935 matches
-
date de bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula ,,Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit cu ,,învierea etică în timpul vieții" sau cu tema ,,redresării" omului. Renașterea din această viață la sensul ascuns al vieții ar fi
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
SITO). Ele duc la formarea comunităților electronice, fără angajament și implicare, cum le numește pe bună dreptate Mirel Bănică. În aceste inedite expresii sociale ale faptului religios, identitatea socială se construiește și reconstruiește permanent, uneori în forme stranii, laxe și permisive, alteori în ipostaza unui ciudat new age ortodox. Mirel Bănică asociază comunitățile electronice cu varii expresii ale secularizării și superficializării mesajului creștin. Subscriu ideii, fiind însă atent și sensibil (și) la modul în care autentica Tradiție va răspunde noilor provocări
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fi distribuit în SUA și Europa. Desigur, noua producție cinematografică iraniană este și o modalitate extrem de eficientă de mediatizare a islamului în lume. Fiind produs de iranienii șiiți, filmul reaprinde polemica privind (ne)reprezentarea chipului Profetului Mohamed. Șiiții sunt mai permisivi și relaxați când vine vorba despre simbolurile religioase și de reprezentarea Profetului. În schimb, sunniții sunt categoric împotriva reprezentării și manipulării figurilor sacre din Islam. 2. Despre interdicția reprezentării Profetului Mohamed Cu toate acestea, nu există în Coran nicio referință
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
populare transmit un ,,sindrom al eșeculuiˮ, educația lor fiind dominată de pasivism și fatalism. Analizând stilurile educaționale parentale în funcție de manifestările afective ale părinților în relația cu copilul, D. Baumrind Î1971, 1978, 19991) a clasificat părinții în cinci grupe: autoritari subiectivi, permisivi, neglijenți, supraprotectori și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel al șefului
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
dezacorduri în legătură cu practicile parentale sunt inevitabile, iar diferențele moderate care apar între cei doi părinți pot fi benefice în procesul construirii unui stil parental unitar și eficient. Dar, dacă unul din părinți înclină, spre stilul autoritar, iar celălat spre stilul permisiv, dacă atunci când unul îi interzice copilului să mai deschidă televizorul sau computerul a doua zi, iar celălalt îi va permite să facă acest lucru, regulile pe care unul din părinți încearcă să le fixeze sunt subminate de celălalt. Astfel, granița
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
său, indiferent de ceea ce-și dorește el. Spre adolescență, teama lui față de părintele său se va nuanța cu alte sentimente: ură, revoltă, neputință. Stilul autocratic poate părea unora eficient, dar este păgubos pentru dezvoltarea emoțional - afectivă a copilului. Stilul permisiv este opus celui autocratic. Un astfel de părinte nu impune copilului nicio regulă, nicio limită, crezând că astfel copilul îl va iubi mai mult și își va dezvolta personalitatea, că va învăța să conducă, chiar să devină lider. Acest părinte
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
acțiune parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului (Sălăvăstru
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului (Sălăvăstru, D., 2010, p.165). Procedând într-o astfel de manieră nu rezultă în nici un caz că cei implicați au înțeles foarte bine ce înseamnă să fii un bun părinte. Părinții care adoptă stilul permisiv sunt total de acord cu nevoile de dezvoltare și emoționale ale copiilor lor, dar au dificultăți în stabilirea de limite ferme. Ceea ce-i caracterizează în mod evident pe aceștia este faptul că sunt inconsecvenți. Ora de culcare este 19.00
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
respecte teocrația bizantină, cele românești au preluat-o ca pe o soluție consacrată, puternică simbolic, pentru a contracara presiunile regionale. Șansa istorică a românilor a fost însă rămânerea în afara granițelor efective ale imperiului otoman, dincolo de Dunăre, într-un contact totuși permisiv cu civilizația de tip occidental, cunoscută mai bine, paradoxal, tocmai prin filieră polonă și maghiară (Papacostea 139-277; Mazilu, Recitind literatura română veche I 237-439). Păstrând legătura, pe de altă parte, cu structurile rezistenței cultural-religioase sârbești, athonite și bulgare, apoi cu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
închegat un imaginar, am spune astăzi, de popularizare; el s-a inserat în cele din urmă în zona de contact dintre romanele populare și literatura cultă, dată fiind libertatea de circulație a creațiilor (orale sau livrești) într-un sistem social permisiv. Pentru că în comunicarea culturală domina oralitatea, a fost astfel asigurată transmiterea permanentă și rapidă a informației prin variatele forme ale povestirii: mit, zvon, legendă biblică. Cetatea de Scaun, deținătoarea supremației instituționale, fiind centrul "lumii ca spectacol" (solemn sau anecdotic), a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sociali A. Condiții educative în mediul școlar și familial Educarea creativității, în mediul familial și școlar, constă în activități și atitudini specifice, iar adulții ar trebui să fie preocupați de stimularea potențialului creativ al copilului și de asigurarea unui mediu permisiv. Familia clasică funcționează triadic între următorii poli: tatăl - principiul autorității; mama - principiul afectivității; frații și surorile principiul rivalității; asigurându-se funcțiile de reglare, socializare și individualizare. Familia poate stimula creativitatea copilului, urmărind anumite linii generale: a) acordarea unei libertăți copilului
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
1) Axa autoritate / liberalism sau constrângere / permisivitate; 2) Axa dragoste / ostilitate sau atașament / respingere Există trei modele de acțiune parentală ca tipuri ideale deoarece, în practica cotidiană, aceeași părinți pot adopta de la caz la caz o poziție sau alta: Modelul permisiv - se caracterizează prin nivelul scăzut al controlului, identificarea părintelui cu stările emoționale ale copilului. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități. Modelul autoritar - dezvoltă un nivel înalt al controlului. Copilului i se impun principii și reguli
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
cu răspunsuri reciproce în familie și printr-un raport echilibrat între căldură și control. Copiii educați într-un astfel de climat familial își asumă independența în mod pozitiv, sunt responsabili social, afirmați și cu un înalt sistem de autoapreciere. Stilul permisiv - reflectă un înalt grad de căldură și un control slab. Părinții permisivi sunt toleranți, afirmă o slabă autoritate, emițând puține cerințe față de copiii lor, care tind să fie impulsivi, agresivi, cu o slabă independență și asumare de responsabilități. Stilul neglijent
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
și control. Copiii educați într-un astfel de climat familial își asumă independența în mod pozitiv, sunt responsabili social, afirmați și cu un înalt sistem de autoapreciere. Stilul permisiv - reflectă un înalt grad de căldură și un control slab. Părinții permisivi sunt toleranți, afirmă o slabă autoritate, emițând puține cerințe față de copiii lor, care tind să fie impulsivi, agresivi, cu o slabă independență și asumare de responsabilități. Stilul neglijent - este caracterizat de un grad scăzut de căldură și control slab. Acești
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
armonia joacă un rol important în stimularea creativității. Cum pot stimula părinții creativitatea copiilor lor? În întâlnirile învățătorilor cu părinții este important să existe frecvente referințe legate de posibilitățile părinților de a încuraja și stimula manifestarea creativității copiilor. Mediul familial permisiv și stimulator permite copilului să se bucure de diversitate de deschidere și de originalitate. Libertatea de a efectua anumite activități, poate fi garanția abordării unor experiențe noi în viitor. Părinții pot influența direct creativitatea copiilor, iar Teresa M. Amabile (1997
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
echilibru în toate: în special în stilul parental, stilul de creștere și educație: unii părinți tind spre extreme, iar extremele nu sunt niciodată cele mai bune. Este nevoie de un echilibru între stilul autoritar și strict și stilul democrat și permisiv. Atunci când copilul aduce note mari, să-l răsplătim cu multă afecțiune, bucurându-l cu laude, dar să nu condiționam obținerea unor daruri, obiecte mult dorite, de rezultatele la învățătură și nici să nu exageram răsplată, acordându-le prea multa independența
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
o preocupare majoră pentru realizarea sarcinilor, se implică direct în soluționarea cu succes a acestora chiar cu prețul afectării relațiilor interpersonale, câștigă autostimă prin îndeplinirea sarcinii și obțin performanța muncii. Cei centrați pe relații ar fi cei care practică stilul permisiv, pasiv, amabil, pe când cei centrați pe sarcină practică stilul de conducere activ, constructiv. Cât privește variabilele situaționale, acestea sunt împărțite în favorabile și nefavorabile în raport cu conducătorul. O situație este favorabilă sau nefavorabilă în funcție de trei factori: - relațiile dintre șefi și subordonați
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
echilibrul și intuiția referitoare la direcțiile pe care trebuie să le urmeze. El are, de asemenea, simțul urgenței - modifică pe loc și repede -, rămânând apt să arbitreze: el știe să discearnă momentele în care trebuie să se arate tolerant și permisiv sau, dimpotrivă, să intervină cu autoritate atunci când percepe o amenințare de „dezordine” ce trebuie înlăturată numaidecât pentru a evita adâncirea decalajului în raport cu viziunea sa. El își variază stilul și apare diferit în funcție de moment, chiar cu riscul de a fi luat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
opiniile oamenilor cu privire la natura umană, la muncă, la relațiile dintre șefi și subordonați. Dacă teoria X era expresia punctului de vedere tradițional al dirijării și controlului excesiv, promovat de teoriile clasice ale organizațiilor, conducerea oscilând între două extreme (autoritară și permisivă), ambele însă cu efecte negative, teoria Y reprezenta punctul de vedere modern al integrării scopurilor individuale în cel colectiv, promovat de teoriile moderne. Teoria Y era susținătoarea conducerii participative, care îi învață pe oameni să‑și canalizeze energia și eforturile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
explicațiilor în legătură cu rolul respectiv, acțiunea în rol. Dacă una dintre aceste etape este afectată, conduita de rol va fi și ea influențată și predispusă la apariția conflictelor de rol intersubiective. De exemplu, dacă un subordonat își percepe șeful ca fiind permisiv, va aștepta ca acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să fie extrem de surprins când va constata că șeful lui nu este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
român. Deocamdată, doar cinematografia românească ne-a scos cu adevărat în evidență peste tot în lume. Literatura abia face primii pași. Viena e culturală, e curată, prosperă, bine administrată - nici nu mă așteptam la altceva -, dar e și veselă, destinsă, permisivă... E un oraș relaxat, dintr-o țară cu care, orice s-ar zice, istoria a fost destul de blândă în ultimii cincizeci de ani. Cu câteva zile înainte de sosirea mea acolo, tocmai murise Kurt Waldheim, fost secretar general al O.N.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
interacțiunii pe două niveluri: la nivel lingvistic (încheierea propriu-zisă a interacțiunii) și la nivel interpersonal (modul în care interlocutorii se despart). Structura interacțiunii, reprezentată de secvența inițială, cuprinde un număr relativ restrîns de schimburi posibile, apoi această structură devine foarte permisivă în dreptul corpului interacțiunii, ca, spre sfîrșit, secvența finală să presupună, din nou, un număr restrîns de variante. Organizarea secvențelor inițiale și finale variază de la o cultură la alta, însă prezența lor nu poate fi contestată, întrucît în întreaga societate umană
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lentă. Neoplaziile asociate infecțiilor cu virusul hepatitei B, cu virusul Epstein-Barr sau cu cel al leucemiei/limfomului cu celule T (HTLV), reprezintă aproximativ 15% din totalul neoplaziilor umane (Ștefănescu și Călin, 1996). Virusurile oncogene ADN se multiplică și lizează celulele permisive. În celulele nepermisive, ciclul de multiplicare a virusului este stopat. Genomul viral se integrează în genomul celulei-gazdă, replicându-se odată cu acesta sau rămâne în stare fizic independentă, ca ADN circular, replicându-se fizic autonom, dar dependent de aparatul enzimatic și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
conține domeniu transmembranar C-terminal, ci doar domeniu BH3 (Hsu și colab., 1997). Activitatea proapoptotică a proteinei BAD este determinată de fosforilare și heterodimerizarea sa cu proteine antiapoptotice. Proteina BAD fosforilată de către AKT/protein kinaza B determină apariția unei conformații permisive pentru formarea heterodimerului BAD-(14-3-3). Proteina BAD nefosforilată formează heterodimeri cu BCL-2 și BCL-XL, inactivându-le, permițând astfel complexului BAX/BAK să inițieze apoptoza. În urma fosforilării BAD, BCL-2 este liber pentru a determina inhibarea apoptozei. În concluzie, atunci când este în stare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]