5,290 matches
-
lor, făcîndu-i să semene cu coșarii, cînd termină de curățat un horn. Actorul și-a găsit o poziție comodă, cu fruntea pe brațe, în timp ce femeia de alături, istovită de-a binelea, și-a scos gulerul alb, l-a împăturit, făcîndu-l pernă, în care obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
provocator, cu apetitul ei sexual exagerat "oare nu-i exagerat numai pentru mine?!" -, cu interesul de a-l avea soț și cu glumele răutăcioase la adresa Aurei. *** Așezată pe marginea patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sare Mihai, amintindu-și de vodcă. Ia paharul Mariei, toarnă în el, apoi în al său și le așază alături, pe masă. Cum femeia nu dă nici un semn că ar vrea să bea, se retrage, așezîndu-se pe marginea patului, lîngă pernă. Un timp, ochii lui caută spre fereastra lovită de viscol, apoi, involuntar, se mișcă încet într-o parte și-n alta, reținînd imaginea genunchiului rotund, frumos dezgolit, care întregește aerul de naturalețe și sporește feminitatea Mariei, situînd-o, pentru Mihai, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi, dar mai apoi, văzînd-o cum plînge cu pumnii încleștați în pernă, vrea să meargă lîngă ea, să-i spună ceva, nici el nu știe ce, poate cîteva cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu, continuînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți, strîngîndu-se mai cu putere, ca o reacție dureroasă, cînd palmele femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd de înțeles lui Mihai să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea înfundată în perna mică, meschină aproape, făcută din cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul de alături știe să-i respecte momentul de acalmie și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tu că te mai las să te apropii de mine! i-o taie Maria, ridicată deja într-un cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Geena se îndreptă alene spre Carol, balansându-se pe tocurile ei ridicol de înalte. Carol ajuta la împărțirea cănilor de ness membrilor Alcoolicilor Anonimi. Fu izbită de imaginea burții revărsate a Geenei, care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fute și este futută, că îl pătrundea pe tânărul hidalgo în aceeași măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al treilea ochi al lui Carol și căzură pe husele pernelor, pe covor, pe coapsele ei netede și lipsite de păr. Își înmuie o unghie dată cu ojă în lichidul sidefiu și o duse la buze. Mmmm! Di-vin. Sărat și totuși dulceag, cu o textură pe care o aveau doar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
creând astfel un punct de reper unic în istoria Olimpiadei. "Cubul de apă" a fost dat în folosință la 28 ianuarie 2008. Sala de înot este o clădire cubică de culoare bleu. Exteriorul acesteia este alcătuit din 1.234 de perne pneumatice. Sub cerul albastru acoperit cu nori albi, Cubul de Apă se transformă parcă în mii de picături de apă ce plutesc deasupra Beijingului. Cubul de apă (Foto: Yang Ying) Clădirea principală a noului sediu al postului de televiziune CCTV
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de dragon, pentru a fi asigurate, astfel, ploile necesare pe tot parcursul anului. O altă legendă spune că, odată, un om pescuia pe malul unei ape mari împreună cu fiul lui. Copilul a fost luat de regele-Dragon și transformat într-o pernă. Supărat, bărbatul a dat foc palatului Dragonului și l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
solzii peștelui desenați în formă de plasă, de culoare roșu închis. Cu timpul, imaginile peștilor au început să fie desenate într-o manieră mai îndrăzneață, solzii nemaifiind desenați în formă tradițională, ci într-un stil pronunțat expresionist. În China antică, pernele de ceramică și porțelan erau obiecte mult folosite pentru dormit pe timpul verii. Acestea făceau parte și din zestrea fetelor. Există și cele făcute special pentru copii, pe care erau scrise caracterele ce exprimă "longevitate" sau altele pe care erau scrise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a militarilor ei? Ce deosebire mai este între Casa Albă, spre ale cărei valori ne îndreptăm, și păduchii noștri parlamentari care-și folosesc imunitatea ca să poată comite, nepedepsiți, orice infracțiune? În vreme ce soldații olteni înghit praful Kandaharului dormind cu automatul sub pernă, iar regimul Iliescu-Năstase se repede cu aceeași disperare servilă ca și regimul Constantinescu să satisfacă America atunci când țări europene cu venitul pe cap de locuitor de zeci de ori mai mare evită s-o facă, Washingtonul parcă ține cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
călătoare, ivit mai întâi în camera mare a apartamentului 40 (din D 13), revărsat apoi prin fereastra deschisă peste Drumul Taberei. Dacă ar fi să vină scrisoarea de la Mateiul mic, dacă o să apară într-o bună zi pe masa, sub perna sau printre tricourile Mateiului mare, sper să cuprindă și povestea mică, foarte mică, a acelui vis. Mi-e așa de dor de băiețelul care se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia în viața monahală, era cam schiloadă oricât ar fi mâncat, n-a prins timpurile cu Whiskas, Kitekat și nisip absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a fost ucigașul grenadierului, își merită soarta, nu, suflul exploziei l-a adus chiar lângă Frenc, Frenc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]