616 matches
-
economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se accentuază către 1910, după o fază parnasiană. Un anume bucolism stilizat e de altfel prezent și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag, întristat, decepționat, cu încrederea în chemarea lui sfărîmată, a fost, în clipa crucială, decisivă. (...) Pictura românească n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului autohton, de la primele traduceri ale lui Baudelaire (în Convorbiri literare, IV, 1 martie 1870, de către V. Pogor) pînă la „profilurile” unor precursori precum Macedonski, Petică, Arghezi, Iuliu Cezar Săvescu și ale revistelor moderniste (Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Insula, Grădina Hesperidelor, Simbolul, publicațiile simboliste ieșene), unde informațiile sînt preluate - declarat - din Istoria... lui Lovinescu, dar „privite, bineînțeles, sub alt unghiu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iubitorul și cunoscătorul ...și de religie!), să-i poată citi din „jornal” o veste extrem de tristă: DOLIU NAȚIONAL! Marele prieten al poporului nostru, tovarășul Iosiv Visarlio.. no..vici Stalin s-a stins din viață și ... Anetă, Ileană, aduceți repede o petică neagră să punem doliu la mătură că o murit „tătucu’ cu musteți mari”, lepădătura!, Îl Întrerupse Bunicu’ Ghiorghi, care citise ziarul Încă de ieri și, cu ochii sclipind de bucurie și de teamă, spre marea indignare a lui Victor care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o chemare la zugrăvirea actualităților și ade vărurilor zilelor căci „glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da celor aleși zborul de vulturi” - avea să scrie Ștefan Petică în numărul 5 al aceleași reviste... Zborul de vultur avea să se manifeste în răzb oiul care se terminase, când întreaga țară aciuată pe pământul vechii Moldove, când orice viață literară încetase, ajut ați de Alexandru Vlahuță, venit de la București
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-Biblioteca județeană "Ion Heliade Radulescu" din Dâmbovița, -Biblioteca Comunală "Gheorghe Tomozei" din Pucheni, -Biblioteca județeană "Alexandru și Aristia Aman" din Dolj, -Filiala Omnia din Craiova a Bibliotecii Naționale a României, -Biblioteca județeană "V.A. Urechia" din Galați, -Bibliotecă Municipală "Ștefan Petică" din Tecuci, -Biblioteca județeană "I.A. Bassarabescu" din Giurgiu, -Biblioteca județeană "Christian Tell" din Gorj, -Biblioteca județeană "Ovid Densusianu" din Hunedoara, -Biblioteca comunală Martinești, -Biblioteca județeană "Stefan Banulescu" din Ialomița, Biblioteca județeană "Gheorghe Asachi" din Iași, -Biblioteca orășenească Târgu Frumos
"Nocturna Bibliotecilor". Vezi ce biblioteci intră în circuitul nopții albe a bibliotecilor by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80767_a_82092]
-
Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum e și firesc, ca fruntaș al simbolismului și ca exemplu de „suprem poet”, neobosit șlefuitor al versului. Ștefan Petică îl așază în „marea treime” poetică franceză a anilor ’70: „Jules Laforgue, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud”6). Bacovia l-a citit atît în colecția „Les Hommes d’aujourd’hui”, cît și în traducerea lui D. Anghel și Șt. O. Iosif
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greșeli e că Bacovia pare un poet bătrîn și suferind de la început pînă la sfîrșit, oprit la o singură atitudine. Din această cauză rămîn în umbră, necomentate, anumite gesturi semnificative de ale sale. Unul se referă la „cultul” pentru Ștefan Petică. în Dosarul Bacovia, I(p. 112-113), am reținut mărturia lui Grigore Tabacaru despre lecturile comune din el („Prin 1903 am citit împreună «Fecioara în alb» de Petică”) și despre muzica pe care a adaptat o pentru „Era odată un prinț
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anumite gesturi semnificative de ale sale. Unul se referă la „cultul” pentru Ștefan Petică. în Dosarul Bacovia, I(p. 112-113), am reținut mărturia lui Grigore Tabacaru despre lecturile comune din el („Prin 1903 am citit împreună «Fecioara în alb» de Petică”) și despre muzica pe care a adaptat o pentru „Era odată un prinț vestit” și cea compusă pentru „O ceasul trist al renunțării”. Le-am lăsat însă deoparte pe cele ale lui Constantin Doboș, care sînt anterioare și, pe deasupra, una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
O ceasul trist al renunțării”. Le-am lăsat însă deoparte pe cele ale lui Constantin Doboș, care sînt anterioare și, pe deasupra, una conține informația că Bacovia s-a întreținut cu poetul „cu ochi albaștri” născut la Bucești. în evocarea „Ștefan Petică”, acesta scrie: „Prin anul 1902 (corect e 1903, an menționat de Bacovia într-o pagină de „însemnări biografice” - n. m.), pe cînd eram student la Medicină (ulterior a făcut Dreptul - n. m.), întovărășit de poetul Bacovia (cu care fusese coleg
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
eram student la Medicină (ulterior a făcut Dreptul - n. m.), întovărășit de poetul Bacovia (cu care fusese coleg de liceu - n. m.), l-am cunoscut pe poet la una din întrunirile literare ale lui Al. Macedonski. (...) în seara aceea, Șt. Petică a vorbit mult cu Bacovia, pe atunci necunoscut și el, autorul volumului Plumb nici astăzi apreciat la justa lui valoare era un fervent simbolist cu principii socialiste”.1) ( Cred că, mai mult decît poezia, subiectul discuției dintre ei au fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
articol, rîndurile pe care le voi cita imediat sînt și mai surprinzătoare: „încă de pe timpul cînd eram student la București și apoi la Iași (după 1907 - n. m.), în unire cu prietenul G. Bacovia, am studiat de aproape pe Ștefan Petică; împreună cu el am hotărît ca să provocăm o comemorare”.2) Asta însemna o mobilizare a celor ce l-au cunoscut pe poet, drumuri în satul natal al acestuia pentru a strînge material biografic. Probabil că ar fi trecut la fapte, dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
altundeva - n. m.)”.3) Și Bacovia, se poate zice, a ajutat „moralmente”. Dovadă că se pregătise pentru eveniment, a compus poezia „Tu ai murit...”, publicată în „Versuri” (1, nr. 4, 1 noiembrie 1911) și reluată, cu dedicația „Memoriei lui Ștefan Petică”, în „Freamătul” ( 2, nr. 3, 1912), aci alături de alte texte comemorative, adunate de G. Tutoveanu, care s-a ocupat 54 Constantin Călin „materialmente” de realizarea sărbătorii. Tînăr, Bacovia avea deci vocația prieteniei și disponibilitatea de a omagia. El se izolează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a ocupat 54 Constantin Călin „materialmente” de realizarea sărbătorii. Tînăr, Bacovia avea deci vocația prieteniei și disponibilitatea de a omagia. El se izolează, se răcește și pierde legăturile cu cei din generația sa, inclusiv cu celălalt admirator al lui Petică, Gr. Tabacaru, la sfîrșitul deceniului al treilea și începutul celui următor, cînd, după căsătoria cu Agatha, se stabilește într-o margine a Bucureștilor. însă și după aceasta, chiar și în ultimii ani ai vieții („Divagările utile” o dovedesc) trăiește cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu a autorului, e că „veacul (lor) s-a sfîrșit”: veacul estetismului și al decadentismului. Acest scurt exercițiu comparatist ar putea fi amplificat prin includerea în discuție a încă unui exemplu: poemul în proză „Florile care se duc” de Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față pînă aci: „Mă întorceam seara tîrziu acasă. Pe străzile singuratece și întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a spus (sau, mai exact, n-a fost scris) așa, ci ca în poemul lui Bacovia (și pronunțat „princésă”, după modelul rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl umpleau de-o neliniște și de-o durere surdă”8). Pentru tinerii care vin după Macedonski și Vlahuță, cuvîntul sună ademenitor, întrucît îl asociază cu misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui poem dedicat nopții: „ De ce, neînțeleasă noapte,/ Ți-ai stîns luminile din cer,/ De unde ai mai multe șoapte/ Ș-un mai nepriceput mister?...// De ce tresai înfiorată/ Cînd pe deasupra noastră zbori,/ De ce ești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al chestiunii, Gh. N. Leon,1) dar și o parte de exagerare, care provine din percepția, cel mai adesea inexactă, șicanatoare, proprie vîrstei, a manierei și capacităților profesori 144 Constantin Călin lor. Eliminat de „conferința” celor din liceul său, Ștefan Petică a scris într-un caiet rîndurile următoare, tipice pentru reacțiile juvenile: „Mie nu-mi prea părea rău de întîmplarea asta deoarece eram să am timp liber și să citesc ce voi vrea eu. Cu școala, timpul se scurgea, ascultînd lecțiunile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt, cum s-ar putea crede, vreun vers de-al celei plecate, ci unul de-al lui Ștefan Petică, autor pe care Bacovia (aceasta nu-i singura dovadă) îl cunoștea par coeur: „Florile roșii muriră/ Flori de gherghine în vînt;/ Vise în stoluri răsfiră/ Pale tristeți pe mormînt”8). Despre plumb Plumb e un titlu norocos, care a contribuit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tinerii care ating acum vîrsta maturității, dar și unii dintre bătrîni, văd lumea adesea în culoarea lui: gri. Expresii ca „zări de plumb”, „cer de plumb”; „no(u)ri de plumb”, care induc neliniște, sînt frecvente în scrisul lui Ștefan Petică, Neculuță, Artur Stavri, Hogaș, Vlahuță, Agîrbiceanu, Goga, Ion Minulescu, G. Orleanu, Ion Grămadă, Mihail Săulescu 4). „Ceruri de plumb”, vinete, mohorîte, închise, apar, nu o dată, în tablourile lui Grigorescu, pictorul cel mai important al epocii. în sfîrșit, griul (cenușiu, sur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Editura pentru Literatură, 1966, p. 299. 4. „Cugetări”, în Piatra-teiului. ediție citată, p. 99. Retușări necesare 1. ,,Falimentul învățămîntului”, în ,,Revista Fundațiilor Regale”, 6, nr. 2, 1 februarie 1939, p. 332. 2. ,,Amănunte necunoscute asupra vieții și operii poetului Ștefan Petică”, în ,,Ateneul cultural”, 1, nr. 1, martie 1925, p. 1. 3. ,,Profesorii sînt belferi”, în ,,Vremea”, 10, nr. 516, 5 decembrie 1937, p. 2. 4. Vezi: ,,înmormîntarea neuitatului profesor Panait Topliceanu”, în ,,Curentul Bacăului”, 6, nr. 264, 5 august 1938
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]