2,544 matches
-
Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști cît mă bucur să ne vedem... da, chiar săptămîna asta... te așteptăm, pa, pa. În odaie se așterne liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă selectă cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites. Oare ce versuri știe pe de rost designerul care a prospectat prototipul pixului cu care scriu? O singură Întrebare Într-un test pentru ocuparea unei poziții cheie: Ce preferați: Coșbuc, Dinescu sau Ezra Pound? ar rezolva simplu problema „omul potrivit la locul potrivit“, cum se spune pe la noi. Chiar, vorba lui Bacovia. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
La această scară a fost ridicată În luna mai a anului 1987, prin donația poetului și animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O cafea, o țigară și iar aceste foi albe sub ochii mei, sub pixul care se supune docil ca o ordonanță la toate capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat cu pixul unde trebuia să înțep și de unde veneau spasmele. L-am găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prin apartament. Cel mai interesant lucru era un caiet în care Walter, cu multă migală, lipise sute de poze cu Catherine Hammond, adesea acompaniată de fotografi. De fiecare dată când bărbatul ei își făcea apariția, fața lui era înnegrită cu pixul, ordonat, dar cu ură, o anulare deliberată. Aveam un gust amar în gură. Am deschis ușa și am coborât repede scările. Afară aerul nopții era rece și curat și am stat așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acolo, m-am hotărât să mă duc până la Tom. Aveam să îi spun că a fost iertat pentru că era un nemernic sensibil. Era în camera lui, cocoșat peste birou ca un actor care îl joacă pe Richard al III-lea, pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Probabil cei de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie. Am citit mai întâi scrisoarea. Era scrisă în mișcare, poate în autobuz sau în tren; pixul înțepase foaia din loc în loc. „Nu cred că o să ne mai vedem în seara asta. L-am văzut deja că mă așteaptă și știu că nu o să mă lase să ne întâlnim. întreabă-l cine e fratele lui. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o controleze. Până la urmă soțul meu a primit câteva săptămâni bune de păsuire pentru plata datoriilor. Directorii plecaseră în același fel cum sosiseră - unul după altul, fără zgomot, dispărând complet în mașinile lor de lux. Pe masă, cineva uitase un pix negru. L-am luat, gândindu-mă să-l arunc pe fereastră. Dar am remarcat că pe el era scris numele șefului cel mare. Mi-a venit ideea să-l folosesc ca stinghie în colivia lui Sucki. Am șoptit: - Dragă Sucki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timp într-o asemenea țară, ca să ne vedem viața și greutățile din alt unghi. Ziua următoare, dis-de-dimineață, ne-am îndreptat spre aeroportul Arlanda. Înainte de a închide ușa de la apartamentul nostru, am aruncat o privire în colivia lui Sucki - ședea pe pixul negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din alt unghi. Ziua următoare, dis-de-dimineață, ne-am îndreptat spre aeroportul Arlanda. Înainte de a închide ușa de la apartamentul nostru, am aruncat o privire în colivia lui Sucki - ședea pe pixul negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar îmbătrânise - părul îi albise și ochilor le lipsea privirea jucăușă. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea ușor aplecat spre ei, cu un carnețel și un pix în mână. V-aș recomanda o înghețată ușoară din spumă de fructe de pădure. Este o minune care s-ar potrivi excelent cu vinul ăsta alb de Tohan. Foarte bine, spuse Cristi după ce o consultă din priviri pe Ileana. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În dumneavoastră, am zis eu. — Curajoasă prostie. Ultimului Împricinat care mi-a venit cu asta (un turist yankeu, convins că fabada o inventase Hemingway la bîlciurile de San Fermínă i-am vîndut o Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căsuță poștală de la sediul central de pe strada Layetana. Numărul 2321. Și, dacă se poate, cine ridică poșta de-acolo. Crezi dumneata că ai putea să-mi arunci un colac de salvare? Fermín Își notă numărul deasupra gleznei, sub șosetă, cu pixul. — E arhicunoscut: mie nu-mi rezistă nici un organism oficial. Dă-mi cîteva zile și-am să-ți ofer o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui tatei nici o vorbă, nu-i așa? — Fii fără grijă. Pleacă de la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cere mai mult, Acum înțeleg mai bine de ce-ul acestei înclinații a dumneavoastră către anarhism, mitralie ministrul de interne, mai devreme sau mai târziu întotdeauna sfârșiți prin a debita nostimada. Prim-ministrul ajunsese la sfârșitul hârtiilor sale. Clincăni ușor cu pixul în paharul de apă, cerând atenție și liniște și spuse, N-am vrut să întrerup interesanta dumneavoastră dezbatere, din care, deși probabil v-am părut cam distrat, cred că am învățat destule, întrucât, așa cum trebuie să știm din experiență, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amintiri, o fotografie de grup, alta cu dedicație, un inel din fire de păr, o statuetă a zeiței fericirii, o ascuțitoare de creioane de când era în școală, un cec înapoiat, o scrisoare anonimă, o batistuță brodată, o cheie misterioasă, un pix ieșit din uz având numele gravat, o hârtie compromițătoare, altă hârtie compromițătoare, dar aceasta pentru un coleg din biroul de alături. Câțiva dintre aceștia, gata să plângă, bărbați și femei care abia reușeau să-și domine emoția, se întrebau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necesare pentru pacificarea spiritelor și pentru liniștea străzilor are, cu siguranță, o masă mare în jurul căreia se așezau pe comode scaune tapisate și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu s-au mutat în acești trei ani. Comisarul își plimbă privirea prin micul living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să tremure în timp ce scria, își spunea lui însuși că nu avea motive să fie speriat, că, dacă polițiștii se aflau aici, era pentru că, într-un fel, el însuși îi făcuse să vină, ceea ce nu reușea să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mâinilor cuvintele se citeau cu greu, Pot să folosesc altă foaie, întrebă el, Câte vreți, răspunse agentul. Caligrafia începu să iasă mai fermă, nu avea să-i mai fie rușine de felul în care scria. În timp ce agentul își lua înapoi pixul și înmâna carnețelul comisarului, bărbatul se întreba cu ce gest, cu ce cuvânt ar putea să-și atragă, fie și în ultima clipă, simpatia polițiștilor, bunăvoința lor, complicitatea lor. Deodată își aminti, Am o fotografie, exclamă el, da, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate că voi reconsidera hotărârea de a nu o bea și pe a doua. Medicul și soția sa terminaseră deja. Nici unul dintre ei nu se atinsese de fursecuri. Comisarul scoase dintr-un buzunar exterior al sacoului carnețelul de notițe, pregăti pixul și-și lăsă glasul să curgă pe un ton neutru, inexpresiv, ca și cum nu l-ar fi interesat cu adevărat răspunsul, Ce explicație mi-ați putea da, doamnă dragă, pentru faptul că nu ați orbit acum patru ani, când a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cum trebuie, nu poți, o să vezi cum îți vine textul automat în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
neliniștită în cerc, în semnul ăla pe care îl făcuse. S-a întors cu un vraf de tratate, s-a așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a vorbit. Trebuie cusut, niște copci, trei copci, probabil, ca să nu ne infectăm, luăm antibiotice, ia mișcați-vă, acuma puteți veni lângă mine. M-a cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate din geantă un pix și scrie pe un capăt de hârtie, sus, cu litere mici-mici: Vă iubesc!... Ia lupa și o așază peste scris. Acuma se vede. Și o inundă o frică pe care nu o avusese la intrare, se întoarce pe vârful tenișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o țară mare și bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări și nouă țări și a făcut praf împărăția cea minunată... FINAL PASAJ RETRAS Popa nu mai putu să scrie. Lăsă pixul jos și se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]