777 matches
-
taftaua care tot timpul foșnește uscat, de parcă s-ar rupe. — Dacă nu vrei să stai locului, coboară imediat, își pierde Sophie răbdarea. Iar Yvonne nu așteaptă să i-o spună de două ori. Papa întinde brațul și Yvonne aleargă pe piciorușele ei subțiri și i se cuibărește la subțioară. De acolo privește sfidător ciucurii de cristal ai lămpii, Apollo cel de bronz și tot restul salonului. Respiră încântată mirosul liniștitor și simte, uimitor de sigur și uimitor de clar pentru micuța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la cel mic viermuș de albină, dar e atât de rudimentar încît se sustrage chiar celei mai amănunțite cercetări microscopice. După ce viermușul au crescut în opt zile atât de mult încît se poate ridica în chilioara lui (ca copilul în piciorușe), atunci, daca e vorba să devie lucrătoare sau bărbătuș, i se dă o mâncare mai energică, care consistă dintr-un amestec simplu de miere, polen și apă, în locul mâncării de mai nainte (asemănător laptelui. Albina se-nțarcă). Numai individele predestinate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
l ulei de măsline, 2 linguri suc de lămâie, 1 lingură tarhon tăiat mărunt, sare și piper după gust. Mod de preparare: Curățăm și spălăm ciupercile șampioane, în așa fel încât să ne rămână 250 g ciuperci, numai pălării, fără piciorușe. Le tăiem mărunt, adăugăm apoi uleiul de măsline, sucul de lămâie și 1 lingură de tarhon proaspăt sau în oțet sau 1 lingură de pătrunjel verde (după gust). Le acoperim într-un castron 20 - 30 minute și le servim murate
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
tocat mărunt. Rețeta nr. 25 Ciulama din pui Ingrediente: 500 g ciuperci, 100 g unt, 3 linguri de făină, ½ l lapte, sare, piper după gust. Mod de preparare: Se curăță și se spală ciupercile, se taie în lamele subțiri cu picioruș cu tot și le stropim cu zeamă de lămâie ca să nu-și schimbe culoarea. Se topește untul și se pun ciupercile la înăbușit și se călesc în cratiță. Separat, se pune în altă cratiță unt, apoi 3 linguri de făină
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment extrem de puternic și de fericit la fiecare întâlnire cu ei. Mă opream și râdeam de bucurie privind la piciorușele lor mici, sprintene și veșnic în goană, privind băieții și fetele care alergau împreună, văzându-le râsul și lacrimile (pentru că mulți, înainte de a ajunge de la școală până acasă, apucau să se încaiere, să plângă, iarăși să se împace și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a ținut frâul în locul reginei și pe care o mare împărăteasă, scriindu-i cu mâna ei, a numit-o „ma cousine“*. Cardinalul, nunțiul papal, la lever du roi** (știi ce-nseamnă lever du roi?), îi trăgea ciorapii de mătase pe piciorușele ei goale chiar cu mâna lui, ba încă mai socotea și că e o onoare pentru el -, adică, uite ce făcea o persoană atât de sus-pusă și sfântă! Știi tu asta? Citesc pe fața ta că nu știi! Hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Securitate, Alină Își amintește un episod din copilărie. „Cred că era prin 1988. Într-o seară mă jucam după fotoliul din sufragerie. Am descoperit din Întâmplare un aparat... Era mai mare un pic decât un cap de cui, cu două piciorușe. Știam ce este, l-am aruncat imediat, bucuroasă că am mai scăpat de o „ureche”. Acum Îmi pare rău”, Își aduce aminte Alină Tăcu. Portret de securist: „Era gras, cu nasul turtit”... Supravegherea agresivă a familiei era evidență chiar și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A apucat-o pe Livilla de mâini și o învârte în jurul lui, făcând-o să zboare de la pământ. Nici nu bagă de seamă că gestul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În picioare, dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică și un fiu, spuse polițistul Încet. Dar, cinstit vorbind, sînt... Își șterse gura. SÎnt mai multe membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă tulbure, căci o cezariană era, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mult, să se strecoare în perechi spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum naiba a ajuns și ăsta aici? — Știu, zice nababul cu un rânjet nerușinat pe figură, probabil vă gândiți la absența unor piciorușe pe aici. Sir Wyndham se scuză: — N-am înțeles... — Prea multă liniște. Absența unui tropăit....absența fiului meu atât de așteptat. — O, da, înțelege sir Wyndham în cele din urmă. Fiu? Își amintește efortul făcut noaptea trecută, fără a exagera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
partea opusă pentru a preveni orice fel de atac din partea pisicii. Întinse mâna și atinse animalul, dar se retrase speriat. Corpul acestuia era rece ca gheața și atrofiat; simțise oasele ascuțite sub piele. Deja murise? Dar nu, încă își mișca piciorușul. Și se auzi încă o dată același mieunat slab. O atinse din nou. Stai, sub piele nu sunt oase, ci tije unite printr-o cutie de metal. Ce mai era și asta? Era cumva la „Camera Ascunsă”? Sau cineva își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fluturii se scaldă în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori; furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre iarnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i se sprijinea pe piciorușele terminate cu lăbuțe moi, ca niște pernuțe, dar care, la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj, jurământ după jurământ, nu mă voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee, sigur a ieșit să facă o plimbare. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu cât de uimită va fi Noga, cum ne vom înscrie voluntare pentru creșterea acestui copil, îl vom plimba în cărucior, vom încălzi casa iarna, îl vom întinde pe covor în mijlocul salonului, iar el va zâmbi și va lovi cu piciorușele sale micuțe, iar atunci nu vom mai simți lipsa lui Udi, nici măcar nu ne vom mai gândi la el, pentru că o viață micuță va crește sub ochii noștri, iar ea va fi consolarea noastră, veselia noastră, spre slava ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vei lua o prăjitură și o vei mânca singură, un tort în formă de ursuleț, de iepuraș, de trenuleț, vei sufla singură în lumânări, crescând împreună cu el, în două case separate, în două orașe separate. Toată dimineața a lovit din piciorușe, murmură ea, își pune o mână pe burtă, încearcă să îmi spună ceva, dar nu știu ce anume, numai de aș ști cum este cel mai bine pentru el, și eu zic încet, în așa fel încât nimeni să nu îmi audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scutece, Despina nu-i spusese fericitului Samoilă „tată” ci „Niță”. De unde știa ea acest cuvânt, nimeni nu-și putuse da seama. Mai ciudat a fost că, după ce s-a sculat din scutece și-a început să umble prin curte cu piciorușele ei drăgălașe, Despina a început să-i spună „Niță” și calului lui Samoilă. Când, cu glăsciorul ei striga „Niță”, spre neascunsa jenă a slugilor, apăreau în curte și Samoilă și calul. De jucat, se juca la fel ca toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo păroasele-i piciorușe. Zgomotul loviturii îl trezi pe hangiu care se puse pe văicărit. — Ați văzut? - strigă el printre lacrimi - ați văzut? Nu numai că mi-au furat fata, dar îmi cer și despăgubiri! O, Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit? Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se mișcă gâlgâind domol sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat al frazelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui sforăit, începu să viseze și novicele Iovănuț. Visă că ajunsese la Porțile Raiului, după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]