1,558 matches
-
al Mării Negre este întâlnit rar de la Constanța spre sud, inclusiv la Agigea. ul este un pește marin litoral. Trăiește în general solitar sau mai rar în cupluri, în zona litorală a mărilor la adâncimi de 2-50 m, unde este fund pietros, printre pietre sau stânci subacvatice sau între tufele de ierburi marine de "Zostera" sau de "Posidonia". Peștii mai mari se întâlnesc la adâncimi mai mari decât puietul. Buzatul este un pește prudent și fricos, foarte mobil și rapid, care se
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
la suprafață corpului), dintre care 2 toracale și 8 abdominale. le trăiesc în diferite biotopuri din regiunile calde și temperate, în acestea din urmă căutând locurile mai calde. Câteva specii trăiesc în deserturile nisipoase. Cele mai obișnuite habitate sunt locurile pietroase, aride, uscate, dar totuși cu oarecare umezeală și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
vegetație acvatică. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la sfârșitul verei, în funcție de condițiile meteorologice. În epoca de reproducere, peștele urcă în cârduri pe râuri pentru a ajunge la locurile de reproducere situate în ape curgătoare puțin adânci cu funduri pietroase și nisipoase. Depunerea icrelor are loc în cicluri, fiecare femela depune până la de trei ori pe sezon. În fiecare ciclu femela depune câteva sute de icre. Perioada de incubație durează 1-2 săptămâni, alevinii trăiesc pe fundul apei, până la resorbția sacului
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
Stîna de oi a fost făcută lîngă izvoare, sub pădure. Ciobanii au venit cu soțiile lor și și-au durat șuri de trai.Așa cu încetul numărul lor s-a mărit și a luat naștere sătucul Petrosu, numit după locul pietros de sub pădure. Cu timpul boierul Enache și-a vîndut o parte din moșie doctorului Hîncu din Bălți. Dînsul și-a constriut o vilă pentru odih nă la aer curat de pădure. Boierul, fiind gospodar din viță, a sădit o livadă
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
le (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10-12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. În trecut era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi: Vâlsan și Râul Doamnei. În prezent arealul este limitat numai la o porțiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
20-80 cm, cu ape reci (10 - 20șC) și curgătoare, cu fund tare format din pietre, pietriș, nisip și bolovani mari. Nu staționează în zonele râului al căror pat al albiei este acoperit cu lut, cunoscută fiind preferința lui pentru substratul pietros. Trăiește pe fundul apelor râurilor de munte, pe lângă/sub bolovanii sau pietrele mari sau mijlocii din mijlocul râurilor acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
depozitarea pe malul râului a unor mari cantități de steril, care pot să cadă în apă; eșecul reproducerii aspretelui în captivitate. Măsuri de protecție necesare: asigurarea unui debit optim permanent văii Vâlsanului și controlul calității apei râului Vâlsan; refacerea substratului pietros a albiei râului Vâlsan; controlul extragerii pietrelor din albia râului Vâlsan; controlul construcțiilor umane în amonte de Sanatoriul Brădet; combaterea poluării în valea Vâlsanului; epurarea (purificarea) apelor reziduale de la Sanatoriului Brădet; interzicerea utilizării pesticidelor în pădurile din lungul văii râului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
bazinul râului Sava. Pătrunde și în nord-vestul României unde s-a semnalat în râul Tur, la nord de Satu Mare, numele său fiind o referire directă la această caracteristică. Trăiește în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare cu funduri nisipoase și pietroase și vegetație abundentă submersă. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată. În apele stătătoare trăiește în bălțile de inundație, lacuri și iazuri. Seamănă mult cu babușca, dar spre deosebire de aceasta are corpul mai lung, capul și ochiul mai mici
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
Crivina de Sus (1924: "Crivina", plasa "Făget") este un sat în comuna Pietroasa din județul Timiș, Banat, România. Satul este situat pe brațul drept al râului Bega, la o altitudine de 220 m, într-o zonă de dealuri împădurite. Satul este atestat documentar din anul 1514 sub numele "Also Krywyna", ca făcând parte
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri uscate. În Caucazul de Nord
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri uscate. În Caucazul de Nord pătrunde în regiunile de deșert cu barcane de nisip. În perioadele secetoase ale anului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
iar Virgil Oghină scrie un articol denumit "Traian sau Burebista?". Alte articole grupate în capitolul "BIT": "Palenque. Propunere pentru o concluzie finală" și "Supercivilizații extraterestre sau Miracol cosmic?" de Gheorghe N. Popescu; "ConceptulDa.Kșa" de prof. Madi Pavelescu, "Tezaurul de la Pietroasele" de Florin Olteanu, "Schema trilitului de la Sttonehenge: Un plan Megalitic" de Mona S. Philips (SUA). Alte articole sunt grupate în tema "Știința la frontierele cunoașterii" care cuprinde articole ca "Ipoteza bioritmurilor" de Alexandru Vilan sau "Quasarii și vitezele supraluminice" de
Almanahul Anticipația () [Corola-website/Science/321555_a_322884]
-
și 2.500 metri Retezat-2.485m • Gemănarea- 2.468 m • Iezerul Mare- 2.461 m • Roșu- 2.426 m • Stoinița- 2.417 m • Cârja- 2.405 m • Vârfuri între 2.301 și 2.400 metri Păpușa (Iezer-Păpușa)- 2.391 m • Pietrosul Rodnei- 2.303 m • Vârfuri între 2.201 și 2.300 metri Gugu- 2.291 m • Ineu- 2.279 m • Cindrel • 2.245 m • La Om- 2.238 m • Vârfuri între 2.101 și 2.200 metri Căleanu- 2.196
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
La Om- 2.238 m • Vârfuri între 2.101 și 2.200 metri Căleanu- 2.196 m • Vârful Leaota- 2.133 m • Nedeia- 2.130 m • Vârfu lui Pătru- 2.122 m • Vârfuri între 2.001 și 2.100 metri Pietrosul Călimanilor- 2.100 m • Bora- 2.067 m • Vârfuri sub 2.000 de m • • 1.901 - 2.000 m •1.801 - 1.900 m •1.701 - 1.800 m •1.601 - 1.700 m •
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
un așa loc de ancorare pentru iarnă, sigur pentru navă, având un adăpost perfect, ferit de presiunea gheții”. Stoker Lashly, totuși, considera că locul arăta cam „mohorât”. Munca la țărm a început prin ridicarea corturilor de expediție pe o peninsulă pietroasă, acel loc fiind numit "Hut Point", Punctul Cabanei. Scott a decis faptul că munca de cercetare ar trebui stabilită și efectuată în navă, astfel lăsând-o să fie înghețată în mare și să folosească „cabana” principală ca depozit și adăpost
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
bentonic, din familia ciprinidelor, care se întâlnește în râurile de deal și șes ale Europei. Este un pește de apă curgătoare (râurile de deal și șes), ducând o viață mai mult bentonică (sub pietre, în scobiturile malului), preferând funduri tari pietroase sau nisipoase. Mreana se întâlnește în râurile Europei: la nord de Pirinei și Alpi, de la Adour (Franța) spre est până la Neman (Lituania, Rusia), în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, sudul Mării Baltice, nordul Mării Negre (de la Dunăre, Nistru, până la Nipru
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
mâna. Maturitatea sexuală e atinsă în anul 3-5. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai, când se adună în grupe mai mari și urcă în susul râului, până aproape de zona păstrăvului. Reproducerea are loc în ape adânci și repezi, cu un fund pietros sau nisipos. Aci, o femelă depune câte 3.000-10.000 icre, mari cât sămânța de mei, lipindu-le de pietre. În această călătorie, peștii nu se hrănesc. Are valoare economică limitată. Carnea are multe oase și este gustoasă. Icrele proaspete
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
veche unde a funcționat notariatul a fost a învățătorului ungur Balazs Ferencz, care a vândut-o lui Popescu Mihai Mălăoni cel bătrân în anul 1911 cu 2.000 de forinți. De notariatul cercual Livadia aparțineau satele: Baru Mare, Baru Mic, Pietros și Valea Lupului. După 1 decembrie 1918 s-a trecut la Administrația Română, notar rămânând tot Cincora Ion, primul notar român al comunei Livadia. Primăria (deci și notariatul) la începutul anilor 1930 s-a mutat cu chirie în clădirea familiei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
fost înființată la 20 august 1962, primul președinte a fost Cincora Ion Țilică iar contabil provizoriu Turcu Petru Ponoran. Tot în august 1962, GAC Livadia s-a contopit cu cei din Valea Lupului, și apoi cu cele din Baru și Pietros, - tot în anul 1962 s-a electrificat satul Livadia, - la 1 ianuarie 1963, a fost transferată primăria din Livadia în Baru, în acelaș an s-a asfaltat drumul național pe segmentul care traversează satul, - în 1965 - 1966 s-a construit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
anul 1970, au funcționat învățătorii din familia Târjoianu . Până în anii 1955-60 școala în Livadia era de șapte clase, în anii comunismului trecându-se la patru clase, motiv pentru care elevii erau nevoiți să meargă zilnicla școlile din Pui sau Baru - Pietros. Familiile Groza și Târjoianu ca învățători au locuit chiar în localul școlii, ocupându-se și de partea gospodărească a școlii (incintei și grădinii școlii). Trebuie remarcat că în toate instituțiile de învățământ preuniversitare, era ceva obișnuit ca învățătorii directori să
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Poate trăi 16 ani. Această specie este un pește de apă dulce, de cârd; se întâlnește și în ape salmastre. Preferă râurile mari sau mici, mai ales râurile de deal, curate, cu apă limpede, cu curent repede și cu fund pietros, nisipos sau argilos, ascunzându-se în cotloanele apelor, pe sub pietre mari sau sub malurile umbrite ale iezăturilor. Se întâlnește și în lacuri. Cât e tânăr, peștele trăiește în cârduri mari în locuri cu fund tare, pietros sau argilo-nisipos; exemplarele bătrâne
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
repede și cu fund pietros, nisipos sau argilos, ascunzându-se în cotloanele apelor, pe sub pietre mari sau sub malurile umbrite ale iezăturilor. Se întâlnește și în lacuri. Cât e tânăr, peștele trăiește în cârduri mari în locuri cu fund tare, pietros sau argilo-nisipos; exemplarele bătrâne duc o viață solitară, preferând fundurile mâloase. Se întâlnește în fluviile Europei nordice și centrale, la Est de Pirinei și la Nord de Alpi, până la Urali. Lipsește în Scoția, Irlanda, Peninsula Iberică, Italia, Balcani (cu excepția bazinului
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
formează cel mai mare lac de apă dulce din lume, ca suprafață. În mod convențional se consideră că limita dintre cele două lacuri este marcată de Podul Mackinac. Plajele de pe coasta vestică și din nordul extrem al coastei estice sunt pietroase, pe când plajele din sud și est sunt nisipoase și acoperite de dune. Aceasta se datorează în parte vânturilor predominante dinspre vest, care iarna duc la acumulări mari de gheață pe malul estic al lacului. Nisipul de pe plajele lacului, de culoare
Lacul Michigan () [Corola-website/Science/313115_a_314444]
-
regiunile aride ale Africii de Est, împreună cu cehul David Modry. Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafață totală. Topografia să include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la pește 3.350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]