderea multor Îngeri. Sufletele sînt demoni Închiși În trupuri. Îngerii cei răi, Închiși În trupuri, se vor Întorce la cer prin botez, purificare (purgationem) și penitență. Respingînd și osîndind Vechiul Testament, ei spun că este al Prințului Întunericului 72. S-ar părea că ne Întîlnim aici cu o formă stîngace de origenism, combinat cu maniheism și păstrînd o parte din consecințele de ordin etic și practic ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a ne face necesara toaletă a conștiinței cotidiene. Atât. Aceste rînduri de gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fie mult mai dramatic decît îl propune piesa și-l acceptă regizorul. Spectacolul provoacă la meditație, dar nu cutremură. În locul unui verdict el sugerează doar o privire în oglindă. Zice regizorul în caietul de sală: "Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a face necesara toaletă a conștiinței cotidiene. Atît." Am simțit, mărturisesc, nevoia de ceva mai mult și poate că nu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea de "structură" are totuși o dublă semnificație în scriitura foucauldiană, aceea de "instituții", dar și de procese ale civilizării europene (nebunie, sexualitate, crimă și penitență, puterea-cunoaștere). Prezența conceptului amintit și notorietatea sa, după polemica cu Sartre (1905-1980) din anii '60, i-au făcut pe unii intelectuali să-l "integreze" în Banda celor Patru (Lacan, Barthes, Derrida, Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în acord sau în dezacord cu evidența istorică, dacă ceea ce gândește pe un angrenaj de cunoaștere istorică este veridic sau nu demonstrează primordialitatea "experienței" literare a lui Foucault, aceea când se visa Blanchot. Universul tematic foucauldian (nebunia, relațiile rațiune-nerațiune, sexualitatea, penitența, supravegherea și controlul, panoptismul, raporturile complexe ale puterii-cunoaștere, relațiile de putere și de cunoaștere din cadrul societățiilor, biopolitica și bioistoria, tehnologiile, tehnicile de guvernare, raporturile dintre practicile discriminante și protejarea privilegilor de grup) a deschis o întreagă discursivitate contemporană în universități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterea umanistă și utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a unor "poziții ideologice". Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner, spunea într-un interviu că universul (intelectual) al lui Foucault (moartea omului și a autorului, nebunia, crima, penitența, puterea-cunoaștere) nu putea fi lumea lui Hayden White. De fapt, nici lumea lui Foucault nu se poate echivala cu lumea lui Hayden White (elementul lingvistic, socialismul, formalismul, metaistoria, tropologia, emplotment-ul, "poziția ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
adevărații cititori": cum în romanul matein "adevărații Arnoteni". Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
slujba și se aflau după aceasta „în rândul oamenilor“. Ziua nunții țărani și boieri se supun timpului Bisericii atunci când își aleg ziua nunții, iar respectarea sărbătorilor religioase și a posturilor, ce le însoțesc, se cere. Postul este o perioadă de penitență, când nu numai corpul, ci și spiritul trebuie să treacă printr-o perioadă de reculegere și umilință. Or, nunta sem ni fi că bucurie, zgomot, abuz de mâncare și băutură. După Pravilă, nunțile nu se fac în postul cel mare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lu mii masculine în con ju ra tă de „zidurile“ familiei. Ho tă râ rea, indiferent de forma pe care o îmbracă, are întotdeauna și o parte canonică, iar în anafora se specifică „și le-am dat și ca non“. Penitența și căința capătă o im portanță mult mai mare în con știința soborului și fiecare individ în parte este pre lu crat din punct de vedere spiritual, explicându i-se implicațiile legământului acceptat la căsătorie, vătămarea trupului și a sufletului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
la Cambridge în 1929, intenția de a pune din nou capăt activității filozofice la mijlocul anilor ’30 pot fi înțelese ca expresii ale acestei zbateri chinuitoare. Ca și încercările repetate ale lui Wittgenstein de a și anihila vanitatea prin acte de penitență. Încă în 1931, la scurt timp după ce a început să predea la Cambridge, a simțit nevoia să pună pe hârtie relatări despre momente ale vieții sale care îi inspirau sentimente de rușine și de căință. Le-a cerut unor membri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de cult, cât și obiect simbolic. În plus, această figură feminină, aparent nubilă, apare ca nud, craniul așezat între coapse voalează sexul, dar îl și conotează morbid. Arta și moartea sunt legate nu printr-o meditație filozofică, inspirațională, cu fervoarea penitenței, spirituală, ci senzualist. Arta devine obiectul unui scenariu al seducției pe care moartea, sub aspectul venust al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este important pentru că sfârșitul timpurilor este aproape, după cum o demonstrează prezența multor rele din lume. Această convingere nu este nouă, ci datează cel puțin de pe timpul papei Grigore cel Mare (†604): experiența lor este privită din perspectiva ascetismului și a penitenței, specifică tradiției monahale. În cele din urmă, după cum s-a spus deja, majoritatea mărturiilor prezintă viața franciscanilor ca pe cea apostolică și ca pe cea a bisericii primare, contrar modelului evanghelic al lui Francisc. Se poate spune că aceste izvoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Boncampagnus”, compusă în jurul anilor 1220 și premiată cu lauri, se mulțumește să evidențieze cele două aspecte ale franciscanismului primar, opiniile lui coincizând cu cele ale lui Iacob din Vitry. În „De commendatione fratrum minorum”, scoate în evidență practica franciscană a penitenței evanghelice. În „De dectratione fratrum minorum”, accentuează acest ascetism până a-l descrie ca fiind inuman, mai ales în privința tinerilor, și critică duritatea și caracterul riscant al peregrinării lor „apostolice”. Fragment din BONCOMPAGNO DA SIGNA, Rhetorica antiqua, în LEMMENS, Testimonia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ci a fost mereu primul și cel mai umil în spălarea farfuriilor și picioarelor fraților. Iar dacă impunea vreunui frate, din pricina vreunei greșeli, să se așeze pe pământ pentru a-l «disciplina», el însuși îndeplinea cu multă umilință, împreună cu acela penitența propusă. Respectând personal umilința și ascultarea în orice situație, era foarte ferm în cazul neascultării încăpățânate, iar atunci când vreun frate neascultător era și îndărătnic, chiar și după ce era pedepsit, cu greu reușea să reintre în grațiile sale. Într-adevăr, considera
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nu este greu să ne imaginăm profunda și vasta influență pe care au avut-o, chiar dacă nu ne putem da seama prea bine de organizarea și calitatea lor. Pentru alte teme particulare, opera reprezintă și o mărturie de valoare excepțională: penitența, sub forma abstinenței de la mâncăruri, este prezentată și recomandată cu discreție, nedisprețuind o masă bună ori participarea la o agapă fraternă împreună cu alți confrați sau laici. Obiceiul cordial de a bea un pahar de vin bun, ca penitență, pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
valoare excepțională: penitența, sub forma abstinenței de la mâncăruri, este prezentată și recomandată cu discreție, nedisprețuind o masă bună ori participarea la o agapă fraternă împreună cu alți confrați sau laici. Obiceiul cordial de a bea un pahar de vin bun, ca penitență, pentru a coborî nivelul răutății și al tristeții, care ar putea să întunece viața fraților, este o perlă de franciscanism (nr. 118: FF 2554). Opera este o galerie numeroasă de portrete, schițe și creionări, pe care fratele Toma o prezintă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și, fiind odată în călătorie împreună cu Fericitul Francisc de la Bevagna spre o altă localitate, i-a cerut iertare fiindcă se dusese din porunca fratelui Filip la acea mănăstire. Atunci Sfântul l-a certat cu asprime și i-a poruncit, ca penitență, să se arunce așa îmbrăcat cum era în râul pe lângă care mergeau. Era luna decembrie. Ud până la piele și tremurând din cauza frigului, a trebuit să-l însoțească două mile lungi pe Fericitul Francisc până la locuința fraților. 5. Același frate Ștefan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest răspuns fraților săi care îl rugau să îndemne o anumită persoană de condiție modestă să intre în Ordin: «Fraților, nu îmi revine mie, nici vouă, să determinăm pe cineva să aleagă viața noastră, ci noi trebuie să predicăm tuturor penitența cu exemplul faptelor și cu cuvântul, și să-i atragem pe toți la iubirea și urmarea lui Cristos, respingând și disprețuind lumea. Doar lui Dumnezeu îi aparține decizia, singurul care cunoaște ceea ce este indicat pentru oameni, să aleagă acest mod
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de Independență” și „Constituția”, britanicii merg la Londra pentru a asista la aparițiile publice ale reginei, românii merg în Capitala Unirii-Alba Iulia etc.) Obiectivele pelerinajului religios: a vedea, a se ruga, a adora, a obține o favoare, a săvârși o penitență, a procura un talisman, a mulțumi, a ispăși un păcat. Pelerinajele religioase se realizează la: locuri de geneză a unor religii; edificii religioase (temple, catedrale, sinagogi, moschee); locuri unde au avut loc miracole; morminte; Locuri sacre la ortodocși: Orașul Ierusalim
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat în sac și umbla cu capul plecat. A început să facă penitență”. Precum Zaheu cere iertare Domnului pentru păcatele sale și spune: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit” (Lc 19,8). În orice caz, există o cale de ieșire pentru
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Lc 19,8). În orice caz, există o cale de ieșire pentru corupți. În acest mod Papa Francisc a asemănat experiența lui Ahab cu cea a „omului bun, care căzuse în corupție: sfântul David: «Am păcătuit!». Și plângea și făcea penitență; se căia”. Deci „a cere iertare” este „poarta de ieșire pentru afaceriștii corupți și pentru clericii corupți”. De fapt, „Domnului îi place aceasta: iartă, dar o face când cei corupți fac ceea ce a făcut Zaheu: «dacă am nedreptățit pe cineva
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
atașarea de bogății (Mc 10,21-25) până la siguranța orgolioasă a fariseilor (Lc 18,9), însușite emblematic și de Papa Francisc, ca referințe despre corupția politică, economică și eclezială. E clar că întoarcerea la paradigma originală implică eliberarea „convertirii” de tradiționala „penitență”, care este o consecință, ce s-a dezvoltat în cadrul unei religiozități individualiste și al unei asceze moraliste. Nu este așa în tradiția profetică și nici în Evanghelia Împărăției lui Isus, unde, împreună cu noi dispoziții interioare, convertirea constă într-o nouă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și o luăm pe șosea, uitându-ne cum silueta ei dărâmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mâna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele noastre. Noi nu suntem făcuți așa. Pizdă ușchită. Capul nostru, al meu, ni se Învârtește, dar simt În același timp și euforie și greață. În nici un caz nu mă pot Întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]