1,249 matches
-
fereastră. Purta puloverul șleampăt. Cred că era inevitabil. Alice care era lângă el, arătând mai fragilă ca niciodată, un fluturaș bătându-se cu furtunile cumplite ale vieții; avea pe ea un fel de sac pictat cu vopsea și ceară, cu petice pe piept. Gianni Versace, bagă-ți unghia în gât. Am luat un scaun și m-am așezat. Cealaltă persoană de la masă a fost prezentată drept Saul. Părul lui lung și negru era strâns la spate într-o coadă, iar tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici servieta. Ca un fel de blestem al manuscrisului aceluia pierdut sau ca o răzbunare a vieții care țâșnea prin toate crăpăturile literaturii, oricâte petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama, la început. În felurite momente, în spații și în secvențe de timp neașteptate, povestea aceea revenea stăruitor, obsedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har, fără umor, fără talent, fără conștiință. Un text paralel vieții, parodiind-o, în cel mai bun caz. Atunci, despărțindu-mă de Vichi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor să învie în
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
fiecare seară de luni, Între șapte și unsprezece, la Elaine, și erau gazdele unei petreceri anuale de Crăciun, când amândoi purtau pulovere de cașmir. Will avea aproape un metru optzeci și șapte, părul argintiu foarte Îngrijit și prefera puloverele cu petice la coate; Simon avea doar un metru șaptezeci și doi și un corp subțire, atletic, pe care-l Îmbrăca de sus până jos În in, indiferent de sezon. „Homosexualii, spunea el, au dreptul să nu se supună regulilor modei. Ne-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un kilometru și jumătate de-acolo. Își scoase mănușile de cauciuc, simți cum îl furnică mâinile, apoi demară. *** Două mașini de poliție, în alb cu negru, i-o luaseră înainte. LAPD. Danny parcă lângă ei, la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în prețul moșiei. Pământul acela fusese sigură că va fi al băiatului ei! Așa s-ar fi cuvenit. în afară de asta, el, moșierul Hallipa, om în puterea vârstei, cum se dezbrăca de munca și avutul lui? Să nu mai ai un petic de pământ al tău?. Cine mai era, ce mai reprezintă acum, când lepădase pământul acela, care făcea toată situația și toată noblețea lui. Era mai mult decât putea pricepe si îngădui. Se despărțiseră asupra unui cuvânt de ruptură. Ea singură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Viața omului e ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se pierdeau printre rândurile de vie în căutarea butucilor cu poamă văratică, se cățărau în pomii cu fructele date în pârg, bucurându-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de alergare. Trăind sentimentul că mă aflu într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Nath ca la tatăl său: tata privindu-și unghiile, prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest petic a reușit să le detroneze într-o singură după-amiază. Pran se poartă cu fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei este într-un fel inalienabilă, intrinsecă, chimicale și hârtie înnodate de o energie a binelui și a răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se bălăcească În Dunăre.” „În curu’ gol?” „E, În curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea colorate din țesătură de plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu’, aștepți să ne rugăm de tine?” „Ce-ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le pese că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râmă. Lor li se opriseră noduri În gât la vederea unduirilor femeii. Când se Întorcea cu spatele, Își lipeau ochii de liniile curbate ale bucilor neacoperite pe deplin de țesătura cu sclipici. Când se Întorcea cu fața, pironeau cu privirea peticul de sub buric și dintre picioare, Încercând să-și Închipuie cum arăta și cum se mișca - dacă se mișca - ceea ce era nedrept de ascuns. Printre aburii tescovinei, scamatorului Îi răsărise un gând. O chemase pe nevastă după cortină, În timp ce la difuzor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atunci când văzuse că nu mai putea stăpâni camionul, se azvârlise din cabină. Își rupsese o mână care-i atârna, bleagă, din umăr. Foiște scăpase și el, ca prin minune, ieșise dintre dărâmături Înveșmântat numai În niște chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă și ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de preț, Însă, este vinișorul cel roșu cărat pe câmpul de bătălie În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la granița dintre sate. Fiecare tabără Își sapă tranșee În care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt menite să cinstească iubirea dintre Fiu și Aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ochiul și se poate pipăi cu mâna arată cu totul altceva. Deși explicațiile primite - cum că relieful specific locurilor făcuse ca, În urma unor desăvârșite și chibzuite socoteli, În ale căror ecuații Încăpuseră adâncimi de văi și Înălțimi de dealuri, petice de păduri și chiar felul copacilor din care erau formate (stejari sau salcâmi), grajdurile să fie amplasate după cum se observa - păreau Îndeajuns de bine Întemeiate științific, copiii nu crezuseră o iotă și se bucuraseră de Încurcătură. „Hai că l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. 20. Vor veni zile, cînd va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea. 21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, și mai rea ruptură se face. 22. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au pe mire cu ei, nu pot posti. 20. Vor veni zile, cînd va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea. 21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, și mai rea ruptură se face. 22. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, și vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
știe de unde le-am luat, a rânjit el. Zicea c-ar fi bune la mulsul vacilor. Și așa am ieșit în frigul de-afară. Copacii se legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru metri pătrați, mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste mine și... înainte să apuc să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea veche a mamei - care era la ani lumină de Porsche-ul lui - și faptul că nu-i mergea radiatorul? Nu știu de ce, dar nu eram în stare să mi-l închipui pe Randall învelindu-se într-una dintre păturile din petice făcute chiar de mama. — Mamă, nu crezi că ar cam fi timpul s-o schimbi pe Nellie? Pe Nellie - mașina - o aveam de când eram eu mică. Își făcuse mai mult decât datoria. — Să renunț la biata Nellie? Niciodată! știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
urmă, vor fi mai puternice decât perfecțiunea vremii și a peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]