940 matches
-
disociate în același loc, în același mod și de aceleași elemente lingvistice ca și sintagmele prezentului: „Va mai fi plecat Mihai?”, „De ce să-l tot fi bătut la cap...?”, „Să-l mai fi și primit în casă, nu?” etc. Structura perfectului prezumtiv este aceeași pentru toate verbele limbii române. Rămân doar diferențe interne, de la nivelul temei de participiu. 5. MODUL IMPERATIVtc "5. MODUL IMPERATIV" Se cuprinde între modurile certitudinii, alături de indicativ; exprimă certitudinea vorbitorului - relativă - că acțiunea verbală se va săvârși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi...cine știe de este mai bine. A fi sau a nu fi...dar știe oricine.” (M. Eminescu) Cunoaște opoziții categoriale verbale: • timpul - realizat ca opoziție aspectuală: imperfectiv (prezentul)/perfectiv (perfectul): Înainte de a trece pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă./ Înainte de a fi trecut pe la tine, mă opresc pe la bibliotecă.. • diateza: Grija de a spăla mașina o avea Mihai./ Refuza de la început ideea de a se spăla cu apă rece./ Îl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scoate.” (I. Creangă) Accentul: Cade pe morfemul a la toate verbele și pe sufixul tematic, la verbele aparținând tipurilor I-III de flexiune: a cântà, lucrà, dormì, sosì, cobor, ur, păreà, pe rădăcină, la celelalte verbe: a vìnde, prìnde etc. Perfectul Exprimă un „timp” anterior acțiunii verbului cu care se află într-o anumită relație sintactică: Gândul de a fi pierdut și cea din urmă ocazie nu-l mai părăsea... sau un „timp” posterior, mai cu seamă când este precedat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezumtiv, imperativ. Dacă unele verbe sunt defective de persoanele I și a II-a (verbe impersonale și verbe unipersonale) iar unele moduri verbale cunosc o singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se prin ele înseși în nucleu predicațional monomembru al unei propoziții suficiente semantico-sintactice: „Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie.” (G. Bacovia) - prin dezvoltarea unei relații de interdependență cu un subiect sintactic, când se înscriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă atitudinea subiectului enunțării față de obiectul enunțării: conținutul semantic al enunțului. Sintagmele formate dintr-un adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul Poate că a plecat., de exemplu, este sinonim cu prezumtivul perfect Va fi plecat.9 Dintre celelalte unități lexico-gramaticale, în limba română contemporană, nu realizează funcții sintactice pronumele de întărire, cu valoare adjectivală, și uneori pronumele personale. Rolul adjectivului de întărire în enunț este asemănător adverbului de modalitate tot sau chiar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împlinească semantic câmpul sintactic deschis de verbul regent a dărui (aceasta o fac cele două complemente-obiect; un album și mi), ci îl amplifică doar prin concretizare lexical-sintactică a unei coordonate temporale, descrisă în mod abstract, de timpul categorial al verbului: perfectul compus. Numai unele verbe (locuțiuni verbale) cer cu necesitate un circumstanțial (așa cum verbele tranzitive cer complement-obiect), prin care să se descrie o coordonată (spațială, cel mai adesea, sau temporală) a câmpului semantico-sintactic pe care îl deschid. Astfel, în absența circumstanțialului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cercului de ezoteriști, cu renumitele sale ședințe de spiritism ce aveau loc la librăria L’Art Indépendant a lui Edmond Bailly. La toate acestea se adaugă argumentul esențial ce îl marchează formula denominativă, a cărei exprimare încifrată într-un alexandrin perfect - un vers de 12 silabe - indică vădita intenție a compozitorului de a conduce la ermetizarea semnificațiilor conținute. Viziunea conceptuală propune stimularea în exclusivitate a acelor zone extrasenzoriale ale psihicului, eventuala „conștientizare” a trăirilor conducând în mod irevocabil la destrămarea misterului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
declarație, că are venit de pe urma unui teren agricol a răspuns : „ N-am venit că am venit, am venit că n-am venit”. Observați că cele două sensuri ale cuvântului venit sunt diferite, unul referindu-se la verbul a veni, la perfectul compus, și al doilea la substantivul venit, în sensul de câștig. Dar, diferența dintre Păstorel Teodoreanu și Traian Băsescu este ca de la cer la pământ, poate singura asemănare ar fi plăcerea celor doi de a consuma licoarea lui Bachus. Popularitatea
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
nu se poate(...)”. Povestirea propriu-zisă a visului este precedată de considerații asupra stării hipnagogice restrânse într-un enunț eliptic la Holban: „Un vis”, incipit al microtextului. În ceea ce privește construcțiile verbale, majoritatea exemplelor din textele onirice pun în evidență preferința marcantă pentru perfectul simplu care subliniază caracterul surprinzător al evenimentelor povestite: „mă văzui”, „mă trezii”, „crezui”, „mă pomenii”, „mă găsii”, „descoperii”. Discursul oniric din romanul lui Holban este concludent: „Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu este nici adevărat, nici fals în raport cu lumea, ci instituie o ordine proprie de adevăr-validitate. Intenționalitatea dominată de informația de transmis este urmată de o intenționalitate poetică. Ca să dam un singur exemplu, în faptul divers, titlul și primul paragraf la perfect compus pe care îl putem considera ca "subtitlu" al articolului sînt supuse unei legi a scriiturii pe care ziaristica o împrumută din retorică: a răspunde de la bun început întrebărilor Cine? Ce? Unde? Cînd?, apoi Cum? și De ce? Titlul este compus
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fiecare dată este cea a lungimii (sau a cadrului) enunțului atribuit unui PdV. Deschiderea și închiderea ghilimelelor facilitează delimitarea mărturiei legate de după, în timp ce diferența dintre timpurile verbale (condiționalul: s-ar părea, viitorul anterior se va fi cățărat, apoi revenirea la perfectul compus: a căzut) permite delimitarea segmentului legat de conform. Un articol științific din revista Pour la science, gen în care se opun frecvent PdV diferite, ne permite să vedem cum se identifică începutul și sfîrșitul unui PdV: T15 [P1] După
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a locului este plasată în general, în presă, la începutul narațiunii). De fapt, ea explică ce caută personajul în vîrful uni car cu fîn. Este propoziția care explică situația inițială-Pn1 a povestirii. În schimb, legătura dintre gerunziul din [e3] și perfectul simplu final [e5] este o legătură de la cauză la efect în care [e3] apare ca fiind deznodămîntul-Pn4, iar [e5], situația finală-Pn5. Schema 17 Structura narativă a lui T11 și T13 Acțiune sau Evaluare Nod Pn3 Deznodământ Situație Pn2 <<<<<<<<>>>>>>>> Pn4 Situație
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vers 1. Fraza P1, la imperfect, desenează pe scurt contextul urban al povestirii. • Nod Pn2: versurile 2-5. A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2: trecu. • Evaluare centrală - Reacție Pn3: versurile 6-8. A treia frază amestecă imperfectul și, în ambele relative, prezentul cu valoare generică. În această primă parte a sonetului sînt puși în scenă doi agenți. În timp ce P2-Pn2 este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
subliniază Benveniste, printr-o asemenea formă, acesta se referă la el însuși în calitatea sa de vorbitor (idem). Și el adaugă: "apoi îl denumește vizavi de el pe TU". Este ceea ce se întîmplă în versul 10, unde distanța narativă a perfectului simplu și a persoanei a treia din versul 4 basculează în interlocuția imaginară. 9. [P4] Un fulger... apoi noapte! [P5] Făptură fără drum 10. Tu care c-o privire m-ai renăscut de-odată, 11. Abia în veșnicie te voi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este cauza acestei stări și constituie într-adevăr nodul-Pn2 al acestei povești concentrate, în versul 9, într-un "fulger", probabil prin analogie cu "coup de foudre" amoros. Situația finală-Pn5 nu este localizată doar în relativa din versul 10, al cărei perfect compus (m-ai renăscut de-odată) are valoare aspectuală de fapt încheiat. Putem spune că după linioara din mijlocul versului 9, naratorul operează o relectură a evenimentului trecut care depășește povestirea întîlnirii. Verbele la prezent din versul 13 complică ciudat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
imaginar, marcat de apostrofă, creează coprezența discursivă a absentei și a naratorului. Dar versul 14 este la condițional optativ perfect, adică, în limba clasică, timpul prin excelență al regretului pentru ceea ce nu s-a împlinit în trecut. Ca și conjunctivul perfect, acest timp exprimă un proces trecut fictiv, imaginar. Întîlnirea este deplasată într-un loc îndepărtat (În alte părți, departe de-aicea) și într-un timp fără timp (veșnicie). La schimbările verbo-temporale se adaugă trecerea de la percepția auditivă și vizuală la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
configurată aici în intrigă. Primele două versuri constituie Situația inițială-Pn1 la imperfect. Versul 3 introduce Nodul-Pn2 al povestirii, evenimentul perturbator. Versurile 4 și 5 corespund cu Re-acțiunea centrală-Pn3, iar ultimul vers cu Deznodămîntul-Pn4 subliniat de trecerea de la prezentul narațiunii la perfectul simplu care face oficiul de concluzie. Situația finală-Pn5 nu este dată explicit din două motive: pe de o parte, pentru că ea poate fi dedusă pornind de la informațiile versurilor precedente, pe de altă parte, și mai ales, pentru că ea se prezintă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
situația de enunțare (ca T81 și povestirea e1-e9 din T86). În timp ce "el făcu obiectivizează evenimentul, detașîndu-l de prezent, el a făcut, dimpotrivă, stabilește o legătură între evenimentul trecut cu prezentul nostru" (2000: 237). Așa cum mai spune Benveniste: "Reperul temporal al perfectului este momentul discursului, în timp ce reperul aoristului [PS] este momentul evenimentului" (2000: 233). Considerînd PS și PC ca timpuri narative, Benveniste recunoaște că cele două moduri de a construi lumi narative estompează distincția dintre cele două planuri ale enunțării: "sistemul discursului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sistemul discursului va avea de suferit" (2000: 237). Aceasta îl incită să distingă două întrebuințări ale PC: un aspect încheiat al prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît am făcut poate deveni cînd perfect, timp compus, cînd aorist
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o valoare pe care o putem reda în franceză printr-un demonstrativ cu valoare cotextuală: cette histoire [istoria aceasta], sau printr-o formă care insistă pe cataforă: l'histoire suivante (istoria următoare). Caillois mai ia decizia surprinzătoare de a traduce perfectul simplu spaniol al narațiunii istorice distanțate care se ivește încă de la [e2a] (desapareció, se dijo, lo buscaron, les habló) prin prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ia decizia surprinzătoare de a traduce perfectul simplu spaniol al narațiunii istorice distanțate care se ivește încă de la [e2a] (desapareció, se dijo, lo buscaron, les habló) prin prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu este deloc conformă cu omogenitatea verbo-temporală a textului lui Borges. Ne mai rămîne să glosăm traducerea imperfectului din ultima relativă din [e3b] printr-un condițional care să-l
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
periodice și o regrupare secvențială. 3.1. Structura narativă a primului paragraf Primul paragraf se prezintă ca o secvență narativă completă. O exemplară Intrare-prefață Pn0 introduce un cadru mediativ care se va întinde pînă la finalul povestirii: P1 [e1]. Ivirea perfectului simplu [perfect anterior în versiunea românească] în P2 [e2a-b] și introducerea referențială a eroului povestirii (un enfant/un copil), creează o tensiune în situația inițială Pn1 (copilul dispărut și părinții care-l caută), care se întinde pînă la începutul lui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o întrebare filosofică esențială. Am văzut că ancorarea temporală a textului nostru este foarte vagă: "după ani lungi". Numeroșii organizatori temporali se mulțumesc să puncteze progresia faptelor relatate ("după", "în sfîrșit", "brusc", "într-o zi"), numeroșii "și" subliniază doar succesiunea. Perfectul simplu pune de asemenea accentul, de la P2 la P11, pe un timp liniar, cantitativ, făcut din acțiuni și evenimente succesive. În schimb, întrebarea lui Borges, în P12, se referă la un timp prin excelență calitativ: "clipa aceea de amețeală, cînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
temporale / 86 1.15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106 2.3. Cele două sisteme / 108 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
15. Clasificarea deicticelor temporale / 88 1.16. Temporalitatea narativă / 89 1.17. Povestire și situație de enunțare / 93 Lecturi recomandate / 96 Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106 2.3. Cele două sisteme / 108 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]