614 matches
-
se datorează autismului, simptomul central în jurul căruia se grupează o mulțime de manifestări între care cele mai importante se consideră a fi tulburările de limbaj și stereotipiile plasate într-un amestec particular și bizar de forme și mijloace primitive și pervertite de exprimare a funcțiilor psihice cu altele mai elaborate, insule izolate de abilități și resurse uneori bine conservate alteori monstruos dezvoltate ”. Evaluarea copiilor autiști, se realizează în prima fază prin intermediul criteriilor de diagnostic DSM IV și ICD 10. 2.5
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
candorii, nu poate fi confecționat. Tommaso, Tommaso, ești sigur că te afli pe drumul cel princios? El ți se pare spuzit de lumină fiindcă te-ai îndrăgostit de doctrine false. Adevărul meu interior este mult prea puternic pentru a-l perverti sau sufoca; sunt acuzat că aș avea o minte stricată precum cea a unui oarecare Beranardino Telesio din Cosenza. De ce vor ei să ma tundă ca pe o oaie și să mă facă să pasc în tot locul? În mânăstire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a simți, de a gândi și de a se manifesta al acestora. Toate acestea însă sunt doar particularități locale care nu pot substitui specificul național, iar trăsăturile mai sus enunțate se manifestă în cadrul poporului român. Moldovenismul, în forma sa pervertită de personalități cu interese de altă natură decât patriotismul, se constituie și ca „ansamblu de idei sociale, istorice și politice false, potrivnice românismului și unionismului românesc, menite să șteargă din amintirea colectivității crimele atroce săvârșite de Rusia împotriva moldovenilor de la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
românii din întreg spațiul românesc, identitatea dintre „moldovean” și „român”, „limba moldovenească” și „limba română” este susținută și de cronicarii români din secolul al XVI-lea, precum și de urmașii lor. Este cu adevărat de mirare cum apologeții moldovenismului reușesc să pervertească în asemenea măsură textele de mare claritate ale cronicarilor, atunci când vine vorba de limba și apartenența etnică a locuitorilor Țării Moldovei, încât să îi facă responsabili de consemnarea existenței națiunii moldovenești încă din secolele XIV-XVI. Astfel, Grigore Ureche observa în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Carp, „Art. 7 din constituție“, în Discursuri parlamentare, ediție îngrijită de Marcel Duță, studiu introductiv de Ion Bulei, Editura Grai și Suflet - Cultura națională, București, 2000, p. 94.</ref> Ca și la Maiorescu, statul formelor fără fond sfârșește prin a perverti sensul originar al instituțiilor importate. Ceea ce în spațiul de origine era mecanismul chemat să organizeze regimul reprezentativ sub semnul energiei individuale și al autodeterminării este în România pretextul de a edifica o arhitectură complicată de instituții, a cărei unică menire
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
adeseori, În mod grosolan de către tot felul de răufăcători.) „și judecata poate fi Întrebuințată ca o sabie.” (M. Sadoveanu) Cine nu face nimic Învață să facă rău. (Imaginația care nu este controlată de rațiune, de rigori de ordin moral Își pervertește resursele creative, lăsându-se pradă tuturor ispitelor. Trândăvia atenuează așadar vivacitatea gândirii, ascuțind-o, În schimb, pe cea a simțurilor.) „Libertatea de a trăi ca și când ordinea n-ar exista - nu e nimănui dată... Pentru a identifica ordinea, omului Îi e
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ceea ce este nou le produce stări de panică sau de Întristare/deprimare. Μ „Instinctul nu greșește niciodată” (Friedrich Nietzsche). Intelectualismul și morala, ca faptele cele mai elevate și mai rafinate ale spiritului, nu fac altceva - spune filosoful german - decât să pervertească spiritul naturii, care este curat, sincer și adevărat. Dar apologia „instinctului natural” este un adevărat atentat la tendința spiritului omenesc de a se Împlini printr-o viață tot mai liberă, mai bogată În trăiri, mai Înaltă În valori. Μ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Aristotel constituie un pericol pentru religie și justifică crimele În ochii lui Jorge. Cu sprijinul unui asemenea filozof, teoria conform căreia râsul este binefăcător - sau pur și simplu lipsit de nocivitate - e susceptibilă să cunoască o largă răspândire și să pervertească subteran doctrina creștină. Împiedicându-i pe călugări să se apropie de carte, Jorge săvârșește după părerea lui un act pios, care merită câteva victime, căci ele sunt prețul ce trebuie plătit pentru a salva adevărata credință și a o feri
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical, el acceptă canonul estetic, dar Îl pervertește. Deși refuză transcendența, nu respinge tradiția și, practic, recuperează o transcendență relicvară, ca obiect. Francezii n-au cutezat să ia calea recuperării decît tîrziu, la sfîrșitul anilor 1970. Nu orice resemnificare a unui mit literar poate fi considerat un gest
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
normală a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub semnul suspiciunii generalizate.) De altfel, acesta este și scopul real - nemărturisit, dar programat - al puterii instalate. Ea urmărește anihilarea oricărei veleități comunitare și, pervertind „reciprocitatea” relațiilor interpersonale, îi face pe oameni să caute singurătatea, să se izoleze, să se închidă în ei, să se îndepărteze de orice inițiativă colectivă. Supravegherea trebuie să stârpească în germene inițiativele bazate pe solidaritate socială și să „prevină” pericolele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
frumos proverb rusesc, din care răzbate plăcerea nedefinită de a mai întârzia o clipă la frontiera dintre obligația de a pleca și dorința de a rămâne. Cultura occidentală a dezvoltat această plăcere a zăbovirii în prag, pe care supravegherea o pervertește, o anulează chiar, căci ea se exercită tocmai începând cu trecerea peste praguri. Supravegherea distruge încrederea în praguri, le face să devină suspecte, nesigure, amenințătoare, deoarece echilibrului instabil dintre privat și public îi succede astfel dezechilibrul produs de insinuarea frauduloasă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pot confunda. „Romanele” teatrului relatează intrigi și delațiuni, rumori și scandaluri ce-și au originea în supravegherea internă a unei săli. Dar cine garantează folosirea corectă a acestor informații? Ce morală le legitimează, ce instanță le denaturează? Și cum se pervertește plăcerea supravegherii reciproce sub o presiune polițienească? Sala à l’italienne ne invită să reflectăm asupra acestei ambivalențe și asupra răsturnărilor pe care ea le permite: oare nu este teatrul oglinda lumii și a mecanismelor ei? El face, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în proprii ochi. Acum consider că recunoașterea vinovăției este singura care poată să rupă șirul trimiterilor la vina altora. Nu cred că mai interesează faptul că nu cunoșteam alt mod de a gândi. În afară de bunul simț țărănesc, dar și acesta pervertit într-o oarecare măsură de colectivism. Din el mai ajunseseră la mine doar frânturi, care greu mai puteau recompune întregul pentru a se transforma într-un comportament.) Nu-mi rămâne decât să încerc a-mi fi propriul început prin a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
psihomorale negative și care este efectul lor asupra naturii persoanei, a celui care le face. Ele duc la o stare de „cădere a omului”, prin impurificarea dată de absorbția răului și Înlocuirea de către acesta a Binelui. Ființa umană virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese, din acest punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator pentru individ, se va face prin căință și remușcare. Din cele de mai sus, se pot desprinde următoarele concluzii: dincolo de imaginea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imaginii persoanei, ceea ce vine În conflict, În planul conștiinței morale, cu ceea ce este de fapt aprioric naturii acesteia, anterior oricărei alteralități; În felul acesta pusă problema, tulburările psihomorale ne apar ca niște conflicte morale interioare care, violând valoarea persoanei, au pervertit-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea noastră sufletească, considerată ca subiect pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care se urmărește și se realizează restabilirea echilibrului tulburat sau pierdut al unei personalități. Psihoterapia are ca obiectiv restabilirea stării de echilibru psihic, tulburat de condițiile produse de boala psihică. Psihoterapia morală vizează Însă restaurarea personalității și a valorilor umane pervertite sau pierdute de către individ. Se poate deci remarca faptul că Între acestea există diferențe semnificative, care le conferă fiecăreia direcții de acțiune precise. Ne vom ocupa În continuare de psihoterapia morală. Orice acțiune de terapie morală reunește două laturi: terapia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unei arte sau a unui joc, inclusiv a artei și a jocului democratice. Absența adevărului Programul democratic "Libertate, Egalitate, Fraternitate" reunește în mod complex aceste trei imperative care își au antagonismele lor. Dincolo de un anumit prag, libertatea distruge egalitatea și pervertește fraternitatea; dincolo de un anumit prag, egalitatea distruge libertatea, fără a crea totuși în mod necesar fraternitatea. De aceea, politica democratică înglobează în sine anumite duble conexiuni etice, în care se înfruntă în mod contradictoriu imperativele sale profunde, și, în funcție de circumstanțe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Valoare și de Certitudine. Pentru a masca această lipsă de fundament și acest vid, potrivit unei tendințe proprii gîndirii europene care regăsește mitul atunci cînd îl alungă, mitul infailibilității populare (care presupune mitul unanimității) a venit să umple acest vid, pervertind însă ideea de democrație pe care pretindea a o susține. Începînd cu Rousseau, mitul unanimității capătă formă în ideea de "voință generală". Începînd cu Constituția americană, democrația este chemată să ga-ranteze "dreptul la fericire". Ulterior socialismul, intro-ducînd ideea de democrație
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
e de a realiza vidul acolo unde își închipuie că a instituit o societate perfectă, armonia cea mai deplină. Peste tot în jurul nostru, experiențele de după ultimul război au fost de natură a dizloca tradiții politice și culturale, a răsturna sau perverti rosturi bine așezate în epoca modernă. Peste tot se revine acum, în chip spectaculos, la acele tradiții și se profită, în noile proiecte, de ceea ce omenirea a câștigat între timp mai de preț în materie de gândire politică. E acum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul la calea regală a fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările conceptuale substanțializate în timp, ca o expresie a concurenței pentru pervertire. Ierarhia nevoilor vieții pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în faza decadenței absolute a conceptualizării economiei, cu două trepte, un fel de serial scurt al apocalipsei, prima definind economia autoreglativă și ultima, economia autodeterministă. Cu aceste conceptualizări empirizate se ajunge la capătul unei magistrale în care maniheismul economic a pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției economice ca ordonatoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tipului economiei de cazinou și a tipului economiei autodeterminante. Banii fictivi, piața neagră și supraproducția au prioritizat propensiunile spre căutarea de rentă, speculație și virtualizarea valorii, reducând vocea raționalității economice, în fapt falsificând atât specificul Economiei ca știință, cât și pervertind obiectul cunoașterii, degradându-i raționalitatea. Dacă propensiunea spre căutare de rentă ca și propensiunea spre speculație sunt oarecum istorice, virtualizarea valorii se arată a fi expresia recentă a tensiunii raționalitate iraționalitate. Avantajele economice apropriate pe căi extraeconomice reprezentate de căutarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
periferie proiecte și oameni. Adică se conservă exact constituția lumii pentru care părea că eram determinați să o depășim. Problema se pune în termeni de acces la globalitate prin conceperea identității ca o forță de universalizare. Pentru a nu se perverti în uniformizare, globalizarea este o formulă competițională de legitimare a inovației locale, ca răspuns al îndreptățirii individuale (a părții) pentru echilibrarea ofertei globale (a întregului). Altfel, se recade în totalitarism. Totalitarismul ca paradox al puterii Din păcate, magistrala deviantă a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a trădat în mare măsură acest scop: media au devenit prea adesea mijloace de dezinformare și manipulare în masă uneori conștient, alteori involuntar, dar nu mai puțin nociv; fără a uita de excepții, să admitem că ele au reușit să pervertească noțiunile însele de informație, cunoaștere și libertate". (Cornea, 2014, pp. 188-189) Să fie prea aspră judecata? 5.10. Educația este o formă de bricolaj Principiul intensificării artificiale a anumitor stimuli (Desmond Morris) presupune utilizarea unor stimuli "supernormali", deoarece omul trăitor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]