1,378 matches
-
de însăși tristețea materiei” a lui Tudor Arghezi („fără mesagiu, respins de idee”), sincronismul lovinescian „ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
despre portretele personajelor centrale, sunt întotdeauna creionate după canonul observației științifice, etnografico-documentare: figura eroului cărții, Pavel Toc, un țăran care devine miner pentru a scăpa de recrutare, este edificatoare în acest sens. Fundalul pe care se desfășoară acțiunea romanului, lumea pestriță a Imperiului Austro-Ungar în declin, așa cum era aceasta percepută în satele românești din Banat, îi prilejuiește lui B. o nouă demonstrație a calităților sale de fin observator al realităților sociale și economice. Proza scurtă, risipită în revistele „Vrerea”, „Revista Institutului
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena cu gusturi fine. Frecventând la început cercul lui Al. Macedonski, și-a alcătuit cu timpul un fel de cenaclu, la el acasă strângându-se o societate pestriță, scriitori, pictori, ziariști, sculptori (Constantin Brâncuși, printre alții), mulți dintre ei famelici și încă necunoscuți. A înlesnit debutul lui Ștefan Petică. Îl descoperă și îl susține pe Ștefan Luchian; i-a încurajat pe Th. Pallady, Camil Ressu, N. Dărăscu, Iosif
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
în stepa noastră... Datorită acelei replici stângace puteam deodată să mi-o imaginez (ceea ce nu făcusem niciodată până atunci) pe bunica fără noi, iarna, singură în camera ei. La Moscova sau la Leningrad totlul s-ar fi petrecut altfel. Amestecul pestriț de oameni dintr-un oraș mare ar fi șters diferența dintre Charlotte și ceilalți. Dar ea nimerise în mica Saranza, ideală pentru a trăi zile care semănau unele cu altele. Viața ei de altădată rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a cufundat în mulțimea pestriță de pe stradă și a dispărut. În piața Suharevka, unde domnea trocul, a schimbat cinci franci de argint (negustorul a încercat moneda cu măseaua, apoi a ciocănit-o de lama unei securi) pe două pâini mari și rotunde, care trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală... Bibani cu spatele dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin fulger ea vestește CE rău aduce lumei o zi ca cea de azi: În răzvrătire firea arată cumcă astăzi Lui Vodă Mihnea Sânger îi dăruiește-un fiu... Un fiu cum încă lumea nu l-a văzut vrodată, Cu inima pestriță cum este al său tată Și desfrânat în patimi cum este mumă-sa. Din ce-i mai rău, mai negru, natura îl încheagă, S-arunce o-ntrupare a dracului pe lume, Lui Belzebut bătrânul sau a lui Antichrist, Dar ea de pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Ei întind atâtea *-aripe peste-o lume care plânge, Ei împacă între dânșii ale tartarilor certuri De răsare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
azi la mine se croiește Otello și, daca lipsesc eu, lipsesc toate. O să am însă mai des fericirea... (iese) {EminescuOpVIII 432} HISTR[IO] În sfârșit, până la atâta a ajuns biata artea, ca să se măsoare cu cotul? O păpușărie // în zdrențe pestrițe și strălucitoare înlocuiește adeseori spirit, geniu și arte, o mască neci prea prea spoită cu alb și cu roșu ațâță simțirile, amuză. (merge la cămin de reațîță focul) De secăturile ei de vorbe am lăsat focul mai să se stingă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că niciodată n-a văzut cartaginez. PSAMIS A văzut și ea cam multe. Dar și tu ai ce să vezi. Iată un tripod de aur, iată vaze de argint, Astfel cum nu le mai afli nicăirea în Corint, Și podelele pestrițe, toate numai mozaic, 1 Ce-n dispunerea maiastră nu au greș întru nimic, Și în fine iată Eros, zeul dragostei de foc, Răsărit dumnezeiește de frumos în acest loc Dintr-un singur, admirabil stan de marmură, lucrat De chiar Phidias
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înarmați cu bețe și măciuci numai, luptători neînarmați și cete fără orânduială se puneau sub ordinele lui Lachanas, având cea mai tare încredere că sub așa conducere vor birui pretutindenea. În puțin timp alergase împrejurui o mulțime nenumărată de venituri pestrițe și de vânturători de țară cari nici cunoșteau războiul, nici aveau cel mai mic semn de disciplină și de meșteșug militar, neadeverind decât proverbul că "pentru cei ce nu-l cunosc, războiul e dulce". Și într-adevăr luptătorii aceștia procedau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl chemă pe Pseudo-Lachanas la curte, îl dezbrăcă de demnitatea de general, îl înlătură în genere de la orice comandă peste trupe și-l închise pe îndrăznețul aventurier în temniță sigură. O măsură atât de aspră avu urmare imediată; toată masa pestriță de nespălați, cari alergaseră sub steagul lui Pseudo-Lachanas se risipi numaidecât spre cîteși patru părțile lumii, fiecare spre casă. De atunci steaua lui Pseudo-Lachanas au albit pentru totdeauna, fără de-a-ncerca să se înflacăre din nou. Certuri de tron în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa în privirea unei mulțimi curioase. Daca mulțimea nu e decât curioasă și s-a adunat numai din cauza unei plăceri simțuale, atunci e rău și de arte și de artist, nu însă pentru că el se espune și servă unei adunări pestrițe de (prescurtare) omorâre de timp, ci pentru că mulțimea se degradă pe ea însăși la una [mai] curioasă, degradând printr-asta si artă [și] artiști. Căci actori și public stau [într-o] influențare așa de reciprocă, în[cît] se poartă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fizionomia cea mai respingătoare însă își apropriază numai rutina simplă, când se crede genialitate și-și ia spre obicei de strănut, fără respect de însemnătatea artei, imperiul tipurilor poetice, ș-apoi își alege cu mâna ei de metal o galerie pestriță de figurele cele mai strălucite și le înșiră pe figurea neîndoibilă a individualităței sale. Pentru că rutinei îi e străină orce-nrudire (Wahlverwandschaft) cu geniul poetului, de-aceea-i și va lipsi neapărat tactul sigur pentru (bara) marginea sa (nu-și va cunoaște lungul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
264) (38, p. 75). Cel mai spectaculos ecou - într-un text de literatură populară - al folosirii unui preparat opiaceu (theriaca) pare a fi cel dintr-un Descântec de [mușcătură de] șarpe, aflat într-un manuscris din 1784 : Ediți, prestiți [= Iudiță, pestriță] (230), dedi di peliți, pelița di carne, carne di os, osu di folos, veninul pe os în jos, leacul [de] la tiriacul... (167). Nu este vorba de un caz izolat. Variante aproape identice au fost culese în cursul secolului al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ștefan Vodă? S-auză valuri de ignoranță revărsîndu-se asupră-le, din partea unor oameni cari n-au ochi ca să priceapă suta a cincisprezecea și pe oamenii ei și cari, fără umbră de respect pentru. adevăr, drapează pe gigantul trecutului în hainele pestrițe ale unei păpuși? Să vii să vezi cum asemenea inteligențe laudă în față pe Ștefan și fac aluzie, în dos, la contimporanii de care atârnă favorile publice? Pentru asta să fi venit cineva, că s-auză nesfințindu-se religia trecutului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pământ etc. Apoi, fie că se ajungea la o împărțire a pământurilor în fâșii înguste și lungi, ca în satele libere, fie la un puzzle ciudat ca în cele foste aservite. Excepție ar face cele din Vrancea, care au ajuns pestrițe deși au fost întotdeauna libere. Referindu-se la stadiile economiei politice în spațiul românesc între 1300 și 1900, Chirot identifică 5 asemenea stadii. Un stat al comerțului tributar între 1300 și 1500, o perioadă de declin a acestuia în perioada
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o parte, dar și din cealaltă, temporar sau pentru o perioadă mai îndelungată, cu gândul de a se stabili în țara vecină. Rezultatul acestei mișcări permanente este că fâșiile de pământ de-a lungul granițelor sunt locuite de o populație pestriță, alcătuită atât din cetățeni ai țării respective, cât și din persoane provenite din țara vecină. Granița dintre SUA și Mexic este din acest punct de vedere un loc unic, în sensul că de o parte și de alta a sa
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
iar a doua zi va lenevi, într-o zi poate să se preocupe cu filosofia, pentru ca în a doua zi să se lase pe seama vinurilor și a femeilor. Ordinea lipsește cu desăvârșire. Acesta e omul democratic, un om divers, frumos, „pestriț”, „plin de cele mai multe feluri de a fi”, el include în sine cele mai multe modele de cetăți și caractere. Libertatea excesivă, pe care democrația a pus-o la cea mai înaltă cinste, a devenit și caracteristica fundamentală a acesteia, ajungându-se chiar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Ford, IBM, Shell, Unilever, sau Massey-Ferguson? Eu aș paria pe state, poate chiar pe Uganda. Ce înseamn) ins) a ne referi la cele peste 150 de state, ale lumii din ziua de azi, si care cu sigurant) formeaz) o colecție pestriț), ca fiind ,,unit)ți similare”? Mulți din cei care studiaz) politică internațional) sunt deranjați de sintagm). A numi statele ,,unit)ți similare” înseamn) a spune c) fiecare stat este că toate celelalte state, în sensul de a fi o unitate
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 357-363. Traduceri: James Aldridge, Pagini alese, București, 1953 (în colaborare); Louis Aragon, Poeme, pref. Valentin Lipatti, București, 1958; Tölgyesi Lászlo, Am o casă cu comori, București, 1959; Julia A. Tollas, Cartea pestriță, București, 1959; Th. Pieridis, Simfonia cipriotă, București, 1959, Un poet străin se plimbă prin București, București, 1961; Poeți nordici, București, 1962 (în colaborare cu Veronica Porumbacu); William Shakespeare, Opere, București, 1962 (în colaborare cu Mihnea Gheorghiu și Tudor Vianu); Antologia
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
care își asumă, programatic vorbind, o poziție marginală în cadrul generației. E drept că meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii sau defectelor (Paraponisescu, Măslescu, Fluturescu), în maniera Alecsandri, dar modul în care ia în râs adunarea pestriță din saloanele târgoviștene sau întrunirile gălăgioase din Cișmigiu, unde se înfiripă miticismul bucureștean, îl apropie de I. L. Caragiale. Scrisorile a început să le redacteze târziu, în 1879, la îndemnul prietenului său V. Alecsandri. Dar el se mai încercase în literatură
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic, dar fără efuziuni lirice. În proza scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea naturalistului, a cărui atenție e reținută de anumite cazuri, pe care vrea să le prezinte cât mai exact. Critica a relevat o „adâncă înțelegere a sufletului inocent sălbatic”, schițarea unor personaje „fără complicație
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]