1,228 matches
-
proastă. Dacă, așa cum spui tu, femeia aia e o chestie absolut neinteresantă, atunci de ce o lași să te enerveze? Ridică-te deasupra. Ușor de zis, greu de făcut. Julia a scos o perie din geantă și-a început să se pieptene, ignorând faptul că Susan încă mai mânca din aperitiv. Nu cred nici o secundă că s-ar întoarce la ea, dar contactul ăsta permanent e foarte subminant. Totuși, e inevitabil. Atunci când sunt implicați și copii. Alison a vorbit din nou, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o fotografie cu Luca însurându-se cu alta. Sofia strălucea. Arăta ca o femeia care nu are nici o îndoială că acela e bărbatul alături de care o să-și petreacă tot restul vieții. În fotografia respectivă, părul mai lung al Sofiei era pieptănat drept și petrecut pe după urechile micuțe. Creștetul femeii era împodobit cu o coroniță din flori albe. Fotografia era un portret, din care nu se observau decât capetele și umerii, așa că Alison nu vedea prea mult din rochie. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era Însă alterată de linia subțire a buzelor, ce nu se relaxau decât pentru Derek. Ochii ei mici păreau mai largi datorită rimelului, iar pudra de pe obraji nu i se ștergea niciodată, oricât de intens ar fi lucrat. Astăzi, Își pieptănase părul Într-o coadă În vârful capului și purta ostentativ un top negru mititel, cu fermoar În față, peste un costum mulat bleumarin. Toaleta respectivă era menită să-i dea ocazia să arate ce corp frumos avea. Și chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înțelept să te ții departe de el. Ușa era înaltă și, cu siguranță, greu de deschis. Mai bine așa. O sonerie cu cap de leu și butonul în gură. Servitorul m-a cântărit din priviri și mi-a aranjat părul, pieptănându-l cu degetele. Cine exploatează un servitor este un dușman de clasă. Dar am preferat să păstrez pentru mine gândul, mai ales din cauza prezenței lui Rex. Câinii sunt idioți pretutindeni în lume. Stăteam într-o încăpere largă, cu tavanul înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Paolo tocmai treceau pe lângă noi, tata i-a rugat să facem o fotografie. S-au așezat amândoi lângă mine, în vreme ce tata s-a dus să-și ia vechiul lui aparat rusesc, tip Leika. După ce a venit înapoi, m-a pieptănat și mi-a ales o cărare pe-o parte, dreaptă cum numai el izbutea s-o facă, pe urmă și-a umezit degetul mare și mi-a netezit sprâncenele. Când a socotit că eram destul de frumos, tata a dus aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
albastre și fine. Pantofii și-i lustruise cu cremă înainte de culcare, o dată cu ai mei. Îmbrăcat astfel, tata arăta bine. Dacă ar fi fost politician, n-aș fi șovăit să-l votez. Tata s-a privit în oglindă și și-a pieptănat părul de la tâmple spre ceafă. Pe alocuri era cărunt. Eu mă așezasem pe marginea patului și-l priveam. Când ai o invitație de la ambasadă cu perspectiva să ajungi în America, trebuie să te pregătești pe îndelete. Tata se plimba prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
porții, în uliță, căruța stătea pregătită și boul înjugat aștepta. Am îmbrăcat costumul cel nou, am ieșit din ogradă în picioarele goale și așa m-am urcat în căruță. Bunica ta avea părul despletit, cum dormise noaptea, seara și-l pieptăna, trăgând de el fără milă. S-a apropiat de căruță, aducând într-o mână pantofii mei noi, iar în cealaltă un ștergar. Pantofii i-a așezat în căruță, mi-a apucat gleznele și le-a tras înspre ea, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
timp, dar ea scurtează conversația, atunci, pa, mami, sunt deja în întârziere, și mă lasă singură printre lucrurile ei. Cum adică se îmbracă asemenea unui băiat, mă enervez eu, este adevărat că nu se prea aranjează ea, abia dacă își piaptănă părul, poartă mai ales tricourile lui Udi, care îi acoperă trupul aproape până la genunchi, dar ce e de râs în asta, apoi îmi dau seama că a trecut foarte multă vreme de când la ea nu a mai venit nici o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproape fiartă, așa cum faci cu un vas de ceramică antic, de care s-a lipit pământul, pete mici de ulei negru, urât, tu nu mai poți alege, îmi spun mie însămi, nu mai ai altceva de făcut decât să îți piepteni părul ăsta, să îți îmbraci corpul ăsta, să îți încalți picioarele astea cu o pereche de șosete, așa că mă îmbrac cu mare greutate pe hol, îmi dau curaj ca și când ar trebui să fac cine știe ce, numai să nu traversez granița oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
hainele și să le așez în geantă, amestecând lucrurile mele cu ale lui. Iată, dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare de nisip galben, unde o fi povestea din pricina căreia noi plecăm acum de aici, cum spunea, un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a divorța și imediat va intra tata și îmi va spune cum va fi vremea, dacă să îmbrac un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să se îmbrace, îmi beau cafeaua încet și mă spăl liniștită, apoi intru în dormitor înfășurată în prosop, îmi iau haine, doar hainele mele au mai rămas acolo, amintindu-mi de viața de dinainte, iar el este ca întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acum tăcuse, începe să râdă, ce retardată ești, nu știi nici măcar că bebelușii se nasc aproape chei, ce coc să îi faci, cumpără-i o păpușă, Naama, îmi spune ea, de așa ceva are nevoie, o păpușă pe care să o pieptene, să o îmbrace, nu un copil, dar eu spun, Ilana, nu o jigni, fiecare are propria sa cale de a păstra legătura cu pruncul, Hani se agață de mine, așa este, așa voi putea să o recunosc, după pulover, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strigă, vă sun de la secretariat, are febră aproape patruzeci, i-am dat paracetamol, dar febra nu scade, încercăm deja de o oră să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știut ce ar spune Hava despre toate astea, dar îmi alung imediat imaginea ei din minte, cel care nu a cunoscut durerea nu va ști să se elibereze de ea, mă ridic greu, degetele mele se odihnesc pe capul lui, pieptănându-i părul, bucurându-se de atingerea lui plăcută, mă duc să îi văd pe ea și pe copil, spun eu, iar el zâmbește, dar să nu rămâi acolo, mai avem multă treabă de făcut, și eu întreb surprinsă, ce treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
explodat în mijlocul salonului nostru, după ce încă unul se sparge, baloanele acestea colorate se transformă în dușmanii noștri, printre care trebuie să ne mișcăm cu multă precauție, nici măcar nu îndrăznim să respirăm. Noga se spală în grabă, mă roagă să îi pieptăn buclele, apoi se așază în fața oglinzii, probează haină după haină, tot dulapul este golit, apoi vine la mine în chiloței, sânii ei micuți se deschid în fața mea asemenea florilor trezite de razele soarelui, nu am cu ce să mă îmbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vine dintr-o scenă îndepărtată. Nu prea am timp și n-ar trebui să mă aflu aici, acum. Am întins-o pentru câteva minute, dar trebuie să mă întorc imediat. Nu-ți displace părul meu? — Absolut deloc. E drăguț. Era pieptănată simplu, ca o școlăriță, având părul prins cu o agrafă într-o parte, ca în vremurile de demult. Îi venea foarte bine, de parcă ar fi purtat pieptănătura aceea dintotdeauna. Arăta ca o fată frumoasă dintr-o gravur\ medieval\. — Reiko și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dracu’ de Încercare de a retrăi, cum am făcut În În noaptea ailaltă, cînd am luat-o prin Tamiami.“ Prinseră buletinul de știri de la radio, trecînd peste toate piesele radiofonice care se dădeau Înainte de prînz. — Nu-i ca și cum m-aș pieptăna În timp ce țara arde, spuse Roger. E ca și cum m-aș Îndrepta spre nord-vest cu o sută pe oră, depărtîndu-mă de focul care a cuprins toate lucrurile la care țin, și e ca și cum, În timp ce aș fugi, aș auzi tot ce se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios, dar e foarte plăcut. Oricum, nu stau singură acolo, o să mai fie cineva, adaug eu, uitându-mă la băieți. Așa că sunt la adăpost de raidurile voastre nocturne. Vijay roșește iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
venit lângă pat. Era încă vară. Pe fereastra mică, astupată de gardul din tablă verde, se vedea un triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fii prima. Nu ne potrivim în păreri. Vreau să fiu ultima. — De ce Teofana? este dezamăgit. — Te rog, lasă cum vreau eu. Numai bine până se adună toți, mă aranjez. N-o să te țin lângă mine până mă spăl, până mă pieptăn, mă îmbrac, când tu trebuie să-ți primești oaspeții. — Bine dar să nu întârzii, acceptă Cezar. Ciau! Te aștept. — Ciau! N-ai nicio nădejde, îl necăjește ea. — Teofana! Să nu cumva să nu vii, că te iau pe sus. — Vin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Un cer de primăvară plutește pe apele aurii ale văzduhului. Lujerele verzi ale florilor împânzesc natura, iar
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
bine. Ce este și cu hârbul ăsta de pahar? Are vreo valoare, vreo origine, vreo semnificație anume? Mi se pare mie, ori este ceva..., ceva arheologic, muzeistic..., ceva de anticariat, de cult, ceva pe-acolo, hăă...?! Unde, dracu' să mă pieptene, am pus lista cu lucrurile șutite de prin expoziții, biserici și colecții particulare? Ultima listă, care ne-a sosit alaltăieri, pe fax, Săndele? Ptiu... Aceasta este Pocalul din care a băut Iisus, ca om, la Cina cea din urmă. Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin păr, buclele se desfăceau, părul se întindea, pentru ca șuvițele să se arcuiască la loc o secundă după aceea, într-o mișcare leneșă, grațioasă. Pentru că pieptenele trosnea la fiecare contact cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numai cum apare într-un diapozitiv color, pe care și-i făcuse vara trecută la mare. Acolo e uimitor de frumoasă. Poartă o cămașa subțire, bărbătească, în carouri, și părul lung, drept, doar ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]