993 matches
-
Dar își dădea seama că se află în același punct ca la început, cu responsabilitatea protejării unei fete, a cărei personalitate nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț. Ea ducea într-o înclinare rigidă la o trapă închisă. Gosseyn urcă degrabă. În încăpere - o magazie, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dar își dădea seama că se află în același punct ca la început, cu responsabilitatea protejării unei fete, a cărei personalitate nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
abominabilă crimă săvârșită împotriva fraților basarabeni și chiar împotriva poporului rus și a popoarelor asimilate în cursul timpului. Ca un adevărat și autentic Moloh, Rusia a înghițit o serie de popoare mici, cărora le-a furat limba, identitatea specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Porfiri. Asta este interesant. Asta s-a întâmplat înainte sau după ce Goriancikov i s-a alăturat? Dimitri însă nu înțelegea întrebarea. ă Piticul, îl ajută Porfiri. ă Oh, piticul era aici. Le-a cerut fiindcă piticul avea nevoie de un petec la costumul său. ă Chiar așa? ă Așa mi-a spus. Mi-a spus, prietenul meu trebuie să-și coase costumul. ă Prin urmare a fost Govorov care a făcut cererea? L-ai văzut pe Goriancikov - piticul - în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe Goriancikov - piticul - în momentul acela? ă Nu. El era în cameră. Domnul a ieșit afară să îmi vorbească. A ținut ușa închisă în spatele său. ă Asta este foarte interesant. și ar putea fi semnificativ. Ilia Petrovici, îți amintești vreun petec pe constumul lui Goriancikov? îl întrebă Porfiri pe Salitov. Salitov dădu din cap. ă Nici eu. Hai să examinăm patul, pentr o clipă, continuă Porfiri și trase pătura aspră și cearceafurile gri pe care le puse pe podea. ă Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi.) Ce, le luam în căsătorie, o luam la o noapte. Mă mai iubeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era mulțumit, dar îl emoționa eșarfa subțire și ochii rotunzi și neclintiți. Mai vedea încă floricelele mici cusute pe eșarfă, deși pe hârtia lui nu erau decât niște ghemotoace negre, desenate cu cărbunele. A ascuns desenul acesta, făcut pe un petec de hârtie, într-o firidă din salonașul lui Ianache și n-a mai știut nimic de el. Dar portretul a mai trăit o vreme. Pe la 1800, a ajuns într-un coridor tapetat cu mici desene, în casa unui negustor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alb de in ca o egipteancă și, deși nu mai eram fecioară, am mers cu capul descoperit, așa cum se purtau femeile pe acolo. Duceam un coș mic pentru Re-nefer, dar eu nu aveam nici un lucru al meu. Nu aveam nici un petec de lână țesută de mamele mele și nici măcar mângâierea amintirii. Erau multe minunății de văzut în călătoria noastră spre marele oraș de la sud unde stătea fratele lui Re-nefer. Am trecut pe lângă piramide, pe lângă păsări și vânători, palmieri și flori, câmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de o durere care cobora departe, În copilărie. Se simți tentată să se Întindă lîngă el și să lase fluxul să-i Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele victimei, apoi maxilarele, extirpă treptat tot petecul, făcut ghemotoc. Desfăcu hîrtia umedă de salivă cu multă precauție. Pentru Marie, Cel de Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. Marie... Întoarse automat ochii spre zidul scund și Își reținu o Înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mea se Întindea acum un loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Iordănel își mută chioșcul din piață pe stradă, lângă covrigărie, unde plătea o chirie mai mică și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în tovărășia lui Cornel, „așteptând mereu, din partea soartei, vreun nou semn, vreo dulce hotărâre,” ceea ce e o nouă aluzie, nu numai la cele două domnii ale lui Henry VI. Da, dar acum nu-i toamnă, își spune Iulia. Și împăturind petecul de hârtie însoțitor al rozelor, îl aruncă la coș cu indiferența sau cruzimea fără fisură a femeii care nu iubește. Nici măcar florile nu le ia acasă. Găsind prin vestiar o carafă rămasă fără toartă, o umple la chiuveta din WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
silaba corbului. Un taur, o rigă, un corb. Ce credeți? E un om, zice pictorul. Mai precis o femeie. Capul de taur e uterul, că așa e forma lui. Corbul e ficatul, uitați. Pictorul a și început să grifoneze un petec de hârtie cu liniile lui nenumărate. Și prietenii încep să vadă. ─ Iar regele... Regele unde să fie? Înăuntrul ei? zice și Pascal. Pictorul îi adresează o privire severă. Duminecă de duminecă ține isonul la strana bisericii Visarion. ─ Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rematerializează din penumbră și sprijină de spătarul unui scaun o pânză întoarsă cu spatele. Ce e? întreabă Pascal. ─ E sabia lui Mihai, răspunde pictorul și răsucește pânza cu fața, perfect neagră. Asta-i tot? spune dl. Mihai învârtind în mâini petecul de hârtie. ─ Nu e chiar tot, îl lămurește Mihaela Carbon, dar e mult. Acum fata are certificat de naștere pe numele dumneavoastră, vedeți? La părinți, sunteți trecuți dumneavoastră, Mihai Mihai, tata, Garoafa, mama. Și hârtia asta e destul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dintr-o privire caleașca. Era aceeași în care se plimbaseră și Nicolae și Elena Ceaușescu, în vizita lor din iunie 1978 în capitala britanică. - Vă pregătiți de... zâmbi Goncea, apropiindu-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două perine. Trec anii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ani, că pactul trebuie schimbat, că... În fine, astea le pândeai și matale încă de la război. Ridică din umeri. Nu era treaba lui. Mai întinse mâna și luă o bucată de plăcintă. O studie gânditor, de parcă ținea în mână un petec din stenogramele de la Yalta. Surîse visător. - De-asta sunt ei mari. Să pună lumea la cale și să pregătească evenimentele care trebuie să le suportăm. Dar noi? Dar noi - și apăsă pe noi, ca și cum Băcănel trebuia să se convingă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
politica? Crezi că poporul nu știa asta?! Și dacă-l mai plânge unii și-n ziua de azi, îl plânge că avea diplomație românească și se ținea de ea. Flutură neputincios mâinile spre oglindă, de parcă ar fi vrut să desprindă petecul acela de hârtie. - Că a fost și securiști printre ei... Asta-i situația. Poate și matale ai fost cu chesti de-astea, cu șoptitul, cu filatul, asta era datoria de servici mă gândesc io, că la diplomație nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ordinul Lenin în întrecerea în cinstea celei de-a 20-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Generalul îi lăsase informații amănunțite despre sortimentele de icre pe care fabrica din Tula le livra la export. A păstrat mulți ani petecul acela de hârtie, în speranța că Ștrunțkovici totuși se va întoarce. L-a ars abia în vara lui 1958, când trupele sovietice au început să plece din România. Omul de la ghișeu își reluă căutarea cadânei. O puse din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
personal, Prea Sfințitul și s-a ameliort situația. Și generalul Goncea, mai apoi a dres situația și vedeți acum, Burtăncureanu e ăl mai tare. Îl citește toată lumea, cu comentarii, duminica. Femeia se sprijini de placa de marmoră. Îi arătă un petec de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta și mi-am uitat ochelarii acasă. M-a rugat dom’ Faliboga să-i dau anunțul, că el nu mai iese din casă de câteva zile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de înspăimântați... Toți, ca popor, nu eu sau tu, am fi putut acum să ne privim în față. Se opri și se întoares să privească lungul șoselei spre port. Dincolo, pe malul celălalt, biserica își pierduse contururile. Părea doar un petec de negreală în sângeriul pogărât peste apă. - Nu știu ce este în noi, continuă el. Parcă mereu ne e teamă de ceva. Ne ascundem în noi, trăim mereu chirciți. Chiar și acum, tot feriți, cu ochii plecați, vinovați, de parcă noi am duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu safirele la gât - parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de la-mpărțit Petic de iarbă abțibild cu oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era ca o fantomă, acoperită din cap până în picioare cu un cearșaf vechi, căruia îi tăiase o gaură ca să-și poată scoate capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]