2,222 matches
-
mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
Zâna îl cheamă și el o urmează fără să se scufunde. Pentru a-l duce în împărăția ei trebuie să-i schimbe sufletul. Îi face un semn semilunar pe frunte și sufletul lui se întrupează cu „țipăt jalnic” într-un pescăruș care îi însoțește. Este recunoscut de o crăpoaică. Aceasta îi este recunoscătoare că i-a salvat fiul și îi face cunoscut secretul că pentru a anihila puterea crăiesei asupra lui va trebui să nu uite de unde vine. Adoarme și crăiasa
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
viitorul și să trăiască numai în prezent: „Era atâta vrajă în chipul și glasul ei, încât am simțit cum uitarea mă pătrunde ca o moleșeală, ca o fericire, și am întins brațele spre ea”. Este trezit la realitate de țipătul pescărușului său și simte o durere în cicatricea dintre sprâncene. Marea este străbătută de un cântec din lumea de sus, spre el se rostogolesc boabe de mărgăritar care sunt lacrimile mamei în care se reflectă chipul ei drag. Pune lacrimile pe
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
vei vedea atunci marinarii întinzând brațele spre noi și, uitându-și groaza, vor alerga la chemările noastre. Vino cu noi să vezi marinarii care mor fericiți!” Se lasă vrăjit de cântecul sirenelor, dar de sus se aude glasul sfâșietor al pescărușului și cântecul de leagăn al mamei, lacrimile mamei sar din undă în undă și reflectă chipul ei. Grădina e cuprinsă de groază, peștii își sting luminile, sirenele dispar, el este cuprins de dor față de lumea lui, se întoarce la palat
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de leagăn al mamei, lacrimile mamei sar din undă în undă și reflectă chipul ei. Grădina e cuprinsă de groază, peștii își sting luminile, sirenele dispar, el este cuprins de dor față de lumea lui, se întoarce la palat și glasul pescărușului răsună de sus tot mai insistent. Peștii îl privesc ca pe ceva străin, fiindcă el începuse să revină la starea de pământean. Crăiasa nu-l mai suportă, îi reproșează că a preferat viața mărginită de pământean unei vieți fericite și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
în afara propriilor temeri și necesități. Serafim (poetul resemnat): Eu am ajuns la limitele unei realități ultime, parcă îmi doresc un cântec duios, în infinit... glasul dulce al îngerilor, voi sunteți înrobiți pe veci unui absolut al cunoașterii, unui strigăt al pescărușilor, răniți de propriul lor avânt. Sofia (scriitoare religioasă): Egoiștilor, voi nu înțelegeți că umanitatea are probleme mult mai grave decât infirmele voastre drame personale?! Înțelegeți, că din rău se poate naște și mai rău. Depășiți-vă marginile înguste ale propriilor
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TE CHEM IUBITA MEA... Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când vântul bate țărmul meu de vis, Iar pescărușii pierd drumul spre soare, Te chem să vii pe-aleea florii de cais, Să-mi lași sărutul tău, ca pe o alinare. Pe valuri de lumină rătăcim din nou, Legați de dragostea cu ramuri aplecate, Aș vrea să fur, din
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UMBRE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt recunoscătoare pentru ochi când marea se topește înainte-mi în trei culori ritmate, sparte de albul pescărușului cu tânguiri de zbateri către înalt. Nu știu ce să aleg, calmul, starea de bine a culorii sau zborul în aerul sugrumat de ființa ta ce a trecut pe aici când nu mă cunoștea? Sunt recunoscătoare pentru inimă că poate să te
UMBRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367672_a_369001]
-
de bine a culorii sau zborul în aerul sugrumat de ființa ta ce a trecut pe aici când nu mă cunoștea? Sunt recunoscătoare pentru inimă că poate să te vadă peste tot, în apa mării, în talazuri și dangătele de pescăruș, în ziua de ieri când ochiul nu era, ci numai dorințele noastre, stalactite sub un cer singuratic și albastru. Și noi acum două umbre pripite ne pierdem într-o lumină apusă, întoarsă mereu către un trecut ce ne-a pierdut
UMBRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367672_a_369001]
-
sporește singurătatea, în loc s-o înlăture... Și-atunci de-abia ne întrebăm: la ce bun atîtea sfîșieri pentru o banală singurătate în doi? MI-E DOR Mi-e dor de frumusețea calmă a cerului alb, unde, pentru o clipă, trec pescăruși cu aripi întinse către soare ca apoi să țipe pierzîndu-se în ceață spre noi și noi orizonturi. Referință Bibliografică: DEPĂRTAREA SINGURĂTĂȚII / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
DEPĂRTAREA SINGURĂTĂŢII de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367099_a_368428]
-
al Americii și unul galben-negru și mai mic pe care scrie „Alcatraz” în timp ce intrarea în port se face prin câteva reprize sonore prelungi de sirenă, pe deasupra feribotului cu numele de „Alcatraz Cruise” și întorcându-se pe deasupra capetelor noastre plutesc planat, pescăruși mari și albi ori negru cu alb care slobozesc țipete de zici c-acum te ia în ciocul lor puternic, ca-n-ntr-un film rulat la noi pe ecrane când eram mai tineri și doar părinți și când copiii mei îmi cereau
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
acrobatic, un adevărat dans pe sârmă a durat 45 de minute, timp în care Phillippe a traversat spațiul dintre turnuri de opt ori, a îngenunchiat, salutat, chiar s-a și întins pe sârmă și a schimbat câteva cuvinte cu un pescăruș ce se învârtea desupra să, singurul temerar dispus să-i țină companie. Petit a pregătit acest spectacol timp de șase ani, folosind falsul pretext de a intervieva muncitorii de la Gemene, împreună cu un grup de complici, s-a strecurat neobservat la
INTRE DOUA LUMI, SPERANTA ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367156_a_368485]
-
cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre Ce-mi cântă simfonia Singurătății-albastre Versul ce curge-agale Din mine
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
un cuc cenușiu stors de cântec 60 Noaptea Învierii în cimitirul pustiu merii în floare 61 drum vechi de țară - pașii marunți ai bătrânilor chemați de toaca 62 doar lacrimi în palmele bătucite - bătrân în umbră 63 Doar atât din pescărușul prins de furtună- ecoul unui țipăt 64 arbori sfârtecați- sub frunzele uscate nevăzuții lăstari 65 concert Vivaldi - neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
flori Căci mi-au șoptit azi vers de taină Și-au izbucnit în vii culori Când ți-am zâmbit de dimineață Timid, cu lacrima din zori În părul meu purtam camelii Sublime fee printre flori. Acum, în arșița amiezii Când pescărușii călători Pe-albastrul mării se răsfață Eu îți așez pe umeri flori. În sân mi-am pus crini albi Și nuferi am adunat la subsiori Doar iasomie strâng în liniști Când împletesc cununi de flori. De dorul tău amurgul arde
PUNŢI DE FLORI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367223_a_368552]
-
trecut adesea ori ... locul de unde-și trage seva, venind la Brăila. Dunărea iubește Brăila, mai ales spre asfințit când ea o vede precum o îndrăgostită, arzând până la mistuire. Privesc Dunărea și văd în fiecare val, broderii de argint spre desfătarea pescărușilor. Privesc Dunărea și mai văd din când în când, câte un șlep trăgând alene o dragoste nemărturisită, să nu se risipească în neliniștea valurilor și dusă apoi la mal, să o plângă sălciile. Privesc Dunărea și merg agale pe lângă mal
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
prinzi ușor , râzând , Să ștergi din inima-mi suspinul Din joc de stele să faci jurământ C-ai să m-ajuti să-mi schimb destinul . Pe țărmul marii-n vals să ne-nvartim Să-ți dăruiesc iubirea mea curată Doi pescăruși în zbor să devenim Tu un băiat , iar eu o simplă față . Îndrăgostiți sa-ne-aruncam în valuri Precum doi fluturi căutând nectar Iar ele să ne poarte spre-alte maluri Spre alte lumi , spre-al nostru nou hotar ! Referință Bibliografica: Îndrăgostiți în
INDRAGOSTITI IN MARE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368646_a_369975]
-
prinzi ușor , râzând , Să ștergi din inima-mi suspinul Din joc de stele să faci jurământ C-ai să m-ajuti să-mi schimb destinul . Pe țărmul marii-n vals să ne-nvartim Să-ți dăruiesc iubirea mea curată Doi pescăruși în zbor să devenim Tu un băiat , iar eu o simplă față . Îndrăgostiți sa-ne-aruncam în valuri Precum doi fluturi căutând nectar Iar ele să ne poarte spre-alte maluri Spre alte lumi , spre-al nostru nou hotar ! Citește mai mult Vreau
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
și speranta.De mijloc să mă prinzi ușor , râzând ,Să ștergi din inima-mi suspinulDin joc de stele să faci juramantC-ai să m-ajuti să-mi schimb destinul . Pe țărmul marii-n vals să ne-nvartimSa-ti dăruiesc iubirea mea curataDoi pescăruși în zbor să devenimTu un băiat , iar eu o simplă față .Îndrăgostiți sa-ne-aruncam în valuriPrecum doi fluturi căutând nectarIar ele să ne poarte spre-alte maluriSpre alte lumi , spre-al nostru nou hotar !... ÎI. IUBIREA TA E LEAC !, de Roznovan Amelia
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
când era solistă pe vasele de croazieră. Până în prezent, se adună în repertoriul interpretei Stela Enache nu mai puțin de șaptezeci și șase de piese compuse de Florin Bogardo. Se pot aminti între ele: „Ani de liceu”, „Apari iubire”, „Balada pescărușilor albaștri”, „Ca un tren ne pare viața”, „Cândva, o luntre albă”, „Ce simți când ești îndrăgostit”, „Cum pot să te conving și ce să fac”, „Dansul e ca o vrajă”, „Dăruiește-mi acest ceas de iubire”, „Diminețile mele”, „Dorul, flacără
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]