753 matches
-
orice, de la o calamitate la un act de violență nejustificată. Un băiețel de școală generală care era bătut pentru banii de mâncare putea cauza aceleași crize ca și un cutremur din Iran care omorâse mii de oameni. Dar zilele de plânset tăcut în pat erau întrerupte de accese de furie cu țipete violente, direcționate către soțul și copiii ei, dar, în majoritatea cazurilor, către ea. Nu vreau să mai simt așa! obișnuia ea să zbiere. Ar vrea cineva să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă descifrate cu ușurință în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropiați accentuează caracterul funebru al ceremoniei de despărțire : Ce vaiete, ce plânset se auzea oriunde/ Îți întorceai privirea, și bocet ca la mort (Tristele, I 3) . Cel condamnat asistă de fapt la propriile funeralii, el fiind mereu sfâșiat între teama de moarte și dorința sfârșitului (Oriunde-ntorc privirea, văd numai chipul morții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei continue transfigurări, al unei neîncetate primeniri lăuntrice cu focuri nestinse și cu valuri agitate, cu vibrații infinite și pulsații
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încît gestul cel mai mic ia proporția unui act eroic, străduința cea mai redusă se proiectează ca un efort colosal, acțiunea cea mai timidă - ca un risc formidabil. Oboseala și dezgustul de viață fac din orice lacrimă o mare de plânset, din orice întristare o sumă de tristeți iremediabile, din orice durere un colos de suferințe. Incapacitatea de a mai lua parte la viața lucrurilor, la ritmul vieții exterioare face din oboseala continuă o stare în care te distanțezi progresiv de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca mama lui să fi auzit lucruri nu tocmai amabile. A sunat-o el. Tot ce auzise și continuase să asculte timp de douăzeci de minute, cît mersesem eu și Fran În bucătărie (slavă cerului) ca să pregătim un biberon, fusese plînsetul lui Tom. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, mulțumesc. N-o să-Ți mai greșesc niciodată cu nimic. Între timp, asta m-a făcut să devin complet paranoică În privința telefoanelor puse În furcă și a oamenilor care ascultă pe la uși, astfel că, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
informații. Oasele i se vindecă bine, tomografia nu a mai Înregistrat nimic periculos, dar e nevoie ca micuțul să redevină conștient ca să putem ști mai multe despre starea lui. În a douăsprezecea zi, În timp ce dorm În patul improvizat, aud un plînset de copil În vis. SÎnt În fostul meu birou de la Calden, la o sedință, și auzim cu toții cum plînge copilul. Fir-ar să fie, Îmi spun În vis. Nu am voie să aduc bebelușul la serviciu, iar acum o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc din somn, lăsînd visul În urmă, doar că plînsetul se aude În continuare și-mi dau brusc seama că e Tom. Sar din pat și Tom urlă de mama focului, cu gura larg deschisă și ochii strînși. Încerc să-l liniștesc, să-i Îmbrățișez trupușorul printre fire și cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
când sufere, e mai egoist și nu simte suferința aproapelui... Numai moartea ne împacă aievea cu lumea și cu Dumnezeu! ― Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ziua aceea de moartea lui Destinat. Aflai două zile mai târziu, de la părintele Lurant care veni și el să mă viziteze. Se întâmplase a doua zi după accidentul meu. Murise cum nu se poate mai simplu, fără hărmălaie și fără plânsete, acasă, într-o frumoasă zi de toamnă, toată numai aur și roșu, doar puțin rece, colorată încă de amintirea verii. Ca în fiecare zi, ieșise pe la mijlocul după-amiezei pentru a-și face plimbarea în parcul Castelului și, ajuns la capătul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig, draga mea Noghi, renunț la tot, ia picioarele mele, nu mai am unde merge cu ele, ia inima mea, nu mai am pe cine iubi cu ea, ia sănătatea mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește frica, poate că nu se va mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
supărat pe mine, este pur și simplu obosit, și îmi pun capul pe umărul lui, dragul meu Udi, dormi, sunt aici cu tine, iar respirația lui greoaie și egală îmi acoperă cuvintele, se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lacrimi, în ciuda respirației grele a lui Udi, în ciuda frecării membrelor noastre transpirate, lacrimile sfâșietoare ale unui copil neglijat, care știe că nu va veni nimeni la el, și chiar și acum, când stau culcată pe pat, în urechi îmi plutește plânsetul acela familiar, deja îmi este greu să mă mai concentrez, buzele lui mă enervează, cum reușesc să îmi sărute întreg trupul într-o singură clipă, îl dau la o parte, plânsetul acesta îmi întunecă mintea, de ce de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când stau culcată pe pat, în urechi îmi plutește plânsetul acela familiar, deja îmi este greu să mă mai concentrez, buzele lui mă enervează, cum reușesc să îmi sărute întreg trupul într-o singură clipă, îl dau la o parte, plânsetul acesta îmi întunecă mintea, de ce de fiecare dată când sunt fericită trebuie să sufere cineva? Pleacă ofensat din pat, cu bărbia împinsă în afară, vrei să bei ceva, poate asta te va ajuta să te relaxezi, desface repede sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înăuntrul hainelor sale, din pricina faptului că eram obișnuită ca la ora aceea să văd numai haine goale, îl privesc de parcă aș fi zărit o fantomă, exact atunci sună telefonul, înainte ca eu să apuc să îl întreb de ce nu doarme, plânsete de copil vin dinspre receptor, Naama, plânge ea cu sughițuri, iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp pentru noi, ne facem semn unul altuia să tăcem, el o așază pe pat, eu îi scot papuceii, apoi închidem imediat ușa și abia după aceea aprindem lumina într-una dintre camere, iar dacă nu auzim imediat după aceea plânsetul ei dulce, răsuflăm ușurați, am trecut peste ce era mai greu, ne turnam câte un pahar cu vin sau cu bere și ieșeam pe balcon sau rămâneam îmbrățișați în salon, ducând în secret dorul ei, dar acum ea se dăruiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imediat după aceea tresar și îl scap din mână, îl văd scufundându-se ca pe un scafandru micuț, pe fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine brațe rugătoare, dă-ne-o nouă, te vei elibera într-o clipă și ea va fi fericită, iar eu îi aștern trupul pe brațele lor și aștept liniștea, o tăcere dumnezeiască, vreau doar să dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pasăre în pericol. Și-a pus mâinile la urechi. Nu-mi spune. Nu-mi spune... —Taci odată! Belinda a traversat camera, foșnind mătasea rochiei, și a plesnit-o pe sora ei peste față. Suki a inspirat cu un icnet și plânsetele s-au oprit la fel de repede cum au început. În tăcere, Belinda mi-a spus, cu ochii mânioși: Este numai o bănuială de-a ta. Nu știi nimic ce-ar trebui știut. Am vorbit cu Baby, i-am zis. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
propriile gânduri și experiențe de viață. Iunie 1953 în "Bolnița jenșcina" (adică spitalul femeii) Aici viața este diferită față de cea pe care o duceam în Brodocul nostru. Nu pot spune că este mai frumoasă căci trăim înconjurate de suferințe, de plânsete, de țipete, care răzbat din sala de operații. Mama spune că astea sunt țipete frumoase căci anunță venirea pe lume a unei noi vieți. Doctorul neamț, Gery cum îi spun eu în gând este un om foarte bun și știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul mâinii ei pentru o fracțiune de secundă și a pierdut-o din vedere; chiar și atunci când a văzut picioarele mamei lui umflându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Oprește-te. Nu mă pot opri. Oprește-te. Nu mă pot opri. În vise se vedea prins asupra faptului de către părinții lui. Aceștia izbeau În ușă, o deschideau cu forța și Îl prindeau cu mâța-n sac. Printre țipete și plânsete, mama Îl săruta și Îl mângâia pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ianuarie, anul trecut, am stat de vorbă cu o mamă alcoolică, moartă de trei zile, și care a zăcut așa în apartament în timp ce copilul ei de patru ani o privea și o striga de alături, din pătuțul său. noroc de plînsetele acestuia, ele au alertat pînă la urmă vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iubirea se transformă în fum, săruturile devin convenționale toți experții mi-au vorbit de inevitabile momente de oboseală, de gelozie nu vă mai spun cîte lucruri mi s-au revelat iubiții se ceartă uneori între ei, se părăsesc brusc urmează plînsete, reproșuri, agonie... sunt îngrozit, Domnișoară ri, nu știam că pe planeta dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună zi ai să găsești aceste rînduri pe bizarul tău computer. Dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]