1,055 matches
-
-i dau dreptate. Oare Înțelesese el ce se petrecea cu adevărat? Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram la un scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece cîteva nopți cu pianista de care știu că o auzise pe mama vorbind, și că mă pregăteam să fac același lucru cu o studentă de la Roma? Scrisoarea lui se termina cu: „Fii fericit după gustul tău. Așa cum alții dintre care facem și noi parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în serial a piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum, de soarta lumii se preocupau șefi de state și generali, filozofi și romancieri, bunica lui; el se gîndea la Juan, la Ann, nici pe ea nu avea să o mai vadă vreodată, dar Îi dorea să ajungă bine, o pianistă apreciată sau profesoară de muzică. Mai erau Încă atîția urmași despre care nu știa nimic. Poate va mai Întîlni cîțiva, asta Îl preocupa. Nici nu a văzut cu adevărat San Lorenzo, orășelul avea și un nume interesant, va fi mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vorbă: - Parcă plecase cu unul Pascalopol, moșier mare. Așa auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fată superbă. Felix se simți înăbușit. Georgeta voi să salveze situația: - Sunteți informat greșit, domnule locotenent. Otilia mi-afost colegă de conservator. Este o pianistă excepțională. Olimpia, care dădea mereu semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de rudenie pe care nu pot să vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tip de sensibilitate lirică. Zarifopol credea că apariția, de pildă, a clavirului a revoluționat poezia română: „Clavirul a fost un element de modernism În poezia noastră de dragoste; Catincele, Marghioalele, Ruxandrele și celelalte amante, acum cu totul dezafectate, nu fuseseră pianiste. Ca și amanții lor, poeți, ele Își comunicau sentimentele pronunțate, de preferință prin lăutari. Nu aveau, probabil, Încă, sufletul prea artistic. Era În veacul de aur al eroticii fără complicații.” * O evoluție a obiectelor și a onomasticii există, negreșit, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are nevoie în familie de un terorist, pentru a scutura inerția neamului său. Asta îndreptățea pe Max să îmbrățișeze ideile cele mai riscate și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară pianistă în mica orchestră a teatrului de vară "Volta-Buzești". Cu toate astea, Hangerliu pretindea că nevastă-sa este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și potrivnice, în aparență, clasei sale. Era alintat ca banditul, declasatul familiei. Max era căsătorit cu o pianistă unguroaică dibuită pe la Cluj și care avea relații cu mediile cele mai cabotine, pretîndu-se la orice combinații. Astfel, fu într-o vară pianistă în mica orchestră a teatrului de vară "Volta-Buzești". Cu toate astea, Hangerliu pretindea că nevastă-sa este din familia conților Kălnoky din Ardeal, și un văr al său, care alcătuise, cu concursul binevoitor al lui N. Iorga, genealogia familiei, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără rușine și servindu-se de luminile comerciale ale doamnei Valsamaky-Farfara, care putea dovedi, când era mai inspirată, că foarte pe departe se putea socoti încuscrită cu Hangerliu. Când lucrurile erau și mai grave, madam Hangerliu căuta un angajament ca pianistă. De ordinar însă, Hangerliu se descurca ușor, invitîndu-se la masă la numeroasele rude, uneori cerând dinainte informații asupra meniului. - Mă Dinule, telefona el lui Gaittany, voi ce-aveți de mîncare? Vin la voi la masă. Totuși mesele la rude Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei după o vreme și rătăcește prin depozit. Se mai aud două împușcături, care răsună ca și cum ar fi fost trase într-un spațiu foarte strâmt. Întuneric. PISCUL SCHWAB Viața este fără de viață și muzică O comedie Personaje: GENIALUL COMPOZITOR GENIALA PIANISTĂ CÂNTĂREAȚA IMPRESARUL MECENA ȚĂRANUL ȚĂRANCA ȚĂRANUL BĂTRÂN IDIOTUL SATULUI PRIMUL POLIȚIST AL DOILEA POLIȚIST Spațiul Primul decor este un studio de înregistrare sonoră bine utilat, dar care oferă și suficient confort: fotolii, bar interior, loc pentru ziare... În spate, mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru ziare... În spate, mai multe ieșiri. Al doilea decor este o tejghea de birt rudimentară, urâtă, comodă, unde din când în când se pot auzi și zgomote de la țară. Limbajul Discursul verbal prezent va fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
când se pot auzi și zgomote de la țară. Limbajul Discursul verbal prezent va fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte și a rucsacului. PIANISTA: Îți pui o bucată de cârnat cu slană și niște omoplați și te bucuri de propria digestie, și cum o să se mai ridice coada la iarbă verde, ca o vacă în călduri. Impresarul nostru își încarcă ceva plăcere trupească în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Franz a putut încă de la nobila sa naștere să arate la pian o măreție mai mare decât a ta, cu tot ce o să mai poți vreodată să duci la bun sfârșit de când ești tu pe lumea asta. (Scoate limba la pianistă. Aceasta și compozitorul râd cu răutate) COMPOZITORUL: Lasă-i pe cei existenți în propria lor liniște cu lăturile astea fără sens. Renunță la subimaginile tale din imaginea impresiei totale. Renunță, renunță, renunță. Ca o piele de gaură pișată până sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cordar slab și leneș... ca o zoologie elitară care împinge plină de prietenie o corcitură râioasă. Franz, frate-tău, era trimis în putreziciune de băutură, și de aia gențiana i-a zgâriat aripa plămânului, că a încurcat înghițitul cu respirația. PIANISTA: Exact, prostălăul de Franz nu ar fi trebuit să părăsească niciodată întregul Graz. Franz avea neuroza Grazului în afaraă lumii care nu era Grazul. Porcul de frate-tău Franz, să se fi mulțumit cu gălușca microscopică a Grazului. IMPRESARUL: Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ce-o mai fi vrând și maestrul nostru general muzical și toboșar atât de afon de sus în jos și de jos în sus care cu fericita ocazie, ha, ce-o mai fi vrând în cadrul digestiei lui, factotumul nostru nefericit? PIANISTA: Se compun cei mai oribili oameni și pe urmă se și interpretează. MECENA: Dar ar trebui să pot pentru ca să zic și eu ceva la locurile potrivite ale vieții potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
potrivite ale vieții potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către compozitor) este capul cel mare al istoriei întreprinderii muzicale, un compozitor, care va trebui pur si simplu să fie tot și toate. Ea (arată către pianistă) este geniul nesfârșit, care poate să-l interpreteze până la capăt pe compozitorul nostru, până când el va putea să vrea să trebuiească mai departe. Impresarul nostru amestecă până acum liniștitele timpane și organizează precis înspre fața lui, așa cum trebuie să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată, haha. (cântăreața plânge în hohote, pianista rânjește răutăcios) MECENA: Liniște, acum trebuie să deviem totul, rogu-vă frumos, să lăsăm să răsune, trebuie să putem să lăsăm să răsune muzica din gâtlejele răgușite de doliu. Noi voiam chiar azi să ne scoatem din restaurantețimea Graz-ului. Azi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fută între ei și reciproc. Mereu se topesc toți handicapații către ceva mai sus pentru organele simțurilor lor, și sub brânza curgătoare se trezește apoi un lasă-mă-să-te-las general și cuțitele și furculițele nesatisfăcute, cu care ocazional se pot împunge singuri. PIANISTA (îi dă un pumn peste umăr amuzată): Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă de frecuș
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
natură. Ar fi la mine (arată la compozitor) mult mai bine protejat, și muzica lui răsunătoare ar înflori în înălțimi și ar putea să se precipite printr-o voce care e în adevăr capabilă să trăiască, adică anume prin mine. PIANISTA: Și dacă el nu vrea să aibă de-a face cu oala ta de presiune supraexcitată? COMPOZITORUL: Și dacă el nu vrea să aibă nimic de-a face cu gaura ta în clocot, în care se coc la moale urmașii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
printr-o cultură a naturii care e de prevăzut. IMPRESARUL: Ăsta are dreptate. Nu știu ce vrea să spună cu toate astea, dar de avut dreptate, are dreptate în sine. CÂNTĂREAȚA: Dacă el vrea (arată spre compozitor) atunci avem noi toți dreptate. PIANISTA: Nici un om mai de sus nu are dreptate. Dreptate nu are decât ce-i dedesubt, ce tot timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea întinsă pe ață sunt prin natura lor medială persoane deosebite care sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunteți încoronarea antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot face în vânt o aură flocoasă. Sigur... mai înainte vreme tărâțele erau hrană pentru porci, astăzi nu-i decât un lucru secundar al materiilor care fac balastul total. PIANISTA: Da, cântăreața noasră e ca un balast în victoria noastră acustică finală, și impresariul nostru e de părere că ar trebui să fie un percuționist însăilat la artă. COMPOZITORUL: Daaa, cu excelentă digestie în sus și în jos, ca aparat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Sunteți... așa o chinuială sunteți voi, că nici nu pot să spun. COMPOZITORUL: Daaa, hai fă-te comodă și atunci numai ține tracțiunea. Lovitura de trăsnet trebuie să fie ca să vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie. PIANISTA: Daaa, trebuie să se cheme, da, da, da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fie ca să vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie. PIANISTA: Daaa, trebuie să se cheme, da, da, da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe cel care a trezit încrederea să-l spânzurăm de un ac al ceasului. Iritarea completă salvează viața de pluș a slabului cordar atât de bine căptușit. IMPRESARUL: O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]