1,200 matches
-
la sfîntul sinod de la Niceea sau, mai simplu, Istoria Conciliului de la Niceea; mai recent, în schimb, Istoria bisericească. în privința conceperii scrierii, autorul ne oferă următoarele informații: pe cînd se afla încă în casa părintească, a găsit o carte scrisă pe pergament unde era consemnat tot ceea ce fusese spus, făcut și hotărît la conciliul de la Niceea și, mai cu seamă, „divinele și cu adevărat apostolicele gînduri ale preaevlaviosului împărat Constantin, care luase parte la conciliu”. Această carte sfîntă îi aparținea episcopului Dalmațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se supravegheze reciproc - astfel încât interesele private ale fiecărui individ să poată fi păzitorul binelui public. Aceste invenții datorate prudenței nu pot fi mai puțin necesare în distribuția puterilor supreme ale statului. În cuvintele lui John Randolph, „poți acoperi cu restricții pergamente întregi, însă doar puterea poate limita puterea”4. Balanța puterii în politica internă Conceptul de echilibru sau balanță și-a găsit, într-adevăr, cea mai importantă aplicație, dincolo de scena internațională, în sfera guvernării și a politicii interne 5. În interiorul instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Își pierdu valoarea pecuniară, eu fiind nevoit să trimit două monede de aur la Paris, unui anume domn Rollin 167, În schimbul a 3.000 de franci, sumă care depășea oricare dintre ofertele ce-mi fuseseră Înaintate În Londra. Pierderea unui pergament bactrian!tc "Pierderea unui pergament bactrian !" Printre alte curiozități valoroase se număra și un manuscris bactrian redactat pe papirus, care nu fusese deschis vreodată și pe care cititorul Îl poate găsi litografiat, fiind publicat sub această formă de către Société Asiatique
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fiind nevoit să trimit două monede de aur la Paris, unui anume domn Rollin 167, În schimbul a 3.000 de franci, sumă care depășea oricare dintre ofertele ce-mi fuseseră Înaintate În Londra. Pierderea unui pergament bactrian!tc "Pierderea unui pergament bactrian !" Printre alte curiozități valoroase se număra și un manuscris bactrian redactat pe papirus, care nu fusese deschis vreodată și pe care cititorul Îl poate găsi litografiat, fiind publicat sub această formă de către Société Asiatique din Paris În anul 1835168
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru această variantă cât și, în mod relativ, pentru identitatea funcției de circumstanțial modal: „Și ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea în care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță de oțel...” (M. Eminescu, P.L., 226) CIRCUMSTANȚIALUL CONSECUTIVTC "CIRCUMSTAN}IALUL CONSECUTIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea, de la însemnele esențiale de pe o lespede tombală, la cele necesare ori deșarte de pe soclul unei statui. Drumul pietrei, din vechime pînă azi, a fost însoțit de cursuri paralele ori de afluenți pitorești: lemnul, mătasea, metalul, osul, frunza, papirusul și pergamentul, pînă la atotputernica domnie de cinci secole europene a hîrtiei. O revoluție în forma cărții de a cărei însemnătate ne-am da seama poate dacă am citi cîtva timp role de case de marcat, între rafturi de biblioteci ca tubulatura
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu-i doar tiparul și sateliții săi. Are organizarea, dotările, mijloacele necesare, care îi conferă, în mănăstire, autonomia. Economia feudală chiar îi acordă auxillium, nobili avuți închinînd abațiilor întinse păduri bogate în prețioasele pergamente in spe. Confreriile de călugări trimit și primesc emisari într-o mișcare paneuropeană a cărții. Vestul devine din ce în ce mai conștient de moștenirea culturală a antichității păgîne și creștine, pe care, după interes ori pricepere, o retransmite prin copiere ori o face
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
amintim și frunzele de palmier care, uscate și frecate cu ulei, au fost folosite de secole, mai ales de indieni, sau materiale, dure ca ardezia, cărămizile, fildeșul, osul, metalele diverse etc. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau papirusul și pergamentul. Papirusul este o plantă care crește pe malurile Nilului și în mlaștinile deltei sale. Se extrăgea măduva tulpinilor sub formă de benzi care se așezau unele lîngă altele în straturi perpendiculare; se înmuia totul, se presa și se usca la
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ilustrate, după calitatea defuncților cărora le erau destinate. Traficul cărții morților este principalul vestigiu păstrat al unui comerț de carte în Egipt. Pieile diverselor animale sînt de asemenea vechi suporturi ale scrierii, atît în Orient cît și la greci, dar pergamentul este cu totul altceva. Invenția legendară îi este atribuită lui Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, în Asia Mică, care voia să se sustragă monopolului egiptean de papirus. Ceea ce este sigur este că în jurul secolul al III-lea î.e.n.
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nestins pe partea cealaltă; li se răzuia partea cu blană și apoi erau așezate într-un butoi umplut cu var; în sfîrșit, se spălau, se uscau întinzîndu-le, se subțiau, se lustruiau și se decupau în funcție de mărimea dorită. În același timp, pergamentul era o materie mai solidă și mai suplă decît papirusul și permitea zgîrierea și ștergerea. Totuși folosirea sa se generaliză lent și abia în secolul al IV-lea e.n. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
același timp, pergamentul era o materie mai solidă și mai suplă decît papirusul și permitea zgîrierea și ștergerea. Totuși folosirea sa se generaliză lent și abia în secolul al IV-lea e.n. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului mîinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa. CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ I. Condițiile generale Pentru a înțelege cartea antică, trebuie să ne eliberăm de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
trecut de la o parte a textului la alta. Era incomod și trebuia ținut cu amîndouă mîinile, ceea ce nu permitea luarea de note de lectură, așa cum se va face mai tîrziu. Adesea, această transformare a fost legată de înlocuirea progresivă a pergamentului cu papirusul, care se efectua în aceeași perioadă. Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de note de lectură, așa cum se va face mai tîrziu. Adesea, această transformare a fost legată de înlocuirea progresivă a pergamentului cu papirusul, care se efectua în aceeași perioadă. Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant; fabricat exclusiv în Egipt, papirusul era mai scump decît pergamentul, cu atît mai mult cu cît acesta din urmă avea avantajul de a se putea scrie pe ambele părți
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant; fabricat exclusiv în Egipt, papirusul era mai scump decît pergamentul, cu atît mai mult cu cît acesta din urmă avea avantajul de a se putea scrie pe ambele părți. Unii caută originea codex-ului la neohitiți, pentru că pe stelele lor se văd obiecte asemănătoare cărților, prevăzute și cu coperți, dar
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a exercitat o mare influență asupra țărilor slave și chiar asupra Europei Occidentale în Evul Mediu. Păstrarea manuscriselor bizantine este mai puțin bună decît a contemporanelor lor din Occident. Dacă inspirația se dovedea superioară, tehnica era detestabilă: culori aplicate pe pergament fără pregătire sau chiar direct pe fonduri de aur etc. În ciuda obiceiului de a folosi prototipuri și modele pentru alcătuirea manuscriselor bizantine, se preferă așezarea lor în ordine cronologică; o clasare pe familii ar fi împiedicată de imposibilitatea frecventă de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
experimentat, armarius; acesta se îngrijea de aprovizionarea atelierului cu material, repartiza și conducea lucrul, verificînd execuția. Adesea îndeplinea și funcția de bibliotecar, asigurînd păzirea cărților și controlînd împrumutarea lor. Mobilierul scriptorium-ului era format din scaune, bănci, cufere cu provizia de pergament și materialul de reprodus. În general se scria cu pene de gîscă; pentru evitarea petelor, se așeza pergamentul pe o bancă înclinată pentru a ține pana într-o poziție oblică. Nu se scria pe volume legate, ci pe caiete separate
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și funcția de bibliotecar, asigurînd păzirea cărților și controlînd împrumutarea lor. Mobilierul scriptorium-ului era format din scaune, bănci, cufere cu provizia de pergament și materialul de reprodus. În general se scria cu pene de gîscă; pentru evitarea petelor, se așeza pergamentul pe o bancă înclinată pentru a ține pana într-o poziție oblică. Nu se scria pe volume legate, ci pe caiete separate care erau adunate la sfîrșitul lucrului. Înainte de a copia, scribul delimita pe pagină cadrul unde se scria textul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau adunate la sfîrșitul lucrului. Înainte de a copia, scribul delimita pe pagină cadrul unde se scria textul, păstrînd marginile și spațiile rezervate titlurilor și decorării; uneori trasa chiar linii pentru a scrie drept. Scriptorium-ul trebuia aprovizionat în mod constant cu pergament. Cum acesta era scump și rar, pieile erau un cadou apreciat la mănăstiri; prinții le dădeau chiar păduri bogate în vînat pentru a le procura o rezervă vie. Pregătirea pieilor se făcea în general în atelierele din exteriorul mănăstirii, dar
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau un cadou apreciat la mănăstiri; prinții le dădeau chiar păduri bogate în vînat pentru a le procura o rezervă vie. Pregătirea pieilor se făcea în general în atelierele din exteriorul mănăstirii, dar care depindeau de acestea. Uneori, călugării răzuiau pergamentele deja scrise pentru a copia pe ele altceva, aceasta din cauza lipsurilor și din economie, și nu pentru a face să dispară texte ale Antichității păgîne; de altfel, versiunile vechi ale Sfintei Scripturi și cărțile liturgice care nu mai erau folosite
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
citind-o; aspectul aspru și anevoios al muncii aducea merite. Munca presupunea transcrierea și copierea textului. Totuși, operele originale erau mai întîi dictate unui notar care le scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Lectionnaire de Luxeuil). Renașterea carolingiană se manifestă strălucit în decorația manuscriselor. Carol cel Mare, Ludovic cel Pios, Carol cel Pleșuv sînt amatori de cărți frumoase. Cele mai prețioase sînt împodobite luxos, scrise cu litere de aur sau argint pe un pergament de culoarea purpurei (Evangéliaire de Saint-Riquier). Clasificarea producției în școli regionale este comodă dar aproximativă. Școlii din Tours (Fleury-sur-Loire, Saint-Martin de Tours, Marmoutiers) îi datorăm Bible de Moutier-Grandval, Sacramentarie d'Autun, Premičre Bible de Charles le Chauve, Evanghéliaire de Lothaire
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
arabe; între secolele al VIII-lea și al XI-lea le găsim și în Occident, influențate de Orient. În legătura monastică obișnuită, părțile late erau făcute din scînduri de lemn, pentru a susține cărțile adesea voluminoase și a căror materie, pergamentul, avea tendința să se miște. Aceste scînduri erau acoperite cu piele de vițel, vacă sau scroafă și cu puține ornamente. Cărțile erau legate și în stofă. 5. Bibliotecile. Principalele biblioteci se găseau în mănăstirile ale căror scriptoria erau aproape singurii
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
transmisă lumii mediteraneene prin arabi, care au adus-o în Spania în secolul al XI-lea și în Italia în secolul al XII-lea, prin Sicilia; fabricarea ei s-a răspîndit în Europa în cursul secolului al XIV-lea. În comparație cu pergamentul, hîrtia prezenta avantajul unui preț inferior și mai multe posibilități de fabricație. Nu l-a înlocuit însă dintr-o dată, ci încetul cu încetul. În timp ce pergamentul se orienta spre manuscrisele de lux, hîrtia era folosită pentru manuscrisele mai obișnuite și de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Sicilia; fabricarea ei s-a răspîndit în Europa în cursul secolului al XIV-lea. În comparație cu pergamentul, hîrtia prezenta avantajul unui preț inferior și mai multe posibilități de fabricație. Nu l-a înlocuit însă dintr-o dată, ci încetul cu încetul. În timp ce pergamentul se orienta spre manuscrisele de lux, hîrtia era folosită pentru manuscrisele mai obișnuite și de uz curent, ca cele destinate studenților. Primele mori de hîrtie cunoscute cu certitudine sînt cele din Jativa în Spania (înainte de 1100), Fabriano (1276) în Italia
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]