1,034 matches
-
sau tencuit și sau zugră[vit] ... [în vremea] înălțatului nostru Domn Carol întâi și [al preasfințitului nostr]u episcop Neofit Scriban de robii lui D[u]m[nezeu] Stan preot ... Florea Ciubuc, Florea Anghel, ... Purcelus, Stan Cucu 186[8] ...”". Anul pisaniei este incomplet dar se regăsește pe dosul tâplei: "„1868”". În altar, de-asupra proscomidiei, apare un pomelnic al zugravilor: menționând între cei vii pe "„Petru ... Maria ... Gheorghe”" iar între cei morți pe: "„Teodor ereu, Gheorghe, Nicolae, Ioan, Ioana, Maria, Panteleimon
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache Negruzzi. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice, care conține două versuri din poemul ""Inscripții"": <poem>""În acest lacaș de pace, unde Domnul se mărește, " Omul întăi se botează, cănd se naște pre pământ, " Și apoi cu a lui soție vine
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
anii 1926 și 1967-1968. Stabilirea începuturilor acestui lăcaș comportă serioase dificultăți. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait fixează ca repere constructive anii 1805 (transmis de inscripția clopotului mic: ,Laudă pe D-zeu la biserica din Sus, în Tomnatec, 1805”) și 1807 (transmis de pisania picturii peretelui despărțitor dintre naos și pronaos: , Această sfântă biserică s-au zugrăvit de Vig Andrei din Abrud, 1807” și de „Sabo Mihai, Câmpeni, anno 1807”), neexcluzând nici posibilitatea unei reconstrucții. Diferit, într-o monografie recentă a comunei Bulzeștii de
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
neexcluzând nici posibilitatea unei reconstrucții. Diferit, într-o monografie recentă a comunei Bulzeștii de Sus, se precizează că biserica a fost ctitorită între anii 1846 și 1848, fiind apoi împodobită iconografic în două etape distincte: 1848 și 1867 (din pricina degradării pisaniei, anul 1867 s-ar fi citit eronat 1807). Punând în balanță ambele ipoteze, considerăm că acest edificiu, cel dintâi al obștii din Tomnatecu de Sus (nici conscripțiile secolului al XVIII-lea și nici harta iosefină a Transilvaniei nu înregistrează prezența
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria să, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. Astfel
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
județul Suceava) și este în lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare LMI SV-II-m-A-05674. În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna să Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
casă (hramul) această intru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 (=1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14”. Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Faptul că a rămas în sfatul domnesc și sub urmașii lui Dragoș și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Unghiul lui Trif”), dar toate ne ajută să stabilim întinderea de altă dată a moșiei. În locul bisericii de lemn (Biserică de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de altă dată a moșiei. În locul bisericii de lemn (Biserică de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
recepționarea finală a acestora a fost făcută la 7 octombrie 1982 de către preotul Mandache Ciobotar, protoiereul Sucevei. Astfel, la 30 octombrie 1983 a avut loc resfințirea bisericii de către episcopul-vicar Pimen Suceveanul al Arhiepiscopiei Iașilor, acest fapt fiind atestat și de pisania amplasată pe peretele din interiorul pridvorului. În imediata apropiere a bisericii, înspre vest, se află un turn clopotniță construit tot din lemn. El a fost refăcut din temelie în perioada 1980-1982 tot din lemn, fiind căptușit în exterior cu șindrilă
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
aducerii ei în Saca poate fi aproximativ stabilit după 1806, când locuitorii din Nimăești cereau lemn să-și construiască o biserică nouă, și înainte de 1818, când cea veche a fost mutată în Belejeni. Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe peretele exterior al naosului, spre miazăzi, apărută recent de sub pământul care a îmbrăcat biserica, care reține următoarele: "„ Să să știe în c[â]nd [a]m [in]trat într[a]ceasta sf[â]ntă besiarecă în luna lui mai
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
Vasile Ramfu distincția eparhială „Vrednicia andreiană” și pr. coslujitor Mihai Roșu a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar membrii Consiliului și Comitetului Parohial, Diploma eparhială „Crezul Ortodox”. În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare în pridvor, s-a pictat următoarea pisanie:
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
unui alt lăcaș de cult cu același hram ca și al celui anterior. Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
două uși de intrare în biserică (de pe laturile de sud și nord ale exonartexului) au ancadramente de piatră terminate în arc frânt. Deasupra ușii de intrare în stil gotic de pe zidul de sud, puțin mai la dreapta, se află o pisanie încadrată într-un chenar liniar compus din baghete încrucișate la colțuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngerași (putti) sculptați care țin o coroană de frunze de stejar în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparțin stilului
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
exonartexului) au ancadramente de piatră terminate în arc frânt. Deasupra ușii de intrare în stil gotic de pe zidul de sud, puțin mai la dreapta, se află o pisanie încadrată într-un chenar liniar compus din baghete încrucișate la colțuri. Deasupra pisaniei se află un altorelief cu doi îngerași (putti) sculptați care țin o coroană de frunze de stejar în interiorul căreia se află stema Moldovei, elemente ce aparțin stilului arhitectonic renascentist. Acoperișul Bisericii "Sfântul Dumitru" a fost inițial executat din plumb. Deasupra
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Sfântul Altar, încălzire centrală, lucrări exterioare la fațadă, acoperișul, împrejmuire cu gard de fier). Repictarea bisericii a fost executată în tehnica encaustică de către profesorii Chelsoi Mircea și Pașcanu Cornel, pictori restauratori din București. Pridvorul deschis are fațada estică pictată și pisania deasupra ușii de intrare. Turnul clopotniței de deasupra pronaosului este prevăzut cu un clopot, adus în 1936 de la Biserica Domnească.
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
râului Amaradia, în afara vetrei satului. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Anul începerii construcției este, probabil, 1842, anul terminării 1843 când s-a și pictat și sfințit. Biserica este construită în stil brâncovenesc, iar pisania menționează ca ctitori familia Hurezanu. Alți ctitori care au contribuit la ridicarea acestui sfânt lăcaș sunt enumerați în proscomidiar. O lungă perioadă de timp, începând cu anul 1900, biserica a funcționat ca și capelă de cimitir. După anul 1970 biserica
Biserica „Sfântul Dumitru” din Hurezani () [Corola-website/Science/334885_a_336214]
-
referindu-se textul în limbă slavă, din Proscomidie, din nefericire foarte avariat. Din pictura absidei, probabil că reprezentarea Mariei Orantă cu Arhanghelii Mihail și Gavril cât și acelea ale Sfintei Troițe și cetelor îngerești, datează din 1732. Se leagă de pisania din 1765, pictura de pe peretele despărțitor , cu chipuri de sfinti militari (Teodor, Ipatie, Gheorghe, Tiron, Dimitrie etc.) și cuvioșii Teodesie de la Peștera, Antonie cel Mare. Celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea îi aparține și decorația pictată
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
fără nici un suport argumentabil. Dacă ne apropiem de realitatea momentului, constatările sunt revelatoare. În cimitirul actual, situat la dreapta unei curbe care pătrunde în miezul satului, observăm două biserici. Una, aflată în ruină, prezintă pe frontonul de deasupra intrării, o pisanie în limba maghiară, care îi precizează clar ctitorii și destinația. Este vorba despre un lăcaș reformat cu clopotniță reclădită în anii 1838-1839, de către nobilul de origine română Ladislau Koszta din Băiești. Biserica cealaltă care funcționează și astăzi ca loc de
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
fiul său Ioan". Cu o mână mai puțin sigură în continuarea literelor mărunte, care poate fi și a fiului său, lasă trei inscripții, două în pronaos și una în altar. În pronaos, deasupra ușii se află cea mai amplă, adevărata pisanie, în stilul caracteristic meșterului nostru: „Slavă, cinste și închinăciune unuia Dumnezeu cel slăvit în Sf. Troiță care ne-au ajutat după început de-am ajuns și sfârșitul. Zugrăvitu-s-a aceasta s[ântă]. b[eserică]. în anul 1829 în zilele
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
fiind foarte întinsă, în 1796 s-a construit în centrul satului o altă biserică de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Ea a fost ctitorită de Vasile Badale, Lupașcu Luncan și de comună , fiind înălțată de meșterul Derhet Matei după cum consemnează pisania cu caractere chirilice aflată la parea superioară a ancadramentului ușii de intrare. Textul pisaniei este următorul: ""Luna iunie anul 1796 această biserică o au făcut Derhet Matei"". Odată cu trecerea timpului, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Ea a fost desfăcută
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
de lemn cu hramul "Sf. Nicolae". Ea a fost ctitorită de Vasile Badale, Lupașcu Luncan și de comună , fiind înălțată de meșterul Derhet Matei după cum consemnează pisania cu caractere chirilice aflată la parea superioară a ancadramentului ușii de intrare. Textul pisaniei este următorul: ""Luna iunie anul 1796 această biserică o au făcut Derhet Matei"". Odată cu trecerea timpului, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Ea a fost desfăcută și reconstruită în anul 1937 în cimitirul satului, iar pe locul ei s-a
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pronaosului. Ușa de intrare are pe rama portalului un ancadrament dreptunghiular conținând torsade și romburi de forme și dimensiuni diferite. La parea superioară a ramei se află săpată pisania. Pronaosul este de formă dreptunghiulară și are două ferestre (una în peretele nordic și alta în cel sudic). Peretele vestic are formă poligonală cu trei laturi. La partea superioară, el are o boltă poligonală, în fâșii curbe, pe care se
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
oștirea pentru luptele cu turcii de la Vaslui (1475). După luptă, în semn de mulțumire pentru obținerea victoriei, ar fi construit la Scânteia o biserică. Biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil" din Scânteia a fost construită în secolul al XV-lea. Pisania originală nu s-a păstrat. Pr.prof.dr.acad. Mircea Păcurariu în lucrarea sa ""Sfinți daco-romani și români"" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994) menționează că biserica din Scânteia este atribuită de tradiția locală lui Ștefan cel Mare. În biserică este păstrat
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Putna. În locul acestei bisericuțe de lemn, în anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu zidește o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie (sau Sf. Onofrei, după cum i se mai spune). Pe peretele pridvorului, deasupra ușii de acces în pronaos, se află pisania cu stema Moldovei, încadrată într-un arabesc, având următoarea inscripție în limba slavona: ""Aceasta biserică a zidit-o Io Ștefan Petriceicu Vodă cu soția sa Maria în anul 7181 (=1673)"". Biserică a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]