5,484 matches
-
vine, i se părea tot timpul că poate fi înhățat pe la spate. Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și își schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup mort se frecă de peretele capelei, crezu că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul să urce, și trupul său
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i încadra fața după moda talibană, în schimb avea dinții, altminteri impecabil înșirați, cam gălbui; anticarul neîngrijindu-se de gura lui, nu erau spălați niciodată. — Numai să nu mă umiliți, a zis. — Bhuuuh, a făcut Leila, oprind un sughiț de plâns. M-am uitat la ea cu reproș, iar ea mi-a susținut pri virea cu iritare. Ochii lui Jamsheed treceau de la ea la mine cu ce mi-a părut a fi o satisfacție îngâmfată. Când, ajutat de Leila, l-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora pe Pilat să nu-L răstignească pe Iisus, că n-are nici o vină.Lacrimi mari și amare Îi brăzdau fața, trupul I se scutura de plâns, iar buzele uscate Îl rugau pe judecător să schimbe sentința.Îi adusese și un coș cu ouă, doar-doar Îl va Îndupleca. Pilat fu tare mișcat și impresionat, dar I-a spus că este prea târziu, trimițând-o pe muntele unde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
l-au legat fedeleș și l-au dus cu ei În neagra străinătate. Când a văzut Sânzâiana ce s-a ales din satul ei, din casele și ogrăzile moldovenilor, când văzu că Ioan nu mai este, se puse pe un plâns amarnic.Plângea și unde cădea o lacrimă de-a ei, se transforma Într-o floare galbenă ce semăna cu o făclie.Curând dealul se umplu de flori galbene ca focul, parcă gata să anunțe o primejdie.Ea Însăși se transformă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai mâncaseră ei așa ceva și ce a rămas din pești nu era bun nici pentru Muzeul Antipa! Cum toate poveștile au un sfârșit, în dimineața celei de a patra zi "musafirii" erau gata de plecare. "Copiii" mai că dădeau în plâns, Camelia, încerca să-și stăpânească emoțiile, deși și ea căuta să-și îndrepte privirea în altă parte. Până și Toni trăia trist momentul despărțirii. "Amiralul" mergea până la București și Petre le umpluse portbagajul cu de toate, "să aibă până la Înălțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am pe tine, mi-a zis mama cu o voce îmbătrânită și slabă, care m-a speriat. M-a surprins teribil remarca ei neașteptată. — Și dacă nu mă aveai pe mine? am întrebat fără să vreau. Mama a izbucnit în plâns. — Ar fi mai bine să mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată, niciodată nu s-a lăsat pradă plânsului ca acum. Nici când a murit tata, nici când m-am căsătorit, nici când m-am întors acasă însărcinată, nici când am născut fătul mort, nici când m-am îmbolnăvit, nici măcar atunci când Naoji făcea prostii. Niciodată n-a fost cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de grade. Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în sat după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap, vlăguită. I-am luat mâna într-a mea și m-am pus pe un plâns cu suspine. Îmi inspira atâta milă... ba nu, amândouă eram de compătimit. Izvorul lacrimilor era nesecat. Pe când plângeam, mă gândeam că aș vrea să mor pe loc, împreună cu mama. Nu mai aveam la ce spera, viața noastră se sfârșise odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o să fiu mai atentă. Vă rog să mă iertați și să transmiteți scuzele mele domnului primar. Am trecut apoi pe la pompier. Mi-a deschis chiar domnul Ōuchi. Mi-a zâmbit, trist, dar nu mi-a reproșat nimic. Am izbucnit în plâns. — Vă rog să mă iertați pentru aseară. Am plecat agitată și am alergat prin sat, cu fața plină de lacrimi. Arătam atât de jalnic, încât la un moment dat am simțit nevoia să trec pe-acasă. Trebuia să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vedeți. Muntele gemea, în ploaie, de cei aproape cinci sute de bărbați și femei. L-am ascultat, cuviincioși, în ciuda ploii care ne-a udat până la piele. Printre noi se numărau elevi și eleve, cu fețele înghețate, gata-gata să izbcunească în plâns. Ploaia mi-a pătruns prin pelerină, prin haine, iar în final mi-a ajuns și la lenjeria de corp. În ziua aceea am cărat în spinare coșuri cu pământ. În altă zi am lucrat la bandă, într-o echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bat iar câmpii. — M-ai dezamăgit, mamă. M-ai dezamăgit. Am fost bună până s-a întors Naoji. Am fost slujnica ta și acum, că nu mai ai nevoie de mine, mă expediezi. Am țipat o dată și am izbucnit în plâns. — Ești tare prostuță, spuse mama. Vocea îi tremura de mânie. Am ridicat capul. — Da, sunt. S-a profitat de mine pentru că sunt proastă. Vrei să scapi de mine pentru că sunt proastă. Cel mai bine ar fi să plec, nu? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă nu mai sunt aici. Plec. Am unde să mă duc. Spunând astea, am fugit în baie, m-am spălat pe față și pe mâini, suspinând. M-am dus în camera mea, m-am schimbat, însă m-a podidit iar plânsul. Îmi venea să plâng întruna, până nu-mi mai rămânea nici strop de lacrimă. Am fugit în camera de la etaj, m-am aruncat pe pat, mi-am tras pătura pe cap și am plâns până la epuizare. Apoi gândurile mele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
te-ai întors în casa din strada Nishikata, n-aveam de gând să-ți reproșez nimic. A fost atunci ceva care m-a determinat să spun că m-ai tras și pe mine pe sfoară. Îți amintești? Ai izbucnit în plâns și mi-am dat seama că am greșit când am rostit acele cuvinte îngrozitoare. Însă eu îmi amintesc că i-am fost recunoscătoare mamei pentru că mi-a vorbit astfel și lacrimile mele fuseseră lacrimi de fericire. — Când am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prefac. De fapt, n-am nimic. Lumea s-a scrântit. (rând liberă Asta nu înseamnă oare că mi-a rămas doar sinuciderea? În ciuda suferinței, la gândul că-mi voi pune capăt zilelor, m-am trezit țipând și am izbucnit în plâns. (rând liberă Iată povestea unui student din Heidelberg care, într-o dimineață de primăvară, când bătea soarele pe o creangă de prun cu două-trei flori deja deschise, s-a spânzurat de creangă și a murit. (rând liberă — Mamă, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama. Am născut un copil mort. M-am îmbolnăvit și am zăcut la pat. Relațiile cu soțul meu, Yamaki, au luat sfârșit. Simțindu-se oarecum vinovat pentru divorțul meu, Naoji a început să urle că se omoară. Era desfigurat de plâns. L-am întrebat cât îi mai datora farmacistului. A menționat o sumă care mi s-a părut exagerat de mare. Apoi am aflat că Naoji mințise, că nu avusese curajul să-mi spună adevărul. Suma pe care o datora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în minte. Am impresia că acea clipă a fost suficientă ca să-mi pecetluiască soarta. Mi-e dor de dumneavoastră. Poate e dragoste la mijloc, nu știu. La gândul acesta mă cuprinde disperarea și de multe ori m-am pus pe plâns. Sunteți cu totul altfel decât ceilalți bărbați. Nu sunt îndrăgostită de un romancier, precum Nina din Pescărușul. Nu mă fascinează romancierii. Dacă mă considerați o „doamnă literară“ sau ceva de felul ăsta, vă înșelați amarnic. Vreau un copil de la dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Absolut nimic! Și-a șters ochii, furios, cu dosul mâinii. În ziua aceea, Naoji a plecat la Tokyo să-i spună unchiului Wada despre starea mamei și să vadă ce se mai putea face. Când plecam de lângă mama, mă podidea plânsul. Când mă duceam după lapte în diminețile cețoase, când îmi aranjam părul la oglindă, când mă rujam... eram mereu cu ochii în lacrimi. Îmi zburau prin fața ochilor, ca niște imagini dintr-un film, clipele fericite pe care le-am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la începutul sfârșitului. E cineva acolo sus care mulțumește pentru noi"... Vă transcriu aici poezia Obosit, știind însă că nu e deajuns chiar dacă e impresionantă: "Obosit, plin de durere/ La un colț de stradă mută,/ Răzimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-și sărută.// Sieși strânge mâna-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge infinitul/ Din adâncuri să o
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Romancierul reproduce versuri numeroase de iubire, dor și jale (La șalul cel negru, pîngeam în tăcere). Versurile narează faptele eroilor care le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce aminte de cumplita spaimă ce smulge plînsul copilului. O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima la pîndă, lipsa de protecție, injuriile și judecățile nedrepte, toate constituie la un loc o a doua încoronare, cea a eșecului. În asemenea momente, tinerețea parcurge rapid vîrstele
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mine. Fiecare aduce ceva distinct, o vibrație, un accent dramatic, un anume atac la acute, emoția implorării tatălui, Schicchi, ca să accepte căsătoria cu Rinuccio.: "Babbo, pieta, pieta!"....și rugăciunea, făcută de Kato ca la carte, în genunchi, se termină cu plînsul viorii. Dirijorul Lorin Maazel cu London Symfony Orchestra a adus o nouă "citire" a acestei opere scrise de Puccini în 1918, ca parte a unui triptic. În fine, inevitabil, urechea îmi fuge la memoria acestor voci. Sau a altora. Nici un
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
noi le auzim bănuindu-le numai/ că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]