7,636 matches
-
Nu-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la Creta într-o noapte și a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanța forțelor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
stradă și strigase: Dați drumul la gâște că plec cu cârdurile mai devreme, până nu se pune căldura mare. Câteva gospodine deschiseseră porțile dinspre stradă și i le dăduseră În grijă. Aveau Încredere În băiat că până atunci nu le pierise niciuna. Învățase singur să numere până la o sută și nu le Încurca niciodată, că aveau un semn colorat diferit pe creștet și cele mai multe știau bine În ce curte au crescut și unde le era culcușul pentru noapte. De la una mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
așteptat pe americani o viață, ce vor distruge ei? În clipa asta legată cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Un colind de vânătoare întârzia la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în oglinzile mătuite de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sovietice de amenajare rurală. Potrivit acestui plan, satele erau împărțite în: sate cu „perspective” sau „viabile”, adică satele mai mari, cu statut administrativ, care erau vizate pentru dezvoltare și sate „fără perspective” sau „neviabile” care urmau să fie lăsate să piară sau să fie demolate, iar locuitorii mutați cu forța. „Sistematizarea” localităților urbane și rurale a primit un stimulent major la Conferința partidului din iulie 1972, în cadrul căreia Ceaușescu a cerut demararea unei campanii pentru dezvoltarea economică prin care, până în anul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Pavel către Corinteni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate [...], dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios [...], nu este iute la mânie [...], se bucură cu adevărul, suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată.” Profesorul R. înțelege că Dragostea descrisă de Apostol este acea virtute care îl înalță pe om spre Dumnezeu, că iubirea pentru aproapele este o treaptă spre sfințenie. Este vorba de iubirea pură, necondiționată, care nu implică dorință fizică, hormoni
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și plângă de milă. „- Dar eu nu vreau să fiu unul dintre aceștia!” hotărăște Domnul R. Ceea ce îl întărește acum este conștiința faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ea în șirul nesfîrșit de mame, a căror iubire nesfîrșită asigură primenirea acestei lumi cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam exagerează cu obsesiile sale: sfârșitul și nemurirea) Domnul R. ar fi continuat să facă „poezie” dacă Teodora nu l-ar fi readus cu picioarele pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
citit "Baltagul" și se gîndea cum ar putea să-i convingă pe părinți de necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca împreună peste tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în ciclicitatea perenității proprie muzicii: sunet, apunerea sunetului, renaștere într-un nou sunet, datorită necesității interne a armoniei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dinaintea noastră, astfel că tensiunea sufletului, a spiritului nostru nu va sfârși niciodată. Este și viziunea poeziei metafizice a lui Giordano Bruno. Pentru că marile zboruri ale inimii și minții se întâlnesc pe creste: El zboară gând purtat de dor/ Pân' piere totul, totul".Dincolo de orice hotar. Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință umană și eonică. Doina, unicat românesc, este o expresie de înaltă noblețe a inimi, și profundă rezonanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care auzi gândurile celuilalt, pulsând ca un cer deasupra lumii tale... 23. și mai departe Așteptau. În căldura grea, ca o pâclă, așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca o pâclă, așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii până la porțile Cetății Parfumurilor, pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe care îl cunoaște. Inima mea plânge
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Eșecul ei cu David, faptul că el nu s-a legat de ea o definește și n-o să l depășească niciodată. Din păcate, ăsta e cercul din Infern unde ea s-a pierdut. Și ironia e că, încet, încet, te pier de și pe tine, din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Da! Puiul nou-născut rămăsese acolo. Vreo speranță de scăpare? Niciodată... Să ne continuăm drumul, suratelor. Destulă suferință astăzi. Să ne ținem cît mai departe de lup. Dar copilul meu? Puiul meu frumos și cuminte, lumina ochilor mei? întrebă cu glas pierit mama căprioară. Trebuie să-l uiți. El a rămas acolo, noi sîntem aici. Fiecare cu soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu mai e. Eu l-am lăsat în viață; dacă mă așteaptă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pînă aici și, astăzi, sînt fericit pentru asta. Ai dreptate tată. Sînt fericit și eu. Și-ți mulțumesc. Pentru ce? Pentru tot, tată. Pentru tine. CAPITOLUL 16 Veriga lips\ -L upino! Copilul meu...! Devenise un plînset fără glas. Acesta-i pierise demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
preda, la locul și timpul stipulat, câtimea, felul și calitatea cuvenită, chiar dacă mărfurile, care ar fi fost dispoziŃiunea să în momentul formării contractului, sau pe care el pi le-ar fi procurat în urmă în executarea 30 lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor mărfuri ar fi fost împiedicată de vreo cauza oarecare” Cazul mărfurilor care se transporta pe apă. Contractul de vânzare — cumpărare care presupune bunuri care se transporta pe apă este un contract încheiat sub condiŃia
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
fost împiedicată de vreo cauza oarecare” Cazul mărfurilor care se transporta pe apă. Contractul de vânzare — cumpărare care presupune bunuri care se transporta pe apă este un contract încheiat sub condiŃia suspensiva a ajungeirii vasului la destinaŃie. Deci dacă bunurile pier în cursul transportului înaintede îmdeplinirea condiŃiei riscurile sunt suportate de vânzător. Acesta nu va avea dreptul de a primi plata preŃului convenit , nu va plăti despăgubiri dar nici nu va fi obligat să predea bunul. Un element important îl constituie
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
nu se transmite la încheirea contractului deoarece contractul este încheiat sub o condiŃie suspensiva. La îndeplinirea condiŃiei, efectul ei este retroactiv și deci cumpărătorul este considerat ca devenind proprietarul lucrului din momentul încheierii lui. Dacă până la realizarea condiŃiei lucrul a pierit fortuit riscul cade în sarcina vânzătorului așa cum este stipulate în articolul 1018 Cod Civil: “Când obligaŃia este contractata sub o condiŃie suspensiva, obiectul rămâne în rizicopericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, în caz de îndeplinire a condiŃiei
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]