1,034 matches
-
putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea bisericii din Bârzeiu la anul 1800. Edificiul de dimensiuni modeste, este ctitorit, așa cum rezultă din fotografiile pisaniei și a tabloului votiv al ctitorilor, de către Șerban Măgheriu împreună cu prima sa soție Sanda, popa Ion, fratele căpitanului și mama lor, protopopița Stanca. Din nefericire, astăzi, biserica nu mai există, surpându-se pe la începutul secolului XX. La puțin timp după
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia a fost ctitorită în anul 1532 de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, binecredinciosul și iubitorul de Hristos, Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zidit și săvârșit
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
cel târziu în primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserică ce avea ca hram Adormirea Maicii Domnului, al cărei edificiu a rezistat până la înălțarea actualei construcții. În partea inferioară a panoului central, deasupra marginii marcate de motivul frânghia răsucită, pisania de donator, în slavonă, refuză să ne ofere numele pictorului: „ Această icoană a făcut-o robul lui Dumnezeu, Doamna și Șteflu [Ștefu?] din Agârbiciu și pentru sufletul lui și pentru sufletul ei și pentru sufletul copiilor și pentru sufletul părinților
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
lui Hs., în scene dreptunghiulare; friza mucenicilor. În același spirit, al tradiției bizantine, este și pictura tâmplei, dispusă în frize: Răstignirea, Apostolii în arcade pe colonete; Proorocii, uneori pe două registre. Dacă data executării picturii, 1829, se mai citește din pisania, în rest curățată, numele zugravului Mihai de la Abrud, este transmis prin informația locală. Merită a semnala din podoabele rămase de la lăcașul anterior, remarcabila icoană prăsnicar, de factură cultă, cu o scenă centrală, înscrisă în partea superioară într-o arcadă polilobă
Biserica de lemn din Arieșeni () [Corola-website/Science/313513_a_314842]
-
să se înțeleagă că fondator al mănăstirii la data de 1519 ar fi Stoichiță Râioșeanu și nepotul său Miloși, dar istoricul Alexandru Ștefulescu subliniază că aceasta lectură nu este corectă întrucât Stoichiță a fost vistier între 1603 și 1618. Din pisanie lipsește numele primului fondator al schitului. Conținutul ei nu poate confirma decât faptul că Stoichiță Râioșeanu a reconstruit mănăstirirea Strâmba în vremea când era vistier. Stoichiță moare la 1620, deci reconstrucția mănăstirii nu se poate situa mai tarziu. Acesta doar
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
Purtătorul de Biruință (prăznuit în fiecare an la 23 aprilie), a fost finalizată în anul 1522 de fiul lui Bogdan, Ștefăniță Vodă (1517-1527). Meșterii care au construit biserica sunt necunoscuți. Pe peretele de nord al pridvorului, deasupra portalului, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a voit binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Bogdan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, să zidească biserica
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
partea de nord-est a incintei mănăstirii. Ctitorul paraclisului este mitropolitul cărturar Anastasie Crimca. Clădirea avea rolul de paraclis de iarnă, fiind asemănătoare cu mica biserică din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh. Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: "„Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7... .”" Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
Crimca. Clădirea avea rolul de paraclis de iarnă, fiind asemănătoare cu mica biserică din cimitirul Mănăstirii Dragomirna, ctitorită de același înalt ierarh. Pe clădirea clisiarniței se află o pisanie în limba slavonă, parțial ștearsă. Cu greu se poate descifra din pisanie: "„Această eclesiarniță a făcut-o arhiepiscopul kir Anastasie Crimcovici în zilele binecredinciosului Io Miron Barnovschi Voievod, domn al Țării Moldovei, în anul 7... .”" Eclesiarnița are dimensiuni relativ mici: 13,65 m lungime, 6,15 m lățime și o înălțime până la
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
zilele noastre păstrează în mare parte formele pe care i le-a dat Matei Basarab. Biserica din cadrul ansamblului fortificat din Strehaia a fost ridicată cu cheltuiala lui Matei Basarab până în anul 1645. Momentul consacrării bisericii a fost surprins într-o pisanie sculptată în piatră peste intrarea în pronaosul bisericii. "„Acistî Svăntî besearicî dupî voia și cu ajutoriul lui Dumnezeu ziditu-se-a de ăn temei cu porunca și cu cheltuiala pre luminatului și milostivului domn Io Matei Basărăbî voevod a toatî
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de înveselitoare pentru suflet."" La începutul secolului 19, a fost întreprins un amplu șantier de reparații și renovări ce a cuprins întregul complex monastic. Amploarea lucrărilor și inițiatorul acestora au fost surprinse în pisania pictată peste intrare, în pronaos. "„Cu ajutoriul Sfintei și de viiață făcătoarei Troiță, acum iarăși de iznoavă sau zugrăvit sfânta mănăstire, atăt înlăuntru din început pănă în sfărșăt, precum și pă din afară s-au zugrăvit de sfințiia sa părintele protosinghelu
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
Vasile Bostan, ajutat de soția sa, presbitera Elena, de arhimandritul mitrofor Teofil Pandele din Galați, epitrop și consilierii parohiali. Mulți enoriași au efectuat muncă voluntară pentru construirea bisericii. Printre cei care au efectuat danii de valori mari este amintită de pisanie familia lui Ilie și Maria Maftei din Slătioara. De asemenea, au făcut donații credincioșii din comuna Boroaia, în frunte cu preotul Alexandru Argatu (fiul părintelui Ilarion Argatu), și cei din Brăila. Meșterii zidari care au construit biserica au fost din
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
, județul Cluj, este considerată monument istoric și are hramul "Pogorârea Duhului Sfânt". Conform inscripției de la intrare, a fost ridicată în anul 1763. Pisania din altar surprinde și anul în care ea a fost pictată, 1768. Construită din lemn de brad pe tălpi de stejar, cu fundament de piatră și acoperită cu șindrilă, biserica de lemn de la Someșul Rece se păstrează și astăzi ca
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Beizadea Moruzzi. La rândul său, Iordache Ciolac a vândut moșia familiei Ghika din Dumbrăveni, apoi moșia a trecut pe rând în proprietatea frațiilor Samoil și Moise Casstiner și a lui Bogdan Ciomac. Pisania de la intrarea în biserică conține următoarea inscripție: De atunci, la această biserică au slujit preoții Ioan Simionescu, Gheorghe Costiniuc, iar de la anul 1911 a venit aici preot Gh. Castiniu, care a reparat biserica în două rânduri în anul 1923 și
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Stamate () [Corola-website/Science/313276_a_314605]
-
în anul 1511 , fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești. În perioada 1494-1499, logofătul Ioan Tăutu a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești, care a avut rolul de biserică de curte boierească și necropolă a familiei logofătului Tăutu. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi."" Alexandru Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica a fost clădită în vremea lui Ștefan cel Mare și nu în cea a lui Bogdan al III-lea (1504-1517), deci nu putea fi construită cu banii de la sultan. În plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: "„hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
cu soția sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moșie. Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra ușii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text: "„hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS și a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de ctitori
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu cu soția sa Anastasia și cu sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav. În același an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870 astfel: "„Cu ajutoriul prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă Monastire Vorona sau început la anii 1600 de către părinții ruși veniți din Rosia făcând o biserică de lemn dând și odoară și cumpărând carte de moșie Icușenii
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
denotă pierderea limbii și neamului de căte o însemnată parte a populației românești îl constituie mențiunea că, după religie, existau 6 ortodocși și 36 greco-catolici (confesiuni tradiționale românești). Potrivit izvoarelor istorice (inscripția de pe talpa bisericii, inscripția latină de pe tavanul pronaosului, pisania de pe spatele crucii Răstignirii de la fruntariu), în Valea a existat o biserică încă din secolul XVII, care, în anul 1754, a fost refăcută din temelie, la renovările ulterioare folosindu-se și materiale provenite de la o biserică adusă din satul Hodoșa
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
referindu-se textul în limbă slavă, din Proscomidie, din nefericire foarte avariat. Din pictura absidei, probabil că reprezentarea Mariei Orantă cu Arhanghelii Mihail și Gavril cât și acelea ale Sfintei Troițe și cetelor îngerești, datează din 1732. Se leagă de pisania din 1765, pictura de pe peretele despărțitor , cu chipuri de sfinti militari (Teodor, Ipatie, Gheorghe, Tiron, Dimitrie etc.) și cuvioșii Teodesie de la Peștera, Antonie cel Mare. Celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea îi aparține și decorația pictată
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
pentru acest lăcaș realizarea picturii. Întreg interiorul bisericii este pictat cu scene biblice din Noul Testament, de către pictorul popular Popa Gheorghe din Șerbeni. Nu se știe însă nici cine a sfințit-o, nici data sfințirii. În altarul bisericii poate fi citită pisania: „Această Sfântă Biserică s-au lărgit în anul 1848, s-au gătit cu zugrăvit cu tot, 1851 noimebrie 1 în zilele înălțatului împărat Iosif I și a mării sale Vlădica Alexandru Suluț, fiind protopop Eparhii Mihail Crișan și parohu satului
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
adăugându-i-se un portic disproporționat din beton și niște scări care amintesc de interioarele palatelor țigănești. Arhitectura bisericii este sub formă de cruce greacă înscrisă, având ca elemente specifice două turnulețe dreptunghiulare mici care încadrează turla din față. În pisania din pridvorul bisericii se spune: Biserica cea veche, se numea HAGIU, a fost făcută de un Misail Monahu, fost logofăt de taină. Apoi dărâmându-se, s-au construit această sfântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, tot cu același nume
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. La partea superioară a ancadramentului portalului de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: ""Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Pridvorul este de dimensiuni foarte mici, el adăpostind intrarea în pronaos (vechea intrare în biserică). Ușa de intrare are un ancadrament care are la partea superioară pisania dispusă pe trei rânduri, iar pe părțile laterale se află un lanț de linii împletite (în formă de opturi), care se sprijină pe două rozete compuse. Pronaosul are o formă poligonală în partea de vest, având dispusă o fereastră înspre
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
luat Toderești"". Satul a fost invadat deseori de cetele de tătari care l-au prădat și distrus; în secolul al XVII-lea satul și biserica au fost complet distruse. datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al construcției sale. Analizând o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: ""Să se știe
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]