1,060 matches
-
se lipește resemnat de ea): Să se fixeze toate pionezele acum inundăm din nou haznaua pâinea zilnică mirosul muncii făcut pe drept pe lângă noi nu se mai strecoară zilnica lume a zilei și ca locuri istorice există saci de dormit. PIANISTA: Și eu pot să-mi prefac vocea, pentru că trebuie s-o prefac, în ideea locurilor în care faptele zgomotoase pot fi privite. Deci: (cu voce schimbată) Murmurul pârâului în albia pârâului. Bolborositul apei de spălat în spălător Dar noi mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bolboroseala pârâului în spălător. Nimic nu e o veritabilă formă a diferenței. Șoptim: cadavre, cadavre, cadavre. COMPOZITORUL: E rău în sine, că o ființă vie ca tine... trebuie să existe, asta îmi amintește că, e destul de rău, că mă exist. PIANISTA: Da, sfârșitul are în el cel mai mare bot din univers, care în el însuși nu există. Cutia de rezonanță aparent moartă, este... între urechi... în legătură cu adevărata sărăcie. Trebuie să știi să îți placi... în legătură cu veritabila sărăcie, tocmai... cu cutiile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
exprim ceva. Trebuie din nou să fac apel la cuvântul pur. Trebuie... COMPOZITORUL (îl întrerupe): Vezi că-ți apeși în jos corzile vocale, tu, idiot țâfnos al sacului de bani artistici, finalul aparține la unison omenilor de rahat ca tine. PIANISTA: Să lăsăm vitele pe o pășune imaginară... Muzica este un somn viu, absolut transparentă. O umflătură drept înaltă ridicătură, vă urmați posibilitățile pe roți negre, dar netezite, total netezite, întinse cu acizi, împinse de sus în jos... acum să sfârtecăm
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu poate să trebuiască de fapt să mai simtă neliniștea și numai de două ori pe bună dreptate, dar fără nici un haz să râdă. Totul pentru că firește totul și el însuși este: Răscoala. Totul este ceea ce cineva vrea să fie. PIANISTA: Tu și răscoalele tale care te compostează pe la spate, tu și nebunia ta constructivistă, tu și tu, care unul peste altul nu sunteți nimic, cu toate că de aia probabil aveți dreptate. Omul plin de viață în fața deplinătății muzicale, care sincronizează plin
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oricum ne amintim, sau vei fi amintit de amintire: Ne oprim, pentru un exemplu: Păpușa muzicii îngropată Și catârul măgar binecuvântat Totul se înfulecă pe sine din același furaj de înfulecat Totul ca și deja aruncatul viitor zar Nu: Cădere PIANISTA: Da, suntem pierduți pentru tot și toate care nu știu că în sine sunt deja putrede. Chiar și eu îmi schimb vocea mea idioată (își preschimbă vocea): în unele zile mă gândesc că am voie să mă bucur, pentru că-mi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca vorbire v-o păstrați voi pentru voi. CÂNTĂREAȚA: - E nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață) PIANISTA: Va trebui să gust din nou din starea asta de năluceală atunci când am să am o imagine completă. Spuneți pur și simplu, că nimeni nu spune acum deci: COMPOZITORUL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață) PIANISTA: Va trebui să gust din nou din starea asta de năluceală atunci când am să am o imagine completă. Spuneți pur și simplu, că nimeni nu spune acum deci: COMPOZITORUL: Asta-i grozav, că nimeni nu spune nimic, înregistrarea ca o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
năluceală atunci când am să am o imagine completă. Spuneți pur și simplu, că nimeni nu spune acum deci: COMPOZITORUL: Asta-i grozav, că nimeni nu spune nimic, înregistrarea ca o posibilitate ca totuși un ceva să putem să spunem, deci: PIANISTA: Și acum, am ajuns singură în noaptea fără nuntă, pentru multe genereații care se grăbesc și care sunt săturate dinainte. Salata de roșii a fost amestecată, așă că chestia se întâmplă mai degrabă în vară, pe arșiță, după caz fructe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din seră și așa mai departe... CÂNTĂREAȚA (se întoarce, dar imediat le arată din nou spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
imediat le arată din nou spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
spatele): Cee? Ce fel de nuntă? Unde poate aici să existe ceva fără nuntă? Vreți acum să pretindeți înlăuntru vostru o nuntă normală? (Compozitorul și Pianista ridică fețele în sus pentru a strânge răbdare, apoi pianista se repede la cântăreață) PIANISTA (cântăreței): Deci eu, dacă aș fi în locul tău de care nimeni nu are poftă, mi-aș face și eu o imagine în încrustare lemnoasă despre propria istorie. Dacă aș fi eu Cântăreața, aș distruge oribila polifonie în favoara unei voci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu verdele ațâțâtor al pustiirii în spate, cu răcnetul sticlelor goale înlăuntru. Ne reflectăm cel mult ca imaginea micșorată și sfântă a voastră și vă bem mai departe fără să ne speriem, până când puteți să încetați și trebuie să încetați. PIANISTA (se adresează din nou compozitorului): Gata acum, hai să facem încă câteva imagini și să interpretăm ceva după ele. Deci: Se vede deasupra colinei din față o lumină sau chiar mai multe lumini, apoi ochiul însuși intră în întunericul obișnuit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
toți odată, să violeze orfanii de bani. COMPOZITORUL: O undă de după-amiază senzuală, mestecată cu dinții înroșiți, înconjurată de suprafețe gata mușcate, tăiată de restul provinciilor zilei.. îmbunată. Muzica e în aer deci, așa cum se mai spune, deci... deci: ce? PIANISTA: Muzica e în aer, deci o pasăre împăiată este prin aceea că poate fi atinsă mai vie decât una care zboară? COMPOZITORUL: O după-amiază călduroasă este drept urmare o materie de pasăre împăiată, în care nu trebuie neapărat să ucidem, ceea ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
jupoaie pielea și sună, pentru că, nu-i așa, e și ea în aer, întocmai ca și muzica, care are grijă să fie și ea în aer, ca un floc de timp care se vântură de colo colo și se înroșește. PIANISTA: În general totul se colorează acum, pe la marginile interpretării, ca o fugă, Adevărul își împinge mingea printre picioare. COMPOZITORUL (face un pas către ceilalți care se strâng unii în alții): Ei, cum vă merge vouă cu voi? Cum nu vă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voi? Cum nu vă merge cu voi? Repetiția, un principiu muzical? Vă mai amintiți voi de voi? Mie nu-mi vine bine, nu mă simt bine, și blestmatului de suflet îi lipsește jarul. Cu această afirmație începe mereu măcelul. Nu? PIANISTA: Lasă... că ăstora nu le merge în nici un fel... Să construim un psihopat din cârpe, culoare și muzică. Să-l modelăm încă cu chef și să îl împărțim în două jumătăți împărătești. Să tipărim un concept bolnav înăuntru, anume conceptul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
împărătești. Să tipărim un concept bolnav înăuntru, anume conceptul fantezie, atât timp, până când din nevoia de a respira vor începe să pută. Deci, prietene: Fantezie, dă-i drumul. (dar acum totul cu ușurință) COMPOZITORUL: - Fantezie are și morarul din pădure. PIANISTA: De ce, ce fel de morar din pădure? COMPOZITORUL: Păi, funcția și conotația. Amândouă se amestecă una cu alta într-un accident și suma de asigurare e fantastică. Chiar și la, sau mai ales la morarul din pădure. PIANISTA: Care morar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din pădure. PIANISTA: De ce, ce fel de morar din pădure? COMPOZITORUL: Păi, funcția și conotația. Amândouă se amestecă una cu alta într-un accident și suma de asigurare e fantastică. Chiar și la, sau mai ales la morarul din pădure. PIANISTA: Care morar din pădure mă rog: zugravul sau măcelarul? COMPOZITORUL: Zugravul, se înțelege. PIANISTA: Dar contrariul unui zugrav nu este în nici un caz și nu în chip automat, măcelarul. COMPOZITORUL: Păi, unui măcelar sensibil îi vine de o mie de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
conotația. Amândouă se amestecă una cu alta într-un accident și suma de asigurare e fantastică. Chiar și la, sau mai ales la morarul din pădure. PIANISTA: Care morar din pădure mă rog: zugravul sau măcelarul? COMPOZITORUL: Zugravul, se înțelege. PIANISTA: Dar contrariul unui zugrav nu este în nici un caz și nu în chip automat, măcelarul. COMPOZITORUL: Păi, unui măcelar sensibil îi vine de o mie de ori mai greu decât unui zugrav rablagit. PIANISTA: Trebuie să mai introduc un discurs
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sau măcelarul? COMPOZITORUL: Zugravul, se înțelege. PIANISTA: Dar contrariul unui zugrav nu este în nici un caz și nu în chip automat, măcelarul. COMPOZITORUL: Păi, unui măcelar sensibil îi vine de o mie de ori mai greu decât unui zugrav rablagit. PIANISTA: Trebuie să mai introduc un discurs. Deci, Discursul unu: Ard, numai așa între timp, apoi pielea imi crește la loc albă. (râde) COMPOZITORUL: Acum îmi intepretează propria memorie de mai bine de o oră tota melodiile cât de cât mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
loc albă. (râde) COMPOZITORUL: Acum îmi intepretează propria memorie de mai bine de o oră tota melodiile cât de cât mai răsărite din pădure și de pe pășuni... și încă nici un cerb, numai găinile din cotețul din spate. (arată spre spate) PIANISTA: Știu, am auzit tot. COMPOZITORUL: Și eu trebuie să interpretez un discurs. Discursul doi: Trag cu urechea de o oră de producție la osteneala furnicilor. Se compune pur și simplu în urma ta și se depune cu grijă. Când te pierzi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să interpretez un discurs. Discursul doi: Trag cu urechea de o oră de producție la osteneala furnicilor. Se compune pur și simplu în urma ta și se depune cu grijă. Când te pierzi cu totul cu firea îți arzi degetul mijlociu. PIANISTA (oftează): Și așa iese acolo morarul din pădure, încet afară din cap. Mai bine să cautăm trufe, ca porcii. COMPOZITORUL: Prefer un câine de vânătoare decât un morar în pădure, tu, dragă Trufăporcească, cu toate că o căutare aurită înseamnă că: Morar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pădure, încet afară din cap. Mai bine să cautăm trufe, ca porcii. COMPOZITORUL: Prefer un câine de vânătoare decât un morar în pădure, tu, dragă Trufăporcească, cu toate că o căutare aurită înseamnă că: Morar în pădure - Câine de vânătoare sau Trufăporcească? PIANISTA: Pai atunci, trebuie să ne mute afară din imaginea care s-a stufărit. Solul de la poalele vulcanului este bun. Din fericire nu m-a zărit nimeni, când am pornit. COMPOZITORUL: Da, suntem dintr-o dată mult prea în verde îmbrăcați... un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ne mute afară din imaginea care s-a stufărit. Solul de la poalele vulcanului este bun. Din fericire nu m-a zărit nimeni, când am pornit. COMPOZITORUL: Da, suntem dintr-o dată mult prea în verde îmbrăcați... un material așa de mlăștinos. PIANISTA: Asta-i treaba, unul stă în picioare, altul jos, restul sunt dedesubt. COMPOZITORUL: Bine... Finalul ambelor jumătăți împărătești. IMPRESARUL (se întoarce scurt): Un singur om vorbește din voi, un coșciug negru întunecat vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș alb-roz. COMPOZITORUL (merge la impresar și îi țipă în ureche): Muzica este singurul cuțit cu care cineva poate să taie din el, poate să se înfelieze, să compună
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]