706 matches
-
teologie și naționalism în România modernă). În epoca de aur a patristicii sau în febrilul sfârșit de veac XIX al Rusiei pravoslavnice, existau teologi care inundau cu forța virtuții și răbdarea inteligenței atâtea tărâmuri de mister și revelare. Dacă astăzi personalismul atât de popular printre teologii moderni n-ar rămâne doar o etichetă, atunci el s-ar reflecta într-un pasionat dialog cu cei care mai jertfesc încă unui „zeu necunoscut”. Dacă ar fi să urmăm modelul patristic al teologiei - un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere se accentuează, raporturile de vecinătate dintre individ și comunitate se transformă, iar răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pocăință ajunge la rugăciunea netulburată de gânduri și domnește, ca un căpitan peste un vas, chiar și asupra celor mai fine mișcări ale sufletului și trupului. Realizarea principiului ipostatic nu ține deci de o simplă decizie intelectuală de a îmbrățișa „personalismul dialogic” al teologilor moderni, ci de un mod al existenței plenare, cea care caracterizează viața Sfintei Treimi. Teologia persoanei și roadele compasiuniitc " Teologia persoanei și roadele compasiunii" Teologia persoanei este - în cazul arhimandritului Sofronie - o revelație a concretului în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine în sistemul lui Kant, dar cu lucrul în sine nu pot rămâneă. Greșeala lui era, numai, că intra în sistem cu un lucru în sine, și avea pretenția să rămână cu un altul.” (Op. cit., p. 204.) 59. C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 394. 60. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 397-399. 61. W. Wundt, Einleitung in die Philosophie, fünfe Auflage, Verlag von Wilhelm Engelmann, Leipzig, 1909, p. 19. 62. „În adevăr, ultimele concluzii ale științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest fel, evoluția În procesul de instituționalizare a partidelor politice nu se constituie drept un factor generator al profesionalizării și deci al rupturii definitive cu practicile clienteliste, ci, mai degrabă, consolidarea partidelor la nivel organizațional produce un tranfer al locus-ului personalismului. Asistăm mai degrabă la o difuziune mai subtilă a procedurilor și la o mascare a relațiilor diadice și personale prin dominarea guvernului de către partid. Bruierea frontierelor Între conducerea partidului și funcția publică Întărește și consolidează partidele politice, Însă, În același
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
și lupta poporului s-a produs chiar mai înainte decât în nuvelă. Va trece și aici prin unele dezamăgiri. Își va aduce aminte de ceea ce a învățat despre curentele decadente din epoca putrefacției sistemului și va ajunge la concluzia că personalismul, ermetismul, sărăcia de idei, beția de imagini sterile, rupte de viață și abstractizarea rece a unor probleme vii ale realității, trăsături caracteristice multora dintre poeziile citite, se datoresc influenței încă a acestor curente decadente. Va tresări, însă nu o singură
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și Îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște, Vintilescu sau Schmemann), perspectiva ecleziologică În care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților Îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori el comite ancronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, Într-un articol din 2002. Este vorba, mai Întâi, de schema celor trei funcții ale lui Isus Cristos - Profet, Preot și Împărat -, dezvoltată În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe același meridian existențial” ( Ideea de destin, 1937), iar înălțimea absolută a vieții, la care omul ajunge pe calea culturii, este sărbătoarea, „trăirea creatoare a dimensiunii festive a realității” (Duhul sărbătorii și Declinul sărbătorii, 1936, Pedagogia sărbătorii, 1937). Studiul Doctrina personalismului energetic a d-lui Rădulescu-Motru (1927) conține in nuce o bună parte a sistemului ideologic al lui B. Discutând opera de psiholog, pedagog și filosof a celui ce-i fusese profesor, el glosează în jurul conceptului de autohtonizare a culturii, reformulează
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
ce-i fusese profesor, el glosează în jurul conceptului de autohtonizare a culturii, reformulează în mod original idei de gnoseologie fundamentală, de teorie a receptării și redefinește contextual însăși ideea de filosofie. „Filosofia integrală”, pe care o vede eseistul în doctrina „personalismului energetic”, este fundamentată pe realitatea etnică, devenind „într-un sens, cea mai etnică disciplină” - adevăr redescoperit, peste o jumătate de secol, de deconstructiviști, în speță de J. Derrida. Meticuloasă și profundă, analiza din studiul C. Rădulescu-Motru, pedagog (1932) surprinde aspectele
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
lor lirică. Paginile bogatei corespondențe cu Lucian Blaga, Ion Chinezu, Basil Munteanu ș.a. completează imaginea lui B., integrat în atmosfera culturală a epocii, și se constituie în mărturii indirecte despre avatarurile culturii într-o perioadă zbuciumată a istoriei. SCRIERI: Doctrina personalismului energetic al d-lui Rădulescu-Motru, București, 1927; C. Rădulescu-Motru, pedagog, București, 1932; Teoreticism, Cluj, 1934; Literatură și puritate, Cluj, 1934; Tragicul lui Pârvan și tragicul modern, Brăila, 1937; Erocrație și pedagogie, Buzău, 1937; Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938; Semnificația
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
am vrea să sintetizăm rezultatul cercetării făcute și am intenționa să-l focalizăm pe raportul dintre filosof și putere, am putea folosi expresia inspirată cu care Jean Lacroix își intitula articolul său: Le personnalisme comme anti-ideologie. Bineînțeles că în locul termenului personalism trebuie să folosim cuvântul filosofia: Filosofia ca anti-ideologie. Articolul lui Lacroix introduce o variantă nouă în tema noastră și aprofundează o problemă pe care noi nu avem intenția să o redeschidem aici: personalismul nu ar fi o filosofie în adevăratul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
personnalisme comme anti-ideologie. Bineînțeles că în locul termenului personalism trebuie să folosim cuvântul filosofia: Filosofia ca anti-ideologie. Articolul lui Lacroix introduce o variantă nouă în tema noastră și aprofundează o problemă pe care noi nu avem intenția să o redeschidem aici: personalismul nu ar fi o filosofie în adevăratul sens al cuvântului și nici o ideologie (în sensul negativ al termenului), ci o anti-ideologie, un «fenomen» deci «de reacție». De aceea, personalismul s-ar caracteriza ca o aspirație speculativă, o direcție intențională a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
problemă pe care noi nu avem intenția să o redeschidem aici: personalismul nu ar fi o filosofie în adevăratul sens al cuvântului și nici o ideologie (în sensul negativ al termenului), ci o anti-ideologie, un «fenomen» deci «de reacție». De aceea, personalismul s-ar caracteriza ca o aspirație speculativă, o direcție intențională a gândirii, strâns legată de activitatea practică și de o puternică însemnătate existențială. Filosofia în adevăratul sens al cuvântului, merge dincolo de această atitudine și intenționalitate, întrucât implică o elaborare teoretică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca o aspirație speculativă, o direcție intențională a gândirii, strâns legată de activitatea practică și de o puternică însemnătate existențială. Filosofia în adevăratul sens al cuvântului, merge dincolo de această atitudine și intenționalitate, întrucât implică o elaborare teoretică articulată, de care personalismul nu este interesat, fiind angajat cu precădere în protestarea morală față de concepțiile și situațiile ideologice. Lăsând la o parte problema identității personalismului, am dori să subliniem că filosofia, ca deschidere problematică, contestatoare a închiderilor scientiste și a organizațiilor puterii se
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevăratul sens al cuvântului, merge dincolo de această atitudine și intenționalitate, întrucât implică o elaborare teoretică articulată, de care personalismul nu este interesat, fiind angajat cu precădere în protestarea morală față de concepțiile și situațiile ideologice. Lăsând la o parte problema identității personalismului, am dori să subliniem că filosofia, ca deschidere problematică, contestatoare a închiderilor scientiste și a organizațiilor puterii se prezintă ca anti-ideologie. Filosofia nu este însă doar anti-ideologie, este și propunere pozitivă în ordine logică, ontologică, metafizică, etică, dar astăzi, în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
valori imposibil de negociat. În economia ideologiei lui Tintin, omul este privit nu ca o entitate interșanjabilă, producătoare de venituri taxabile, ci este înțeles ca prezența unică, investită cu misiunea de a lumina spațiul din jurul său. Este o variantă de personalism boy scout, responsabilă pentru intransigența cu care Tintin rezistă ispitelor și confruntărilor. Tintin este plasat pe fundalul unui secol XX cu care seria lui Hergé intră în dialog, la nivelul interogațiilor intelectuale și al imaginarului. Scenele din aventurile lui Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adresează libertății fiecăruia. Nu este vorba de experiența imediată a unei substanțe, ci de experiența progresivă a unei vieți personale. De aceea, potrivit lui Mounier, noi nu putem să descriem decât viața personală, modurile și căile sale. Alături de această experiență fundamentală, personalismul adaugă o afirmație de valoare care este de fapt un act de credință, în „afirmația valorii absolute a persoanei umane”. Unii cred că, atunci când tratăm despre persoană, ne referim cu siguranță la un element reflexiv, un agent care are o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
clasică de persoană, în filosofia anglo-americană de inspirație analitică (Peter Simson, care afirmă necesitatea unei perspective metafizice; D. Wiggins, pentru a examina criticismul lui Hume la adresa conceptului de substanță) și filosofia continentală de inspirație hermeneutică (Paul Ricouer, care afirmă că personalismul, în calitate de curent filosofic, a murit). Pe această linie ne întrebăm: ce rămâne din noțiunea de persoană primită de la tradiția filosofică? V. Possenti recunoaște că „ideea-realitate a persoanei traversează un moment de eclipsă și pretinde din nou efortul conceptului”, situație care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ontologic, de la care își are originea demnitatea ei. În schimb subiecto-centrismul modern sugerează ideea că subiectul nu-l cunoaște pe celălalt în alteritatea sa, ci îl transformă în obiect disponibil pentru orice manipulare posibilă. În această reflecție se bazează pe personalismul francez, din cauza uitării ființei, fiind conștient de faptul că în uitarea ființei este conținută și uitarea persoanei. Determinarea boețiană, potrivit căreia „persoana este o substanță individuală de natură individuală”, evidențiază caracterul de subiect existent, alături de care regăsim definiția lui Riccardo
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Sfintei Treimi, și, după cum am remarcat, Toma de Aquino reia doctrina trinitară a lui Augustin pentru a reflecta despre trup ca relație cu sufletul și sufletul în relație cu Dumnezeu. Aceste baze solide, dezvoltate cu o critică riguroasă de către pionierii personalismului creștin pe care i-am amintit, constituie un punct de plecare important pentru o reflecție actuală care se impune în jurul preocupărilor filosofice asupra omului întrupat într-o societate dinamică în criză. Reîntoarcerea la fundamentele personalismului creștin poate oferi o semnificație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o critică riguroasă de către pionierii personalismului creștin pe care i-am amintit, constituie un punct de plecare important pentru o reflecție actuală care se impune în jurul preocupărilor filosofice asupra omului întrupat într-o societate dinamică în criză. Reîntoarcerea la fundamentele personalismului creștin poate oferi o semnificație nouă întrebării despre identitatea persoanei și recunoașterea valorii ei în lume. CONCEPȚIA DESPRE PERSOANĂ LA MAX SCHELER Introducere În aprofundarea argumentului antropologic vrem să insistăm asupra modului în care autorul german reflectează asupra conceptului de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Introducere În aprofundarea argumentului antropologic vrem să insistăm asupra modului în care autorul german reflectează asupra conceptului de persoană și asupra semnificațiilor aceluiași concept. Este onest să recunoaștem, înainte de toate, complexitatea și dificultatea unei astfel de tentative în prezentarea panoramicii personalismului lui Max Scheler (1874-1928). De asemenea, suntem conștienți atât de luminile, cât și de umbrele acestei tentative, din cauza opticii nu întotdeauna precise a discursului filosofic pe care vrem să-l tratăm. 1. Antropologia sa fenomenologică Se constată că evoluția gândirii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
între Scheler teist și Scheler panteist”. Din cauza schimbărilor care au avut loc în evoluția gândirii sale, se vorbește în special de două perioade care disting etapele de elaborare a eticii sale: „o primă perioadă - de pregătire și de actualizare a personalismului etic religios și a doua perioadă - de criză a teismului și de enunțare a unui panteism evoluționist”. Câteva recomandări utile ne pot ajuta să surprindem cu mai multă precizie gândirea lui Scheler: scopul lui Scheler este să fondeze etica sa
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o dimensiune metafizică de care se simte vizibil influențat. În baza acestei teorii poate să trateze persoana ca „sistem” al cărei nucleu, constituit de ordinea în mod obiectiv autentică, este relevabil în fiecare act și preferință. Ordo amoris devine paradigma personalismului lui Scheler la nivel antropologic, istoric și religios. Faptul că ordo amoris devine o referință pentru orientarea dinamicii de interiorizare a valorilor ca ens amans, elaborează continua sa „redefinire a existenței sale în lume”, datorită propriului sistem de preferințe. Comentându
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
moralității adevărate”, deoarece ca „voce a lui Dumnezeu” ne face capabili să participăm la legea veșnică a lui Dumnezeu și este regula proximă a actelor umane cu care judecăm binele de făcut sau răul de evitat. În calitate de interpret fidel al personalismului lui Alfons de Liguori, moralistul german arată că „atât legea eternă a lui Dumnezeu, cât și legea naturală este promulgată pentru persoană, deoarece este înscrisă și descoperită în conștiință”. Concluzie Teologul redemtorist Bernhard Häring ne indică și sintetizează drumul de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]