1,002 matches
-
etapele obținerii, începînd de la cultivatul pămîntului și pînă la distribuirea biocarburantului la pompă, afirmă că randamentul energetic este negativ. Majoritatea studiilor susțin că prin tehnologii integrate, cu valorificarea deșeurilor și subproduselor, randamentul energetic este pozitiv. Alte obiecții sunt legate de penuria globală de cereale, materii prime care se pot folosi pentru rezolvarea problemei alimentare în diferite zone pe glob. Fluctuația prețului de achiziție și instabilitatea aprovizionării cu materii prime, determinate de evoluția climaterică, reprezintă un alt punct slab. Nu în ultimul
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
cuvântul simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai poftim, domnule!). V. pregătește astfel, împreună cu alți nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării monotone a unor bune intenții tematice, a penuriei stilistice. Într-o narațiune extinsă, ce inaugurează romanul ciclic la noi, nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu o dată fals, dar mai cu seamă se face simțit un
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
reprodus în cazul tuturor emulilor săi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul paradox: o ideologie* egalitaristă care exalta triumful industrializării* și al planului cincinal*, și o populație trăind permanent într-o economie de penurie care împovăra viața cotidiană a populației dominată total de o nomenclatură care beneficia de privilegii datorate nu competenței ci simplului fapt că deținea puterea. Propaganda comunistă denunța constant „crimele capitalismului și ale imperialismului” și proclama că, în URSS, fericirea este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Apărare a Revoluției (CDR). După bunăstarea inițială generată de reformele redistributive fără creșterea productivității, în martie 1962 este instaurată o raționare a articolelor de primă necesitate. Socialismul alfabetizării și al îngrijirilor medicale se împletește cu represiunea permanentă și cu penuria. Castro caută un sprijin economic și internațional în URSS*, ceea ce antrenează, ca reacție, organizarea de către SUA, pe 17 aprilie 1961, o debarcare a exilaților cubanezi vizând răsturnarea regimului. Foarte prost pregătită, această operațiune - zisă „din Golful Porcilor” - eșuează și amplifică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca fiind noul pol revoluționar. Totuși, foarte curând, veștile proaste despre comune se tot înmulțesc: acestea sunt prea mari și sunt prost conduse; rechiziționările de cereale sunt prea importante pentru recolta mult mai slabă decât se scontase; dezordinea este generală; penuria, foametea* și epidemiile fac ravagii. Mao slăbește puțin controlul asupra gestionării comunelor populare. Cu un gest care pare unul de bunăvoință, el îi abandonează lui Liu Shaogi președinția Republicii. Când conducerea superioară se întrunește la Lushan, în vara anului 1959
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât mai cumplită. China pierde între 20 și 50 de milioane de oameni, morți de foame - în principal, țărani - economia țării este dezorganizată, adeziunea populară spulberată. într-un prim moment, este vorba să se trimită ajutoare și să se stăvilească penuria, activități care cad în responsabilitatea lui Zhou Enlai și Li Xiannian. Apoi, pentru a relansa producția, este nevoie să fie autorizate cât de cât agricultura privată și piața liberă: „nu contează că pisica este neagră sau albă, declară Deng Xiaoping
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fermenții crizei. în cursul anului 1956 aceasta capătă o amplasare neatinsă până acum, cu revolta din toamna poloneză și, mai ales, cu revoluția ungară din noiembrie, înăbușită în sânge. Motivele crizei sunt mereu aceleași: revendicările materiale în fața unor economii* de penurie, voința de a dispune de libertate, dorința de a merge pe o cale conformă cu tradiția națională, ostilitatea față de modelul sovietic. Criza va fi recurentă: în Cehoslovacia anului 1968, cu „Primăvara de la Praga*, înăbușită prin intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în URSS în URSS*, evoluțiile politice sunt însoțite de schimbări economice și sociale. în 1953, economia este grevată de racile majore: producția agricolă nu reușește să asigure aprovizionarea unei populații urbane în continuă creștere, în vreme ce hipertrofia industriei grele provoacă o penurie cronică de bunuri de larg cosum. Lumea muncitorească are de suportat constrângeri structurale crescânde: mobilizarea forței de muncă, salariații rămân în continuare legați de întreprinderea lor prin cartea de muncă. Kolhoznicii, tratați cu suspiciune nu beneficiază nici de venituri stabile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agricultură și un sector meșteșugăresc private; ea funcționează ca o economie de piață în care statul intervine masiv prin credite și impozite. Această formulă permite o relansare a economiei care, în 1927, ajunge aproape de nivelul atins în 1913. Economia planificată: penuria constantă, mijloc de regularizare a economiei în 1928, Stalin* hotărăște să mizeze totul pe dezvoltarea accelerată a industriei grele, asigurată prin disciplina totală a clasei muncitoare*, prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forțate în sânul unui uriaș sistem concentraționar* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autoritar și birocratic, alocă 80% din investiții industriei grele, fixând în mod centralizat prețurile. Sunt astfel privilegiate sectorul armamentului, așadar minele și siderurgia, apoi chimia, materialele de construcții și, în sfârșit, industriile metalurgice, mecanice și electrice, în detrimentul sectoarelor consumului, unde penuriile sunt cronice. în sânul primelor trebuie să apară „omul nou”, loial față de partid, căreia se cuvine să i se atribuie recompense materiale și o recunoștință simbolică. Acest model de industrializare și, într-un mod mai general, de economie comunistă va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de schimb în funcție de numeroase circuite, etanșe unele față de altele: devize limitate la schimburile internaționale, monedă în numerar utilizată în magazinele de stat, monedă pur contabilă, permițând înregistrarea fluxurilor între întreprinderi și trocul pe care fiecare îl anticipează având în vedere penuriile cronice și pe care, din chiar acest motiv, el le amplifică. Există mai multe pieți, și unele sunt „închise” - rezervate privilegiaților - fiecare cu propriile sale magazine, uneori chiar și cu moneda specifică. Totuși, în acest tip de economie, instituirea unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instituirea unei organizări generale a controlului integralității fluxurilor - atât ale bunurilor care intră în producție, cât și ale produselor finite -, atât la nivel național, cât și internațional, se dovedește a fi deosebit de complex, inaplicabil chiar, ceea ce constituie una din sursele penuriei permanente care împovărează viața cotidiană*. Penuria este în același timp caracteristica principală a unei economii a vânzătorilor, și o dinamică reprodusă de ansamblul actorilor circuitului economic. Ea este regulatorul economiei centralizate. întrucât este riguros imposibil să prevezi și să fixezi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
integralității fluxurilor - atât ale bunurilor care intră în producție, cât și ale produselor finite -, atât la nivel național, cât și internațional, se dovedește a fi deosebit de complex, inaplicabil chiar, ceea ce constituie una din sursele penuriei permanente care împovărează viața cotidiană*. Penuria este în același timp caracteristica principală a unei economii a vânzătorilor, și o dinamică reprodusă de ansamblul actorilor circuitului economic. Ea este regulatorul economiei centralizate. întrucât este riguros imposibil să prevezi și să fixezi totul - de la bilele de rulment pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ochii. Fiecare „umflă” dimensiunile cererii nu numai pentru că mărimea este un factor al prestigiului, ci mai ales pentru că acest lucru permite anticiparea disfuncțiilor. Astfel, fiecare întreprindere sau agent acumulează resurse materiale și umane, și contribuie, după importanța sa, la generarea penuriei. Corupția și confuzia sunt consecințele cvasifuncționale ale unui sistem în care cererea nu-și are, în mod oficial, locul. în virtutea autorității sale discreționare, centrul definește nevoile și, în consecință, pompează resursele la toate nivelurile. Or, fiecare actor reproduce prin anticipare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt consecințele cvasifuncționale ale unui sistem în care cererea nu-și are, în mod oficial, locul. în virtutea autorității sale discreționare, centrul definește nevoile și, în consecință, pompează resursele la toate nivelurile. Or, fiecare actor reproduce prin anticipare această schemă și penuria devine „sistematică”: logica macroeconomică care duce la crearea penuriei în funcție de voința doctrinală de control integral și de deciziile politice privind suprainvestițiile în anumite ramuri, este reprodusă la nivel microeconomic de actorii confruntați local cu unele penurii atunci când sunt amenințați de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu-și are, în mod oficial, locul. în virtutea autorității sale discreționare, centrul definește nevoile și, în consecință, pompează resursele la toate nivelurile. Or, fiecare actor reproduce prin anticipare această schemă și penuria devine „sistematică”: logica macroeconomică care duce la crearea penuriei în funcție de voința doctrinală de control integral și de deciziile politice privind suprainvestițiile în anumite ramuri, este reprodusă la nivel microeconomic de actorii confruntați local cu unele penurii atunci când sunt amenințați de neîndeplinirea planului. Acestă economie prezintă așadar o mare coerență
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anticipare această schemă și penuria devine „sistematică”: logica macroeconomică care duce la crearea penuriei în funcție de voința doctrinală de control integral și de deciziile politice privind suprainvestițiile în anumite ramuri, este reprodusă la nivel microeconomic de actorii confruntați local cu unele penurii atunci când sunt amenințați de neîndeplinirea planului. Acestă economie prezintă așadar o mare coerență, prinsă cum e între planificarea căruia i se supun toți și ocolișurile de tot felul, singurele care asigură o funcționare, fie ea și extrem de deficitară, a sistemului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici” - „nici economie de partid”, „nici economie de piață” -, economie hibrid, improprie să combină în mod eficient elementele celor două sisteme, capitalist și comunist. în decursul timpului, acest tip de economie și-a arătat incapacitatea de a satisface nevoile cetățenilor - penurie constantă a produselor de primă necesitate, creșteri brutale ale anumitor prețuri -, în vreme ce nivelul datoriilor contractate în străinătate a atins, în 1980, cote foarte ridicate. în aceste condiții, amenajarea cadrului economic s-a dovedit a fi riguros imposibil, iar prăbușirea democrațiilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietic și au adoptat noi reguli de funcționare. Ea se traduce prin voința de a pune capăt dezordinii legate de coexistența diferitelor „piețe”, care a antrenat anterior utilizarea mai multor „monede”. Pentru că economia „comenzii” a dus la un regim de penurie și de ocolire flagrantă a regulii centrale de către toți actorii, economia oficială nu poate funcționa decât datorită economiei zise „secundare” care permite fluiditatea schimburilor, pe baza folosirii resurselor private, deturnate sau nedeclarate. Simultan, există circuite de monezi care nu pot
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
câștigate pe piețele externe sunt rezervate unei elite, în vreme ce moneda națională nu are curs în exterior, iar prețurile fixate în interior nu corespund celor de pe piața mondială. în afară de asta, o importantă acumulare privată de monedă nu poate fi „scursă” din cauza penuriei de produse de pe piețele domestice. Această economisire neproductivă crește în urma formidabilei activități speculative care însoțește prăbușirea democrațiilor populare în 1989. Tările care încearcă să-și reformeze radical principiile economice își propun în mod prioritar să pună capăt acestei dezordini, cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
studii superioare. F FOAMETE Problema hranei a fost, în regimurile comuniste, o preocupare recurentă a populaței a cărei viață cotidiană* consta în a petrece ore întregi la coadă pentru a cumpăra pâine, lapte sau câteva ouă, în funcție de aprovizionarea aleatorie. Această penurie cronică a fost provocată la început de războiul dus de bolșevici contra țărănimii independente, printr-o politică de rechiziții vizând produsele agricole și de suprimare a piețelor țărănești tradiționale - orice piață liberă fiind considerată „capitalistă” -, și, în sfârșit, de colectivizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această politică a „comunismului de război” duce la izbucnirea a numeroase răscoale, înăbușite fără cruțare, și-l incită pe țăran să se replieze într-o economie de subzistență și să reducă suprafețele însămânțate, ceea ce face și mai dificilă problema aprovizionării. Penuria obligă puterea comunistă să stabilească un sistem de raționalizare foarte ierarhizat, care devine foarte rapid un instrument politic. într-adevăr, în 1917 deja, Lenin decretase: „Cine nu muncește nu mănâncă”. Or, într-un regim în care statul acaparează monopolul locurilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fi livrată statului a fost calculată pe baza unor previziuni fondate nu pe realitatea din teren ci pe delirul voluntarist al conducătorilor. Dar pe această bază sunt rechiziționate cerealele, lăsând numeroase comune în incapacitatea de a-și hrăni țăranii. Penuria de alimente și apoi foametea apar încă din iarna anului 1958. Informat, Mao acceptă niște măsuri ceva mai suple care deconcentrează comunele și reduc obiectivele industriale. Ca semn de înțelegere a situației, el îi abandonează, în aprilie 1959, președinția Republicii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ambiție - în același timp economică, militară și socială -, căreia toate celelalte mijloace trebuie să-i fie subordonate, începând cu crearea unui sistem concentraționar* care, în afara funcției sale represive, permite realizarea unor șantiere industriale prin munca silnică pe scară mare. Din cauza penuriei de mână de lucru, Stalin justifică recurgerea la munca silnică prin necesitatea absolută de a asigura bazele unei societăți* noi. și, pe fondul distrugerii vechii țărănimi, politica de colectivizare* permite transferuri masive de mână de lucru înspre centrele industriale în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorității politice centrale și regionale, îi sunt subordonate organizațiile de partid din fiecare departament și din fiecare atelier, dar și ceilalți doi responsabili. Directorul conduce direcțiile funcționale și de producție, caracterizate prin hipertrofia sectoarelor de reparații, specifice unei economii de penurie. Responsabilul de sindicat - „cureaua de transmisie a partidului”, după expresia lui Lenin* - încadrează și controlează forța de muncă, în special prin organizarea „întrecerii socialiste”. Subordonate acestui triumvirat, numeroase alte organizații permanente din întreprindere - de tineret, a tehnicienilor și a inovatorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]