3,087 matches
-
-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii. Tu, închide-ți ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu îi scamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ambulant, cărai în spate o raniță cu oase de pește atât cât să visezi valuri; astăzi privești lacul din curtea spitalului și simți cum îți cresc corăbii în vene. Libertatea nu se identifică după codul de bare: vezi, guști, miroși, pipăi, tragi cu urechea; ambalajele împăturesc impresii și le vând la bucată. Libertatea se întâmplă acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de condimentat clipele, pipăi bordurile cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub zăpezi întârziate, câte omizi și-au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un om orb nu poate privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un înger nu-și intersectează aripile în același zbor. Of... cum m-am amăgit, Stăpâne, crezând că sunt singurul daltonist din univers, pe când Tu, Tu, pipăiai culorile cu bastonul prin Eden! Cât de naiv am putut fi! În fond, după propria asemănare m-ai modelat. În dimineața aceasta, Doamne, vei face ascultare desăvârșită, așa cum eu, 33 de ani, am pășit pe urmele Tale mâlite de cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
credință în Dumnezeu. Nimic nu este însă mai necesar decît să pară că ai această din urmă însușire. Și oamenii judecă în general mai curînd după ochi decît după mîini, întrucît fiecare știe să vadă, dar prea puțini știu să pipăie cu mîinile lor. Fiecare vede ceea ce pari, dar puțini își dau seama ce ești în realitate 40; iar acești puțini nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulți care au de partea lor autoritatea înaltă a statului care îi apără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la A. Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
băuturi alcoolice În locuința ce-i fusese lăsată În spatele prăvăliei. Aici Îl vizitam eu pe Zoli, aici admiram luciul hîrtiei și coloritul pozelor din cărțile tatălui său. Urcînd scara casei spre sfîrșitul ultimei vacanțe de vară petrecute alături de prietenul meu, pipăiam treptele cu piciorul ca nu cumva să Îmi scape vreuna. La trecerea de la lumină În umbra zidurilor, vederea mea pîlpîia ca o lumînare Întîlnind o pală de vînt. Slăbise evident. Devenisem conștient de asta. Ajuns sus, Îl vedeam totuși pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se face așa: și le-am desenat pe postavul biroului cele două puncte care alcătuiesc litera k În braille. Nu știu dacă a curs din toți o mirare sinceră. Nu le citisem ceea ce se citește atunci cînd se citește... Le pipăisem poezii, așa că unul dintre ei m-a Întrebat dacă nu cumva le știam dinainte pe dinafară, că dumnealui despre mine auzise tot felul de năzdrăvănii... M-a salvat pentru moment pre ședintele de Sfat comunal, deschizînd cartea la Întîmplare și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unul dintre ei m-a Întrebat dacă nu cumva le știam dinainte pe dinafară, că dumnealui despre mine auzise tot felul de năzdrăvănii... M-a salvat pentru moment pre ședintele de Sfat comunal, deschizînd cartea la Întîmplare și dîndu-mi să pipăi paginile nimerite. — Le știe pe de rost, ăsta-i bandit mare! a insistat șeful de la raion. Mare bandit, nu-i așa? — Da, am făcut eu măgulit. — Nu, el nu e bandit, a intervenit necăjit tata, cum ar putea să fie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă agit, bănuind că la mijloc e un mesaj, o aluzie, cînd ea m-a salvat: — Dacă mergem la mine, Îți arăt toate cărțile din care am Învățat versuri și am citit povestiri... Iar dacă vrei, te las să-mi pipăi și dicționarele... De regulă, oamenii Îmi vorbesc firesc: „Hai să-ți arăt grădina, vino să-mi vezi florile.“ Nimeni nu va zice: „Ce fru moși trandafiri, pipăie-i și tu!“ Ba dimpotrivă, cîte o doamnă spune una și face alta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Învățat versuri și am citit povestiri... Iar dacă vrei, te las să-mi pipăi și dicționarele... De regulă, oamenii Îmi vorbesc firesc: „Hai să-ți arăt grădina, vino să-mi vezi florile.“ Nimeni nu va zice: „Ce fru moși trandafiri, pipăie-i și tu!“ Ba dimpotrivă, cîte o doamnă spune una și face alta: „Să-ți arăt și ție, să vezi ce frumos au Înflorit trandafirii albi! Uite!“ - și-mi plimbă mîna peste petale și, fără voie, peste spini. Dar pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca bărbatul de pe copertă. ― Prin piele nu se vede ce trebuie văzut și știut - a răspuns Gruia, tărăgănat. ― Vouă, doctorilor, ce vă pasă? La voi vine gagica, o pui să se dezbrace... Îi asculți inima, Îi iei pulsul, o mai pipăi pe unde o doare și pe unde n-o doare, da’ abia așteaptă să fie achipuită... O Întinzi, o ridici...o...Încaleci... O... Ce mai turavura? ― Nu-i chiar așa. Există o deontologie profesională, care te obligă să-l asculți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce am făcut tot ce trebuia, În clipa următoare Toader a pornit Înainte, pipăind drumul cu piciorul, precum câinele cu nasul... Când am ajuns aproape de pod, ne-am oprit. În fața noastră Îi aveam pe cei doi ruși, care erau foarte preocupați de ceea ce făceau... „Petrică. Tu Îl iei pe cel din fața ta, iar tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru vrăjitorie. Dar nici de data asta nu au urmat nici înjurături, nici lovituri, nici amenințări. Mi-au cerut să îi conduc în "laborator", adică în încăperea bordeiului nostru destinată plantelor și s-au oprit îndelung să miroase și să pipăie modestele și puțin numeroasele putinele cu pomezi și ulcele cu fierturi și să se uite ca mâța în calendar la etichetele improvizate cu denumiri scrise într-o limbă necunoscută. Afară au mai exclamat de câteva ori : "Harașo ! Harașo !" și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
moarte... pre noi..." O neliniște fără seamăn o cuprinde. Are senzația că trupul ei este în curs să se destrame, să se evapore. Ochii îi sunt bine deschiși și totuși nu o mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate reconstitui imaginea tatălui. Îi redeschide și are impresia că vede doar conturul luminos a două perechi de mâini strâns înlănțuite. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pereții încăperii. Mai întâi a cercetat cu mare băgare de seamă cablajul electric din tuburi, în care a și suflat din toți plămânii, apoi instalația telefonică, fir cu fir și piesă cu piesă, a demontat garnija de la draperie și a pipăit-o centimetru cu centimetru pe la toate îmbinările unde credea el că s-ar putea afla pastiluța ventuzată. Cu aceeași râvnă a trecut printre degete, până la stratul de smoală, tot nisipul și zgura din porțiunea decupată a parchetului și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
surprins de gândul că un mucos ca mine poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni. Acesta era un tic foarte interesant al lui... A fost apoi o reală surpriză atunci când m-am trezit lângă marginea patului meu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tăi, care urcă, treptele se vor înmulți la nesfârșit. Dacă mai ai cu tine și iarba fiarelor, speranța te va ajuta și mai mult... Și iar i-au dat lacrimile unchiului Grătărel. A așezat ușor plicul pe masă, și-a pipăit papionul, a înconjurat gâtu-i subțire cu eșarfa sa de poveste, a salutat, aplecându-se ca un lord, cu aceleași lacrimi în ochi, a deschis ușa și a plecat. Pe casa scării i-am auzit toți tânguirea gravă, de suflet părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apă. Stai cu noi, vrei? întrebă Angi. Nu, nu, mi-e somn. V-am lăsat. Și eu și Angi ne-am privit și-am râs. Pentru noi seara continuă. Dansasem îmbrățișați și ,de această dată, ne lăsasem mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]