1,274 matches
-
iarăși ce-am fost și mai mult decît atît! camuflaj economic de la cel-din-iaz, satul de fizionomie carpatică ajunsă fizionomie de om, ia-l de acolo pe Andrei! nucii conduși în tufă, peste tot fierul ruginit pe capul stîlpilor de beton, peticul cu puieți, bețele cărămizii și folia de pe trunchi, Dondușeni 1 km, Bălți 80 km, ricin ornamental "Basarabia Nord", "Dominic Gaz", "Bar Moara Veche vă propune", conductele de gaz pe granturi internaționale, porcărie de creștere a porcilor după miros, Scăieni 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
șinele făgașe de roți, fierul nu se mai vede, Prejmer creierul pădure radical alb-negru, țepușă peste șosea "Județul Brașov" ieșire, Bilet Perforat 'țumesc! halta Chichiș "angajăm", "lemn", "Euro 3 trade", Lunca Ozunului 1 km, viscolul secundar viteza, Ozun oile prin peticul de porumb netăiat, cu tot cu măgar, cîinele berc la linie, petic sub schelele de înaltă tensiune baza vegetală, nivel de arbuști, doar în parantezele pseudonaturii industriale învinge natura și o continuă continuîndu-se, ară cu tractorul pe zăpada petic negru, "Sweet" fabrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
creierul pădure radical alb-negru, țepușă peste șosea "Județul Brașov" ieșire, Bilet Perforat 'țumesc! halta Chichiș "angajăm", "lemn", "Euro 3 trade", Lunca Ozunului 1 km, viscolul secundar viteza, Ozun oile prin peticul de porumb netăiat, cu tot cu măgar, cîinele berc la linie, petic sub schelele de înaltă tensiune baza vegetală, nivel de arbuști, doar în parantezele pseudonaturii industriale învinge natura și o continuă continuîndu-se, ară cu tractorul pe zăpada petic negru, "Sweet" fabrica de dulciuri Sfîntu Gheorghe, steagul invenția culorii, momentul vînzătoarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ozun oile prin peticul de porumb netăiat, cu tot cu măgar, cîinele berc la linie, petic sub schelele de înaltă tensiune baza vegetală, nivel de arbuști, doar în parantezele pseudonaturii industriale învinge natura și o continuă continuîndu-se, ară cu tractorul pe zăpada petic negru, "Sweet" fabrica de dulciuri Sfîntu Gheorghe, steagul invenția culorii, momentul vînzătoarea de nimicuri îmi explică, știu că ești mută! le iau pe loc înapoi, Oltul pîrîu, curg sloiuri, imersiunea albul lăptos ce l-am visat, pecetea cafeniul incintei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu localurile de școală intangibile. Documentul fusese trimis de aceștia șefului CRPAA la data de 21 ianuarie 1945 și pentru a-i da un caracter de mare conspirativitate, i-au trântit în derâdere și apostila „secret”. Iată ce mistere conținea peticul de hârtie tradus din rusă în română: „În executarea art.10 și 18 din Convenția de Armistițiu, veți asigura la sediul lor, împuterniciților C.Al.C. pentru provincii și județe: 1) Se vor pune la dispoziția lor localuri pentru serviciu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o scurtă perioadă, apoi se vor stabili către sfârși- tul vieții în Sibiu, unde, în iunie 1974, Cristi se va stinge. Aici se încheie tumultuoasa viață a marelui cântăreț Cristian Vasile și tot ce va rămâne în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni, lăsat să se zbată în uitare și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
bucătăriei, dă spre mica „pajiște“ împrejmuită de bolovani și așternută cu iarbă aspră ca țepii de cactus și cu cimbru. Am de gând s-o las în voia poftelor naturii. Oricum, eu nu am aptitudini de grădinar. (Acesta este primul petic de pământ pe care l-am avut vreodată.) Iau notă că, în acest loc, natura mi-a oferit un soi de bancă din piatră, pe care pun perne, și un soi de jgheab scobit în bancă, unde îmi depozitez pietrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am stat, pur și simplu, să mă uit la nori. În copilărie, eram prea mânat de neastâmpăr ca „să-mi pierd vremea“ în asemenea fel. Și mama nu mi-ar fi dat voie. În timp ce scriu toate astea, mă aflu pe peticul de iarbă din spatele casei, unde am așezat un scaun, perne, și niște scoarțe. E seară. Nori pântecoși, greoi, de culoarea ardeziei, ceva mai luminoși către contururile bulbucate, plutesc alene, pe un cer de aur noroios și totuși radiant, creînd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
silueta a început să mi se pară familiară. Pe urmă l-am recunoscut. Gilbert Opian. Primul meu impuls a fost acela de a mă ascunde, ba chiar m-am furișat în interiorul umed, cu miros sărat, al turnului decapitat, cu un petic rotund de cer strălucitor deasupra capului. Încercam un șoc neplăcut. Oricum însă, pe Gilbert Opian nu-l puteam considera drept o figură amenințătoare și-apoi mi-a trăsnit deodată prin minte ideea că poate o adusese pe Lizzie; așa încât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mie o vizită. Aveți telefon? — Da, dar e deranjat, răspunse Fitch. Hartley se ridică în grabă de pe scaun. M-am ridicat și eu și am pășit peste scoarța mițoasă. — Ce scoarță frumoasă! — Da, încuviință Hartley, e o scoarță făcută din petice. — O... ce? — O scoarță din petice. Ben le confecționează. Deschise ușa camerei de zi. Fitch se ridică mai greoi și acum când se apropie ca să mă conducă la ușă, am văzut că șchiopăta. Mi se adresă: — Luați-o dumneavoastră înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar e deranjat, răspunse Fitch. Hartley se ridică în grabă de pe scaun. M-am ridicat și eu și am pășit peste scoarța mițoasă. — Ce scoarță frumoasă! — Da, încuviință Hartley, e o scoarță făcută din petice. — O... ce? — O scoarță din petice. Ben le confecționează. Deschise ușa camerei de zi. Fitch se ridică mai greoi și acum când se apropie ca să mă conducă la ușă, am văzut că șchiopăta. Mi se adresă: — Luați-o dumneavoastră înainte. Eu am un picior cam poznaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndeajuns ca să-și piardă frumusețea. Cum de pusesem mâna pe fotografia asta? Mi-am amintit deodată că o furasem din albumul de familie de la Ramsdens. Am întors pe dos cartonașul țeapăn, cafeniu, și am văzut pata de clei și un petic mic de hârtie maro, desprins din pagina groasă de pe care o dezlipisem. În timp ce mă hurducam în automobilul Rosinei, în soarele proaspăt al dimineții, discutând despre California și ultimele conflicte de la tribunalele speciale, compusesem în minte o scrisoare pe care intenționam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley nu-mi scria. M-am reîntors la vechea mea pasiune obsedantă pentru colecționarea pietrelor, culegându-le de prin crăpăturile spălate de valuri și bălțile dintre stânci și ducându-le apoi pe pajiște, unde Gilbert mă ajuta să îngrădesc marginea peticului de iarbă. Pietrele, atât de mărunt granulate, atât de felurit împodobite, atât de individuale, și atât de la îndemână, mă încântau de parc-ar fi fost un mic trib inofensiv pe care-l descoperisem eu. Unele dintre ele aveau o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vrăjite și dilatatoare să se mute dinspre apă către uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă sfătuia ca, cel puțin deocamdată, să nu revelez faptul că prăvălirea mea în cazan nu fusese un simplu accident. În scurt timp, aveam să decid eu ce trebuie să fac. Îmi părea rău că nu reușeam să găsesc prețiosul petic de hârtie. Dar, fără îndoială, nu aveam nici un dubiu asupra identității asasinului. — James e de părere că un val foarte înalt te-a săltat în sus, spuse Lizzie. Lizzie era strălucitoare, cu hățișul ei de păr lung, creț încâlcit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de obicei, sau poate că era doar un efect al luminii mai limpezi. Ochii căprui, întunecați, î[i dădeau la iveală petele gălbui-ocru, țesutul roșiatic al buzelor subțiri era fin, părul negru părea mai viu și mai strălucitor, ascunzându-i peticul de chelie. Misterioasa mască de asemănare cu mătușa Estelle era mai prezentă ca de obicei, deși James nu zâmbea. Am început să-i vorbesc: — James, doresc să pleci, doresc să plecați cu toții. Mâine. O.K.? James se încruntă: — Numai dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vrând să ucidă tot ce a mai rămas viu, ca o răzbunare pe românii care au trădat... „Axa”. În ziua de joi, 25 octombrie, în ajunul Sf. Dumitru, s-a difuzat la radio „Comunicatul Armatei”: „..Trupele române au eliberat ultimul petic de pământ românesc...” Toamna înainta... soarele scădea treptat... Sub vata negurii și a norilor de octombrie, culorile toamnei se șterseră... ...Viața la Pesac, începând cu septembrie, de când au plecat șvabii, devenise tristă și apăsătoare. Ulițele aproape goale... lipsind nemții, unele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că prefectura de Dobrogea, prin multitudinea afacerilor concentrate în mâna unui singur om, e cel puțin de zece ori mai greu de condus decât orice prefectură din țară, dar, totuși, când după aproape 19 ani de administrație, nu găsești un petic de șosea practicabilă, comunală, vecinală ori județeană în tot județul (...) pe când județul și comunele încasează anual atâtea dări (...) au atâtea fonduri (...) și milioane de zile de prestație la dispoziție, oricine trebuie să recunoască că am avut și avem dreptate"2013
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai făcu un pas: se întinse cât de lung era pe pătura moale și caldă de paie și spice, cu picioarele răsfirate, cu mâinile întinse, cu ochii ațintiți spre cerul de azur. Simțea prezența a trei lucruri: lanul de grâu, peticul de cer și între ele lungit, nepăsător trupul său. Simțurile se atrofiaseră parcă, doar de auzit mai auzea când, obosit sau prea bucuros de sine, pleoapele i se închiseră ușor. Liniștea îl împresură pe dată ca un balsam plăcut, mirositor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mi-a rămas în minte că a fost atunci, o imagine căutată, chinuită, adusă cu sila în prezent, un prezent întotdeauna altul. De asta cutreier de unul singur orașele din sud, să găsesc acea oază de liniște, să regăsesc acel petic de cer alb albastru însorit și oțelit pe care se proiectează răsfirându-se crengile răzlețe de copaci seculari, frunzele lor mici, abia perceptibile în infinitul spațiului. Momentul acela desăvârșit, de mică întindere, a apărut când m-am simțit cu mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
va fi. Și le străbat cu o nonșalanță reținută, întorcându-mă în acele locuri unde am trăit sentimentele și presimțirile cele mai profunde și adevărate... Parcul de la marginea orașului, terasa băutorilor de bere, urmele pașilor pe nisipul aleilor, ștrandul și peticul de cer de deasupra lui, spintecat de ramurile copacilor seculari, vor rămâne acolo unde sunt. De nu, vor rămâne în mine și pentru mine. Dar atunci va fi altceva, sub același cer, un cer care va avea, măcar pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
anacronică. De la susținerea acestei păreri nu făcea excepție, desigur, nici domnul A, pensionar, fost învățător într-un minuscul sat, o localitate cunoscută pe o rază de trei kilometri, devenit la insistențele soției sale orășean "sadea". Lucra toată ziulica cu asiduitate peticul de pământ din fața blocului în care-și ducea, încununată de succes, existența de fost "profesor" (așa i se adresa cu respect frizerul la care se tundea lunar să aibă un aspect îngrijit, cuvenit rangului social). Domnul A cultiva flori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia a izbucnit revoluția (februarie, apoi noiembrie 1917), iar În armata rusă s-au instalat defetismul și debandada. Rusia ieșind din joc, românii singuri nu se mai puteau apăra pe un petic de pământ cum era Moldova. Au Încheiat o pace separată cu germanii și aliații lor, semnată la București În mai 1918. Condițiile erau deosebit de grele: România pierdea Dobrogea și crestele Carpaților (peste care avansa frontiera austro-ungară). Dar istoria ieșise de sub
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de o Întinsă pădure. Cu greu Îți mai poți imagina astăzi, când betonul și asfaltul au Înghițit aproape totul, că Bucureștiul s-a născut În mijlocul unei păduri, a fost un oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și chiar În inima orașului mai poate fi observat ici și colo câte un arbore secular, cruțat prin cine știe ce miracol. De-a lungul câmpiei și străbătând pădurea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]