1,170 matches
-
oct. 2000, în confruntare cu Al Gore, George W. Bush a insistat pe ceea ce Joseph Nye numește soft power (vezi SOFT POWER) și pe reticență atunci când este vorba de intervenții militare externe: Dacă suntem o națiune arogantă, ne vor purta pică; dacă suntem o națiune modestă, umilă (humble), dar puternică, ne vor primi cu prietenie" (Lehrer, vezi bibliografia). În campania sa prezidențială din 2000, candidatul republican a arborat un program pe care l-a numit "compassionate conservatism", ce ar implica faptul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
XVII-lea la contestarea absolutismului. Cultul frumosului se află pe primul loc între preocupările lor. Umaniștii cred că există legături strînse între univers și om și că ceea ce este frumos și armonios este parte integrantă a divinității. Marsilio Ficino sau Pico de la Mirandola, făcînd o sinteză între filosofia platoniciană și creștinism, afirmă că întreaga creație este o reflectare imperfectă a lui Dumnezeu. Însuși omul, corp material, coruptibil, plasat în centrul universului, seamănă cu Dumnezeu prin sufletul său nemuritor. A contempla frumusețea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ia naștere astfel o "intelighenția" ai cărei membri predau, corespondează, se angajează în polemici, se întîlnesc și publică. Acest mediu restrîns cuprinde oameni ai Bisericii (prelatul Sadolet sau teologul John Colet), negustori (Guillaume Bude este magistratul negustorilor din Paris), nobili (Pico de la Mirandola, Ulrich de Hutten sau Pierre de Ronsard) și chiar oameni de stat (Thomas Morus a fost cancelarul Angliei). Suveranii înșiși nu ezită să participe la mișcare: Henric al VIII-lea al Angliei corespondează cu Erasmus, iar François I
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
capacitatea, libertatea de a alege ce cale să urmeze, el nu este determinat doar de cauze exterioare voinței sale, ci are posibilitatea de a decide singur asupra propriei evoluții. Teoria este de inspirație umanistă, amintind de cea a lui Giovanni Pico della Mirandola, din celebrul său text intitulat Despre demnitatea omului. După ce îl așază pe om în centrul lumii, bunul Dumnezeu îi explică statutul său de ființă care poate evolua: "Pentru tot restul ființelor natura lor mărginită este îngrădită de noi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Opera omnia, vol. 2, Satire. Epistole. Arta poetică. Ediție critică, ediție îngrijită, studiu intriductiv, note și indici: Mihai Nichita, Editura Univers, București, 1980, p. 309. 6 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 91. 7 D. Cantemir, op. cit., p. 614. 8 Giovanni Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului, traducere de Marta Guțu, în vol. Cornelia Comorovski, Literatura umanismului și renașterii. Ilustrată cu texte, vol. I, Editura Albatros, București, 1972, pp. 76-77. 9 D. Cantemir, op. cit., pp. 616-617. 10 Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Opera omnia, vol. 2, Satire.Epistole. Arta poetică. Ediție critică, ediție îngrijită, studiu intriductiv, note și indici: Mihai Nichita, Editura Univers, București, 1980, p. 309. 383 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 91. 384 D. Cantemir, op. cit., p. 614. 385 Giovanni Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului, traducere de Marta Guțu, în vol. Cornelia Comorovski, Literatura umanismului și renașterii. Ilustrată cu texte, vol. I, Editura Albatros, București, 1972, p. 76-77. 386 D. Cantemir, op. cit., p. 616-617. 387 Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lor și țintesc spre unitatea infinit simplă a lui Dumnezeu. Primii, în schimb, le iau nu ca pe o imagine, ci ca pe un adevăr și constituie, cu o expresie platoniciană, mulțimea, jucărie a iluziilor. Cu vigoarea unei vîrste tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica la tot pasul că discursul filozofic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a făcut ceva acest urmaș al lui Roandă de pe Bâtcă, venit aici cine stie de pe unde, bătut de cine știe ce vânturi, cum au venit și s-au statornit aici atâția alții. Un tip pitoresc În felul lui a fost așa zisul Pică al Pietrosului, țigan de douăzeci și patru de carate. Acesta provenea din Subcetate și În timp ce era căprar În armată a dus-o pe una cu vorba spunându-i că În Gălăuțaș are un adevărat palat. Îl chema Moldovan. Când a venit aici
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
frați: Dumitru, Andrei (Călugărul) și Constantin se ridică În Preluca, iar al patrulea, Neculai, coboară În Zăpode pentru a scăpa de corvoada aducerii apei. După ce a trecut la cultul baptist, sătenii Îi ziceau Pocăitul. Ceilalți trei din Preluca sunt porecliți Pici. De unde o fi inventat porecla cel care a scornit-o, n-am putu afla. Trei case mai erau până la confluența celor două pâraie: a lui Stan Gheorghe al Todericăi, Căoaciul, adică fierarul, un meseriaș foarte priceput și un bun gospodar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ei au fost gospodari de frunte și oameni cu simțul umorului ca și fratele bunicului ei, Nuțu, un tip jovial Însurat cu o taciturnă, caz fericit de altfel. Femeile dacă vorbesc mai puțin nu-i rău. Vin apoi la rând Picii, așa-i porecleau vecinii. Ei sunt de pe Părăul Gălăuțașului, frați cu Grigore al Petri: Dumitru (fără urmași), Andrei care fusese o vreme călugăr la Durău, dar necălcând a popă a ales să se Însoare și revine la condiția de mirean
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
toți le băteau) și poate că aprecia franchețea, demnitatea lucru pe care l-am constat și mai târziu că îi aparține și, de aceea, i-am purtat respect desăvâșit. Aș vrea să mai întâlnesc un asemenea caracter mândru, dar fără pică și nerăzbunător, generos, echilibrat în aprecieri, un om pe care demnitatea interlocutorului nu-l deranja, ci o cultiva, deoarece și el, la rândul lui, avea șira spinării (am asistat la o ședință condusă de Nicolae Ceaușescu, când Corneliu Mănescu i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
tîrziu, căci omul n-a mai locuit în nici un fel, cum a pornit Homer cu viața aheilor, înlocuită de viața aheilor în expediție, după mulți ani Odiseu se va săvîrși acasă, km 83+7 plus țara de brazi as de pică, se lăsase peste ei o pace adîncă pe chef la mănăstirea Voiculescu, Sfîntă Măria Mare, Adormirea Maicii Domnului! tunelul Mestecăniș iar papa românul care a coborît goral de munte carpatic, a venit la București și l-a îmbrățișat pe patriarh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
produs dintr-o dată. Hartley mai bău câteva înghițituri de vin. De la bun început a manifestat ostilitate față de Titus, poate pentru că această adopțiune a fost unicul lucru pe care l-am forțat să-l facă împotriva voinței lui, și îmi purta pică, dorind totodată, în străfundurile lui, ca întreaga acțiune să dea greș. Înțelegi, se întorcea mereu și mereu cu gândul la legătura noastră, afirmând că, fără îndoială, am fost amanți și că încă mai suntem, iar eu continuam să dezmint până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
voia să știe“ ce se petrecea sus. Cred că nici măcar nu încerca să se gândească; și, într-adevăr, ar fi fost greu s-o facă. Mai mult, îi dăruiam foarte puțin din timpul meu și poate că-mi purta puțină pică pentru acest lucru, considerându-l ca o capitală neglijare. Îmi formasem ideea că Titus era un personaj mai puțin complex decât îmi făcuse impresia la început; sau, poate că, înfruntat cu grozăviile, alesese calea simplității. Gilbert se arăta mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu s-a isprăvit niciodată, în mintea mea n-a murit nimic. Deci mă voiai, îți lipseam, și-ți era teamă să te gândești la mine? Asta nu dovedește că mă iubești? — Cred, totuși, că mă urăști, că-mi porți pică. În momentul de față, vrei să spui? Ești țicnită. — O faci din resentiment, altfel n-ai putea fi atât de rău cu mine. — Hartley, nu mă tortura. Judeci ca o persoană care nu-i în toate mințile. Sau o faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se putea păstra, Lizzie n-avea de gând să piară, pentru nimeni pe lume. Dacă eu aș fi picat mort, Lizzie ar fi plâns în curând în brațele altui bărbat. Acestea sunt gânduri răutăcioase; dar în acele momente îi purtam pică, o amărăciune bine localizată, pentru că știam cât de trecătoare era suferința ei, și cât de curând, dacă i-aș fi solicitat compătimirea, aceasta s-ar fi transmutat într-un triumf de posesivitate. Lizzie face parte dintre femeiuștile acelea foarte dulci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei femei. Dar își pierduse strălucirea, sau poate că optica mea asupra ei se întunecase. Era devotată și dulce și încerca din toată inima să mă consoleze, vorbind întruna despre subiecte periferice, ocolind chestiunea vitală. — Desigur, Perry nu-ți purta pică, niciodată nu te-a urât, a vorbit așa, într-o doară. Te iubea, îți era devotat, întotdeauna te pomenea cu mare admirație. Într-o după-masă, ne-am întors pe un drumeag care a cotit pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt în afara legilor civilizației și noi n-am greșit cu nimic față de țară și față de poporul român. Măi, tu ești fanatic! Mă, tu de unde ești? Din Maramureș. Au... no, lasă! Știa el de grupurile din Maramureș... Da’ nu-i port pică. A murit Crăciun... Știți că a murit? În sfârșit. Da’ eu l-am mințit pe prietenul meu, da’ și eu am fost convins că ne împușcă... Da’ acuma ce să faci? Ori plângi, ori nu plângi, tot te-mpușcă. Și-ntr-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Sîrbu către Virgil Nemoianu, Craiova, 19 decembrie 1985", în op. cit., p. 402. 31 "Ion D. Sîrbu către Horia Stanca, Craiova, 26 nov. 1985", în vol. Scrisori către bunul Dumnezeu, ed. cit., p. 117. 32 Vezi și George Neagoe, Asul de pică: Ștefan Augustin Doinaș, Editura Cartea Românească, București, 2013. 33 "Ion D. Sîrbu către Horia Stanca, Craiova, 21 mai 1988", în vol. Scrisori către bunul Dumnezeu, ed. cit., p. 139. 34 "Ion D. Sîrbu către Ion Negoițescu, Craiova, 7 iulie 1982
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ani în Jenufa la Barcelona. Era extraordinară. — Dacă în Eboli erați pe rol cu Grace Bumbry și Elena Obraztsova, în Azucena vă împărțeați spectacolele, din nou, cu Fiorenza Cossotto. — Iar cu Elena mi-am împărțit toate Contesele din Dama de pică, și la Barcelona, și la Madrid, mulți ani mai târziu. Avea niște grave care te înspăimântau și era o foarte bună actriță. "Voi siete la luce, e l’ombra son io." giorgio gualerzi, critic muzical "În grupul de cântărețe străine
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Li vorno, Lucca, Pisa, Roma, Madrid, Florența și Marsilia, Povestirile lui Hoffmann la Orange și Paris, Medium la Sevilla, Berenice, de Alberic Magnard, la Marsilia, Andrea Chénier la Sevilla, Bilbao și Barcelona, Cirano, de Marco Tutino, la Metz, Dama de pică la Barcelona și Madrid, Vanessa la Strasbourg și Mulhouse, La Vida Breve la Livorno, Pisa și Lucca, Jenufa la Barcelona și Monte Carlo, Dialogurile Car melitelor la Vichy, Massy, Avignon, Saint Germain en Laye, Saint Quentin, Royau mont și Oviedo
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă i s-ar fi pompat o tonă de deșteptăciune în cap, tot și încă ceva pe deasupra. Să spunem că unul dintre cei trei ofițeri de modă veche, care încă nu fuseseră puși pe liber, aminteau, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai bun cu agențiile guvernamentale privind prioritățile de cheltuieli de infrastructură sau de politici de reglementare. 4. Intervenția statului În Italia Guvernul italian a prezentat Comisiei Europene În octombrie 2005, "Planul pentru Inovare, creștere economică și ocuparea forței de muncă" (PICO). Planul a stabilit obiectivul de Îmbunătățire a poziției competitive a țării, prin identificarea de cinci obiective prioritare: extinderea ariei de alegere liberă pentru cetățeni și Întreprinderi, Încurajarea cercetării științifice și inovării; inovația tehnologică; consolidarea rolului educației și formării ca motoare
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
niciodată un înalt nivel al măiestriei și culturii. Venind mai aproape de genul propriu-zis al interviului, ca formă eficientă și plăcută a comunicării interumane, nu putem evita precizarea că la origine lui stă unul dintre cei mai reprezentativi umaniști ai Renașterii Pico della Mirandola, care a folosit pentru prima dată termenul de intervista. Nu fac întâmplător această trimitere la unul dintre cei mai distinși membri ai Academiei platonice florentine; o fac pentru că volumul de față cuprinde interviuri cu personalități creatoare, creația fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Petre, Zoe, 52, 72 Petrescu, Costin, 45, 46, 47, 142 Petrescu, Cristina, 103 Petrescu, Dragoș, 103 Petrescu, Radu, 81 Petric, Aron, 85, 126, 127, 205, 206, 211, 212, 216 Petru cel Mare, țar al Rusiei, 203 Petru Rareș, 48, 57 Pico Giovanni della Mirandola, 48 Pingel, Falk, 27 Pintea Viteazul, 90 Pintilie, Ilie, 207 Pița, Dan, 34 Pițilă, Tudora, 52, 53 Platon, 16 Platon, Gheorghe, 163 Platon, Ioan I., 172 Plesciuc, Mona, 74 Pleșa, Liviu, 232 Poamă, Emil, 67, 137 Pók
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]