2,469 matches
-
gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele.Argint presar în dorurile tale,Arzând mă`nalț ca să ajung la ele,Acolo timpul e zidit în dale,Aici e-un timp străin de toate cele.Azi picură eternitatea-n vale
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele.Argint presar în dorurile tale,Arzând mă`nalț ca să ajung la ele,Acolo timpul e zidit în dale,Aici e-un timp străin de toate cele.Azi picură eternitatea-n vale...... XIX. SONET DE IERTARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Astăzi e ziua-n care-mi cer iertare În ochii tăi și cerul parcă plânge, Sub norii grei lumina se răsfrânge
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
zorii zilei dispare. Se povestește că cine o vede capătă puterea de a citi gândurile oamenilor și de a afla comorile ascunse... În Noaptea de Sânziene înflorește și “iarba-fiarelor”, care va lumina în întuneric ca aurul iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roșiatice pe pământ. I se mai spune “iarba-tâlharilor”, pentru că hoții și haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Tot atunci se culege “nebunarița”, cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, folosită de vrăjitoare pentru a putea
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
Norma sa nu e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai puțin, suprameticuloasă; oarbă împlinire a celor câtorva ”porunci artistice” în alcătuirea unui portret, icoană sau tablou. El oficiază când desenează. Portrele sale au ceva din căldura și temeinicia picurate în imagine, însuflețind-o prin crez divin. Prof. Giorgio Cegna, cavaler al Republicii Italiene, cel care l-a intuit poate cel mai bine dintre cei care i-au fost aproape și i-au evidențiat potențialul creator, a putut rosti: “Distincția
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
orașului sfânt, Ierusalim. Scriitorul Dan Lupescu ne atrage apoi din nou în lumea palpabilului, prin reportajul bine documentat despre inaugurarea modernului pod peste Dunăre între Calafat și Vidin, pod botezat cu ambițiosul nume “Noua Europă”. Istorie milenară de la Apolodor încoace, picurată pe alocuri cu savuroase nestemate stilistice umoristice, articolul se citește alert și descrie realist o etapă din controversata noastră îngemănare cu continentul care ne-a fost sortit, expresia încrederii într-un viitor comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
SĂ TRĂIM ȘI SĂ-I POMENIM Nu știu dacă există un alt loc în dulcea Bucovină a lui Eminescu, unde durerea e atât de strigătoare, iar lacrima trecutului picură încă cu sângele martirilor neamului, sacrificați pentru Credință și Libertate, pentru ȚARĂ. Satul Mahala din raionul Noua Suliță, rămâne un adevărat panteon al eroilor români, aici, prin osârdia conducerii primăriei, oamenilor de bună credință, fiind înălțate mai multe monumente comemorative
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
lui Dumnezeu. Ei nu mai au nevoie de iertare, căci demult sălășluiesc în Grădina Raiului. Eroii, prin sacrificiul adus la Altarul Neamului, și-au ispășit demult toate păcatele”. De iertare avem nevoie noi pentru uitare și indiferență. Lacrimile neuitării au picurat la Panteonul Eroilor din s. Mahala și prin cântările divine ale coriștilor, susținuți de preoteasa Livia și prin vocile îngerești ale tinerelor Elena Petriuc, Maria Hostiuc, Irina Ivaneț, și prin elogierile profesoarei de istorie Ana Hostiuc, care își instruiește elevii
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului BALADA GÂNDULUI La poarta sorilor de seară scriu balada gândului, ciugulit de păsări-liră; încep să mă caut în cenușa unei ierni -plecată și umilă-. Dintr-o lacrimă rotundă picură suflete pierdute, uitate undeva, în memorie, tresărind la ding-dongul unui clopot din balada gândului, -scrisă la poarta sorilor de seară-. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: BALADA GÂNDULUI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015
BALADA GÂNDULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383152_a_384481]
-
Strofe > Atasament > RONDELUL LUMINII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Izbăvitoare rază de lumină, Tu mi-ai sorbit azi lacrima din geană, Ai scris un basm în literă aldină, Sufletu-ți picurând în vârf de pană. În iriși blânzi, mă văd acum regină Și fiori calzi rebelu-mi trup emană, Izbăvitoare rază de lumină, Când sorbi ultima-mi lacrimă din geană. Nu mai exist. Sunt frunza fără vină Și-n ruginiul toamnei, cu-
RONDELUL LUMINII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383161_a_384490]
-
pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am pricinuit cu zburdălniciile copilăriei necugetate. Știu că ni le-ai înțeles, pentru că ai fost un bun educator. De asemenea, cer iertare și celorlalți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Și Mira se trezi cum îi răspunde mătușii la întrebarea presupusă: cum de ține minte? Păi, cum să fi uitat?! Era așa frumoasă amiaza aceea, se auzeau albinele și bondarii zburând prin crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi șiroi. Ca să le ascundă, apucă vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Toate Articolele Autorului Viața mi-a vârât în fiecare mădular câte o dinamită. Îngerul stă cu cutia de chibrituri în mână și așteaptă să aprindă fitilul pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic, încurajat de-o speranță. Dacă fitilurile sunt ude îi va fi greu să le aprindă, va scăpăra băț după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
fie oferită cârja de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi revărsat peste suprafața Pământului. Fundul criptei era constituit dintr-un cerc de cel puțin zece brațe În diametru. Era pavat cu lespezi neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul rustic sau de adâncimea lui, dar, fără să facă nici un comentariu, traseră de funia veche până când pielea de capră care servea drept găleată ieși la suprafață cu apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să-și spele cu grijă parbrizul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor, pentru ca sângele să picure în așa fel încât să lase în urma lui o dâră vizibilă. În felul acesta, începea să pună în practică învățămintele tatălui său, care fusese un mare războinic, și ale generațiilor de luptători imohagi care de-a lungul secolelor au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare dată În loc să spun „ce nenorocire“, am spus „ce noroc“, gîndindu-mă că putea fi mai rău, cînd normal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru răzbunare se făcuse amar. Mai mult, Lee nu ar fi vrut asta. Catherine s-a aplecat spre mine, vrând să-mi atingă mâna, cu fața strălucind de fericire. M-am ferit de ea ca și cum degetele ei ar fi fost picurate cu acid, iar ea s-a retras fără să mă atingă. —Ți-ai fi părăsit bărbatul pentru ea? am întrebat. Se uita la mine ca și cum mă vedea pentru prima dată. Poate că așa și era. Norul de gelozie se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să înțeleagă inima omenească. Dorea să scrie despre Lilith, despre magica ei făptură telurică. Imposibil - era ca și cum s-ar fi reîntors în acel cerc vicios: nu mai putea scrie nici un rând. În plus, îl dureau degetele și stiloul începuse să picure din nou, făcând pete mari de cerneală. Ca de obicei când era vizitat de neputința de a scrie, a ieșit să se plimbe, ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat care e drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fondul negru de fum și inimaginabil al unei catedrale înalte de zeci de mii de metri. Pașii căpătară rezonanța Suspendării, înecându-se într-un ecou uriaș, inexistent până în acea clipă. Trecând pe culoarele unde apa curgea în neștire, susurând și picurând în lacrimi ale căror filamente erau aprinse, driblând cu pricepere stalagmite pline de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am apucat s-o fac, căci, sprijinindu-se greu pe brațele fotoliului, mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]