1,183 matches
-
studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din poziția de vârf pe care o ocupă în sfera comunicării și o înlocuiește cu: care fac din limbaj: . Ea acceptă în teritoriul ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele din bronzul sau piatra sculpturii, și mărcile de sunet ale muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și trăsăturile violent contorsionate ale picturii lui Van Gogh, și straturile de tușe aplicate grijuliu de impresioniști, și caracterele din textul lui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și conceptuale și semnalează faptul că aceste teorii nu constituie o tradiție singulară și continuă ci o grupare de evoluții lipsită de conexiuni cauzale și disipată într-o arie a asemănărilor de familie. Meticuloasă și răbdătoare, o asemenea genealogie seamănă pergamentelor încâlcite, șterse și rescrise de mai multe ori pentru că pictura, ca și cuvintele, nu-și păstrează nealterate sensurile și pentru că lumea lucrurilor văzute și nevăzute din tablouri, ca și a celor spuse și nespuse din cuvinte, cunoaște întotdeauna: Cum s-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este denumit ceea ce poate face loc unei în-scrieri în general, care acceptă și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele de bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips oferă șanse sporite pentru studiul narațiunii
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
de artă enumeră muzica, pictura, sculptura, literatura, teatrul, opera, fotografia și arhitectura, artistul preferă lutul, bronzul, uleiul, acuarela și țesătura la care poate adăuga elemente exotice ca ierburile sau penele folosite în așa-numitele creații mixed-media, istoricul se gândește la pergamente, papirus, codexuri, filosoful și fenomenologul separă media vizuale, audio, verbale, tactile, gustative și olfactive. Asta se întâmplă pentru că în orice domeniu, ceea ce constituie obiect de investigație diferă în funcție de scopul cercetătorului. Răspunsurile diferite la întrebările lansate în studiile mediale reflectă ambiguitatea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din poziția de vârf pe care o ocupă în sfera comunicării și o înlocuiește cu: care fac din limbaj: . Ea acceptă în teritoriul ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele din bronzul sau piatra sculpturii, și mărcile de sunet ale muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și trăsăturile violent contorsionate ale picturii lui Van Gogh, și straturile de tușe aplicate grijuliu de impresioniști, și caracterele din textul lui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și conceptuale și semnalează faptul că aceste teorii nu constituie o tradiție singulară și continuă ci o grupare de evoluții lipsită de conexiuni cauzale și disipată într-o arie a asemănărilor de familie. Meticuloasă și răbdătoare, o asemenea genealogie seamănă pergamentelor încâlcite, șterse și rescrise de mai multe ori pentru că pictura, ca și cuvintele, nu-și păstrează nealterate sensurile și pentru că lumea lucrurilor văzute și nevăzute din tablouri, ca și a celor spuse și nespuse din cuvinte, cunoaște întotdeauna: Cum s-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
al scriiturii. Se consideră că plasarea cercetării în acest teritoriu, în care sunt denumite gesturile fizice ale în-scrierii literale, pictografice sau ideografice, în care este denumit ceea ce poate face loc unei în-scrieri în general, care acceptă și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele de bronz 73 sau piatră ale sculpturii, și mărcile de sunet al muzicii, și torsiunile atletului sau dansatorului, și caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips oferă șanse sporite pentru studiul narațiunii
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
900.000, după unii autori). Biblioteca a iscat și conflicte: rivalitatea cu biblioteca din Pergam l-a determinat pe Ptolemeu al Vlll-lea să interzică exportul papirusului din Egipt. Cei din Pergam și-au pus mintea la contribuție și au inventat pergamentul, făcut din piele de oaie, de capră sau de vițel, mult mai rezistent. Timpul si conflictele dintre oameni nu au cruțat biblioteca din Alexandria. Se spune că, în anul 47 Î.Hr., în timpul războiului, biblioteca a fost incendiată de Caesar
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de la nașterea Domnului 1433.” Deci cu mult înainte de a veni pe tronul Mold ovei , Ștefan cel Mare și Sfânt, cele de mai sus au fost ho tare le Moldovei care o despărțea de fosta și actuala Rusie și Ucra ina. Pergamentul cu cele de mai sus, ne spune M. Costăchescu, în „Documente Moldovenești în ainte d e Ștefan cel Mare”, vol.II, p.660-663, se află și în arhiva Ministerului de Externe de la Moscova, dar și la Academia Rom ână, precum și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a îi dăduse în căsătorie pe Voichița, fiica cea mică și Avră meșt i, după numele lui și al fiului său mai mic. Avram A. Huiban pe care îl căsătorise cu Nastasia Sion. Legenda își avea realitatea sa într un pergament găsit la 1610 de către un Stăvărache Huiban, descenden t di n străbunul Avram Huiban, al cărui original căzuse în mâna învățătorului, citit și tălmăcit de către un locuitor Necula i Do braniș și care se numea „Uric domnesc”, cu următoarea cuprinder
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aruncat pe țărm de un val uriaș, cum aceștia spun că nu mai văzuseră niciodată, un val aproape supranatural. În cufărul ce răspândea miresme îmbătătoare, un corp învelit într-un cearșaf scump; alături, un sac plin de mirodenii și un pergament scris de Pericle, unde acesta se ruga ca femeia moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită vreodată. Urmează atunci o scenă a cărei ambiguitate ne amintește întru totul de scenele finale din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui țicnit (a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se trezește, Posthumus evocă viziunile care încep să se estompeze: E încă-un vis ori este-o nebunie, Sau amândouă? Nu-i nimic sau poate Sunt vorbe ca-ntr-un vis sau fără tâlc1. Și totuși, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este deocamdată cu desăvârșire obscur
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este deocamdată cu desăvârșire obscur. O aiureală absurdă sau ceva imposibil de explicat? Nu întâmplător, cuvântul rostit de Cymbeline atunci când prezicătorul își încheie interpretarea va fi același methought („așa s-ar părea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Părul de cămilă reprezintă numeroasele comandamente ale Legii mozaice (tas entolas ton mosaikou nomou), impură ca și cămila, deoarece Îngăduie regimul carnivor (kreophagyia), jurămintele, jertfele, uciderea etc; cingătoarea de piele, din contra, simbolizează Sfînta Evanghelie, care a fost scrisă pe pergament din piei de oaie; lăcustele sînt iarăși poruncile Legii, care nu face distincția Între bine și rău, pe cînd mierea sălbatică este iarăși Sfînta Evanghelie, dulce ca mierea pentru cei care o primesc 60. Acest gen de exegeză, rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe materialele consemnate mai sus, copiștii perioadei postexilice dispuneau în mod sigur de materiale mult mai bune. Dintre acestea, cel mai des folosit pentru consemnarea în scris a textelor mai lungi, așa cum erau și textele Vechiului Testament, era sulul de pergament (rps tlygm) pe care textul se scria în coloane (twdld), fiecare coloană având 30-55 de litere pe rând. Nu se știe cu siguranță când a apărut papirusul pentru prima dată; era folosit probabil în timpul lui David, la redactarea scrisorilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Bulele purtau motive ornamentale din repertoriul greco-persan. Un alt exemplu interesant de utilizare a bulelor a fost descoperit în 1909 la Avroman, în îndepărtatul Kurdistan. Acolo a fost scos la lumină un vas de piatră conținând mai multe documente pe pergament, rulate și sigilate cu bule. Trei dintre ele s-au păstrat. Două dintre documente sunt în greacă și unul în aramaică, datând din secolul al III-lea î.Hr. Ele au fost scrise și sigilate astfel: textul a fost scris de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
păstrat. Două dintre documente sunt în greacă și unul în aramaică, datând din secolul al III-lea î.Hr. Ele au fost scrise și sigilate astfel: textul a fost scris de două ori, o dată în original, în partea de sus a pergamentului, iar a doua oară în „copie”, în partea de jos, cu un spațiu lăsat între cele două scrieri ale textului; partea de sus era apoi împăturită și legată cu o sfoară care era trecută prin niște găuri mici făcute în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prin niște găuri mici făcute în porțiunea goală dintre cele două texte. Bucăți de argilă erau apoi aplicate prin apăsare pe sforile ce legau documentul și erau imprimate cu sigiliile tuturor părților implicate în contract. Textul din partea de jos a pergamentului rămânea deschis pentru a putea fi oricând controlat, nefiind sigilat. Aceste documente de la Avroman sunt exemple rare de „documente duble”, ce prezintă o jumătate sigilată cu bule și o alta nesigilată. În latină, porțiunea împăturită era cunoscută sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de scris, un fel de stilus, era folosit la scrierea cu cerneală. Se cunosc două tipuri de cerneală: una pe bază de funingine de la lampă, iar alta pe bază de metal și acid; primul tip era folosit la scrierea pe pergament, cel de-al doilea la scrierea pe papirus 1. Este clar că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pergament, cel de-al doilea la scrierea pe papirus 1. Este clar că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament se puteau uza în urma unei folosiri repetate, papirusul se putea rupe. Pergamentele se întăresc cu timpul, pentru ca în cele din urmă să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament se puteau uza în urma unei folosiri repetate, papirusul se putea rupe. Pergamentele se întăresc cu timpul, pentru ca în cele din urmă să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau chiar o corecție completă care a fost scrisă pe marginea textului copiat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în cele din urmă să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau chiar o corecție completă care a fost scrisă pe marginea textului copiat 2. Dacă un strat de pergament era împăturit și despăturit de mai multe ori, rândul scris care se afla pe pliu devenea cu timpul ilizibil; acesta este motivul pentru care, mai târziu, mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]