1,307 matches
-
de suicid și moarte, sentimente de vinovăție. Numeroase semne și simptome însoțesc sau exprimă starea depresivă a subiectului (Ciofu, 1998): a) simptome afective, în care lipsa de plăcere în efectuarea oricărei activități constituie caracteristica asențială; se asociază cu tristețe, disperare, pesimism, nesiguranță și sentimente de culpabilitate care exprimă pierderea stimei de sine și o preocupare morbidă pentru propria persoană; b) simptome somatice (vegetative), care însoțesc întotdeauna stările depresive și constau în tulburări ale aportului alimentar, anorexie severă soldată cu pierderea în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în primul minut o bucurie și la fel procedez și când mi se întîmplă mie însumi ceva rău, când, de pildă, nenorocul îmi spulberă în mod stupid un plan la care lucrasem cu crispații timp îndelungat. Asta înseamnă că din pesimismul meu temperamental trag satisfacții. Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, apoi picioarele și la urmă capul. Cred că instincte similare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă, vidul mut, unde astrul nu respiră nici pasărea nu cântă, nici vântul nu tresare și adoarme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu cezarismul hegelian. Încearcă un sistem de economie politică, o sociologie, și chiar o filosofie a istoriei. Vasta lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la vremea lor, "revoluționare" - luptaseră pentru monarhia constituțională, pentru drepturile poporului, pentru libertatea individului. Fiecare din ele purta încă, în propria sa tradiție, imboldul Revoluției Franceze. Dar acum deveniseră forme moarte, împietrite; nu mai corespundeau nici spiritualității contemporane - răscolite de pesimism și de profetismul revoluționar - nici nevoilor politice. În loc să se reorganizeze ținând seama de realitățile politice ale țării, partidele de guvernământ se mențineau confortabil pe vechile poziții; cultivarea clientelei electorale, acapararea consiliilor de administrație, opoziție guvernului. În același timp, pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spună adevărul întreg și din partea lui nu se putea nimeni aștepta la nici o tranzacție. Lumea veche se afla în descompunere, și nu înțelegea să păstreze nimic din ea; nici agreabilele iluzii, nici comoditățile teoretice, nici atitudinea ironică față de viață, nici pesimismul elegant, nici sterilitatea morala. "M-am trudit pe cât am putut să smulg din viața națională preocupările meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am luptat să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase, triste și inutile - erau acum lucruri moarte, aparțineau unui ciclu care se încheiase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndemna, îi silea, pe contemporanii săi să muncească. Fără muncă, spune el, "oamenii ar muri de plictiseală într-o atmosferă de viciu" (26 mai 1936). "Viața e serioasă", le amintește el altădată (28 aprilie 1934). Asta nu înseamnă, evident, "tristețe, pesimism, descurajare". Înseamnă, pur și simplu, că "lucrurile serioase trebuiesc tratate cu seriozitate". Iar revoluția este un lucru serios. "Iată de ce micile conspirații făcute în treacăt, planurile revoluționarilor șomeri, proiectele care dau fericirea și belșugul prin simpla lor publicare în Monitorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
răcoroasă pentru inima ta? Tu însă, cuprins subit de un spirit obiectiv de circumstanță, dar cu cele mai slabe argumente de care ești capabil, iei apărarea rivalului, ca să-i dovedești ei cât ești tu de generos și de superior celuilalt. Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată. Un pesimist, față cu viața, e ca un bărbat care ar cere celei mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiind îngrozitor a admite existența fericirii, când tu nu o poți gusta, ajungi fatal să negi posibilitatea fericirii și, deci, valoarea vieții. Și mintea, advocatus diaboli, se pune pe justificat acest sentiment împotriva vieții, clădind o filozofie care se cheamă pesimism. 11. ... iubirea de viață nu poate părăsi complet pe om (ea e aceea care duce, indirect, chiar și la idealizarea neexistenței). 12. Cine nu cunoaște naiva încredere a tinereții în puterea irezistibilă a ideii? Mai toți am suferit la acea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu bunăcredință, drept un sofism. 13. ...omul cere vieții ceea ce ea nu poate da; este ceea cespune poetul în versurile: Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... 14. Pesimismul și optimismul sunt adevăruri relative. Viața nu e nici bună, nici rea în sine. E cum o simți - și nimic alta. 15. Moartea prin sinucidere e tot atât de "determinată" ca șiorice moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți" (p. 40). Și o atitudine față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru a nu ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și ceilalți" (p. 40). Și o atitudine față de viață, ne previne gânditorul psiholog, poate fi simulată tocmai pentru a nu ne trăda slăbiciunile. Ibrăileanu înțelege astfel original și modern pesimismul, care și lui i-a fost reproșat în mod eronat. "Pesimismul este iubirea arzătoare de viață și tânguirea că ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți stoarce îndestul și că se isprăvește odată" (p. 41). Concesiile față de opiniile femeilor ori ale inșilor mediocri,respingerea sincerității (deși criticul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît să le fie bine lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poșetă neagră de lac. O ținea de parc-ar fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai era puțin emigrant. În ciuda casei mari din Westchester și a Rolls Royce-ului sclipitor ca o supieră, acoperindu-i chelia evreiască cuviincioasă. Ridurile doctorului Gruner erau blânde. Exprimau răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și asta te face să te simți bine, puternic, și nu dependent și neajutorat. Acest fine este triumful încrederii că ești în stare să ieși singur, prin forțe proprii, din orice rahat și că nu aștepți să te scoată alții. Pesimismul și nefericirea noastră sunt bine cultivate, îngrijite și cocoloșite. Noi nu sperăm în happy end și nici nu vrem autonomie. Mai degrabă cultivăm gândirea apocaliptică, văicăreala și neajutorarea. Și, firește, o dată cultivate, ele cresc și înfloresc în celulele noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e. Dar aici sunt și destui oameni precum cei din jurul cercului lor, iar cercurile academice americane vor cultiva mereu o intelighenție sceptică. Și asta va mai echilibra consecințele „optimismului inconștient.” OK, până aici e bine, da’ noi cum atenuăm consecințele pesimismului inconștient al poporului nostru? Spunându-i „popor, cară-te unde vezi cu ochii”? Sau propunând să nu mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făceam parte din angrenajul instituțional M.A.E. (și sunt fericit că am trecut peste ea fără sechele); ca om, dar și ca profesionist văzând că m-am descurcat onorabil în condițiile de atunci mă simțeam terminat (de efort, tensiune, pesimism, dezamăgire și teamă). Mi s-a părut a fi nedrept să se comporte astfel; dar câte nu se întâmplă (când te aștepți la felicitări, primești un șut)? * Dialogul a constat într-o discuție dusă între cei 18 membri ai Comitetului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la viața ei trecută, în care nu are a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând sfârșitul ca un om după o călătorie odihnitoare. Ea știe că Dumnezeu a creat‐o nu pentru dânsa, ci pentru familia ei și de aceea pesimismul nu‐și află loc în sufletul său ... misia ei e împlinită dacă în calea vieții sale a putut șterge câteva lacrimi, semăna câteva flori și lăsa o suvenire duioasă în inimi scumpe !» Greu e a putea înlătura cineva calomniile și
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
a moravurilor ei, a teologiei și a clerului. Aceasta este întruchipată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei - 1511. Asociată cu regretul vârstei de aur, tema nebuniei și a “lumii pe dos” constituie o altă indicație asupra pesimismului Renașterii. “Spre sfârșitul Evului Mediu, nebunul și nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor. În literatura savantă (ca și în obiceiurile populare), nebunia acționează chiar în inima rațiunii și a adevărului; (...) începând cu secolul XV, chipul nebuniei a obsedat imaginația
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
manifestă o frecvență de vibrație similară cu a noastră. Dacă în viața de zi cu zi vom fi impregnați predominant cu stări emoționale precum cele de frică, teamă, agresivitate, mânie etc, dacă mintea v-a genera mereu gânduri, pline de pesimism și negativități, atunci când ne vom decorporaliza, vom călători pe un nivel astral inferior care la rândul lui manifestă realități, experiențe și conjuncturi în care predomină stările menționate mai sus (în aceste tărâmuri astrale vom avea parte de experiențe în care
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
toți guvernatorii. Am avut de câștigat mult de pe urma comentariilor și propunerilor lor. Deși simt împlinire și satisfacție, sunt, de asemenea, îngrijorată de lipsa crescândă de interes a lui Hsien Feng față de munca sa. E greu să nu fiu afectată de pesimismul său tot mai mare. Suferă acum de o groaznică durere fizică și e mai tot timpul deprimat. Când i-l aduc pe Tung Chih, nu are nici măcar energia să se joace cu el. Îl înlătură după numai câteva minute. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]