37,317 matches
-
lângă părinți, În țară. A murit cu o zi Înainte de a i se comunică știrea cu cetățenia. Au anunțat decesul. I-a retras “post-mortem” tilul de cetățean american! Eroilor li se dau, emigranților li se iau! Alte știri. Lăcrimioara NU plânge de bucurie! Ea trăiește o mare dramă, pe care n-o poate explica. Eu am impresia că Lăcrămioara Îi Înjură mental pe cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
pe care n-o poate explica. Eu am impresia că Lăcrămioara Îi Înjură mental pe cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune și Biblia, este de 70 de ani. Că după aceea Încep necazurile. Ea nu se
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
pază Și-n brume. Mă lasă să-ți spun, Topit pe vecie-n amiază, Ce cald e sub iepuri acum Și cum se preling în drezine Picherii pe linii adînci. Ne aibă octombrie-n line Uleiuri. Ci nu vreau să plîngi. Căci totul, oh, totul, oh, totul, Ți-o jur pe ce am eu mai sfînt, Zuluf e făcut blînd cu drotul De-o albă lumină cîntînd...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9137_a_10462]
-
câteodată în văzduh o pulbere boreală. A doua oară m-am îndrăgostit de un vers. Definitiv. Cred că e singurul stih din literatura română care poate împinge un poet pe marginea prăpastiei. Versul acela era, este și va fi: "De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și". Eu, dacă aș plânge, s-ar auzi, probabil, până în Hyperboreea. Numai că n-o să am vreodată șansa asta. Pe Doamna Constanța Buzea n-am văzut-o niciodată. O cunosc, însă, ca poetă, "De pe pământ". I-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
m-am îndrăgostit de un vers. Definitiv. Cred că e singurul stih din literatura română care poate împinge un poet pe marginea prăpastiei. Versul acela era, este și va fi: "De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și". Eu, dacă aș plânge, s-ar auzi, probabil, până în Hyperboreea. Numai că n-o să am vreodată șansa asta. Pe Doamna Constanța Buzea n-am văzut-o niciodată. O cunosc, însă, ca poetă, "De pe pământ". I-am trimis, cu ceva vreme în urmă, patru poezii
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
nisip am să dorm într-o fiară. din țâțele căreia toată noaptea am supt... disjunct motoarele vieții s-au cam diluat plugul luminii s-a rupt în arat mi-am pus cerul cu fața în jos - sub el aud cum plânge Christos micul ritual am despicat boabele: înlăuntru dormeau viermii pregătitori am despicat pragul bisericii - acolo se zvârcoleau șerpii îmbălsămați la mireasma de ceară și-n inima lui pândea o custură fosforescentă am despicat ideile dar n-am ajuns la miezul
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la frați/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe fetele tuturor”. Fiindcă cere din nou autorizație pentru a difuza cărți românești este
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiții osândiți/ Ce-s În temnițe zvârliți.” Face drumuri la Vacz (lângă Budapesta) unde este Închis Ion Slavici și la Seghedin unde erau Închiși Memorandiștii și se plânge: „La grădină-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De răsună ulița/ Și tremura temnița./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la frați/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe fetele tuturor”. Fiindcă cere din nou autorizație pentru a difuza cărți românești este arestat În 1895. Citind În
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
un alt curs. Ne-a apărat cât a putut și nu am Înfundat pușcăriile comuniste cum Încă era la modă pe vremea aceea. Și-a adus aminte de mine - este drept ca și numele meu este de... vină, și am plâns de bucuria revederii. LA MULȚI ANI, domnule profesor! Să dea bunul Dumnezeu să ne mai revedem la Craiova mai pe Îndelete. Nu pierd niciodată ocazia de a merge la teatru când ajung În România. Păcat că timpul este Întotdeauna prea
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri surde față de care nici o lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse. 854. Lasă cerul să-și reverse Întregul său senin În privirea ta dacă vei
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Îl ține la ușă pe Domn, stau de vorbă cu capra Amaltheia și-mi spun: nu te-nfrupta, Poete, din acest corn al abundenței cu nemăsurare, nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
un potir cu vin bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta! Ciută albă - iarna din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
acestui urcuș către moarte, sus și jos, Attiel privește asfințitul. Îngerul facerii tace, Îngerul vindecător al prostiei surâde, Îngerul ierburilor parfumate doarme. Tu, Ariel, pe aer mă rescrii. Atafiel, cel care susții raiul cu trei degete mă Îngâni, Îngerul focului plânge, Îngerul morții suspină. Numai voi, Altrib, Attaris, Amabael și Attarib - Îngeri ai iernii din geamuri, veți râde, veți râde, veți râde. În adâncul mării se naște un cântec. Ultima cupă e-n mâinile mele! O tac!... (Continuarea În numărul viitor
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
de lungă cu mine nu stă nimeni, o mie de inși trec pe lîngă mine și ce văd nu le place, o mie de vorbe le spun și ei nu aud niciuna, de o mie de ori pot muri, vor plânge un cîine umflat pe asfalt, se vor îneca într-o mie de halbe de bere, îi voi înșira la uscat pe o mie de cearșafuri scoase la soare, le voi cînta, se vor trezi din somn și vor umbla mai
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
fi mereu aproape Pe o rază de lumină Și vom vorbi în șoapte Ca noaptea să nu vină. Vei fi mereu cu mine În suflet și în gânduri Ne vom afla aproape Ca în atâtea rânduri. Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea ce o să vină. Marea Dintre stânci înlănțuite Se va naște iarăși marea Și vor merge iar
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
miresme Draga mea ți-am scris o scrisoare Dragul meu nu mai citesc romane Draga mea ți-am adus și-un inel de logodnă Dragul meu amăgit de aur Draga mea iubești pe altcineva Dragul meu nici nu știu de ce plâng Draga mea mai lasă-mă să te ating Dragul meu auzi cum te latră sânii Draga mea ai uitat jurământul dintâi Dragul meu cuvinte cuvinte cuvinte...
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
nevoie de noi a zis cel mai bătrân dintre ei și au plecat Viața mea ca o cîțea credincioasî " Oprește-te" mi se strigă în tote limbile pământului dar eu nu mă opresc nici o clipă am acasă un poem care plânge și mă așteaptă "dar tu nu mai ai casă dar tu nimic nu mai ai numai numele ți-a mai rămas" îmi ascund numele sub cămașa mea zdrențuită și alerg mai departe și după mine viața mea ca o cățea
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
un practician naiv. Să mă strădui, însă, a-ți răspunde. Ei bine, tot dialogul nostru ar deveni cam fastidios și, eventual, am amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Ion Lazu Cît am plîns pînă la urmă Într-o viață plină ochi de dureri? Un pumn de lacrimi - să le termini din trei sorbituri... Nici măcar n-au ajuns pe pămînt Să le înghită țărîna să ajungă la rădăcina unui fir de iarbă - s-au
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
ședințe de chimioterapie, apoi de iradiere. A fost perfect tratată la Saint-Cloud. Iar acum ea are griji pentru Quarta și Marie, când vor fi mari. Mama ei a suferit atacul canceros la 69 de ani, "iar eu, la 51"... Am plâns, gândindu-mă și la Mater, la Soror. Sponsa mi-a cerut să le vorbesc despre necazurile ei celorlalte femei din marea noastră familie: Uxor, Prima și Tertia - să-și supravegheze sănătatea. Dar până unde trebuie să meargă această veghe asupra
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O plutire... Și un același chin: Ne naștem, Iar murim
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
că nu am visat. Să întreb: -Ce se întâmplă de fapt?!... -Ce a intervenit?!... Să întreb: -Unde se afă susținerea de care am nevoie într-un astfel de moment și pe care mi-o datorezi?!... N-am putut nici să plâng înciudat, cum îmi venea și cum mi-ar fi fost cel mai la îndemână. Cu atât mai puțin să urlu tot ce aș fi avut de urlat atunci și de când mă aflam pe lume. Asta a fost cu Betina atunci
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]