1,052 matches
-
cerute și nici o strălucire nu vine din labirint care să îi dea ceva speranțe. Nu-i oare lipsa celui care i le-ar putea da? Nu-i oare locul căruia i s-a adresat nepotrivit? Sau poate el nu e plămădit din aluat ales... Sunt întrebări... și nu chiar retorice. În timpul Renașterii sunt reluate legendele regelui Arthur de Boiardo, Ariosto și Tasso, păstrând modelul creștin, dar adâncind înțelegerea umană cu extindere universală spre revenirea la tradiția ale cărei granițe nu existau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină, Sunt vinovat c-o fată cu ochi mari Și-a-nlăcrimat privirea fără vină, Sunt vinovat c-aș fi putut și eu, Țintind în timp a visului pupilă, Să plămădesc, cum nu am plămădit, Minuni modeste, simple, din argilă. Sunt vinovat că dacă mi-ai lua Tot ce mi-ai dat cu palmele bătrâne, De mi-ar rămâne sporul ce l-am strâns Cu prea puțin în lume aș rămâne
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină, Sunt vinovat c-o fată cu ochi mari Și-a-nlăcrimat privirea fără vină, Sunt vinovat c-aș fi putut și eu, Țintind în timp a visului pupilă, Să plămădesc, cum nu am plămădit, Minuni modeste, simple, din argilă. Sunt vinovat că dacă mi-ai lua Tot ce mi-ai dat cu palmele bătrâne, De mi-ar rămâne sporul ce l-am strâns Cu prea puțin în lume aș rămâne 1035. Elementele naturale folosite
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceasta. Acest drum constă într-o conștiință pură și fără cusur, într-o viață simplă și bine reglată, într-un comportament modest și într-o cumpătare la lucrurile exterioare. Tu trebuie să-ți reprimi dorințele arzătoare alemateriei din care ești plămădit, având grijă de necesități cu înțelepciune și discreție, iar în lume să te porți cu dragoste și milă, în ajutorul tuturor celor aflați la nevoie. Abia atunci, sinele tău, eliberându-te de orice imaginație, privind către interiorul unui ochi inspirat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
imaginea clipelor”, spunea Sadoveanu<ref id=”13”>Mihai Sadoveanu, Opere, vol. XI, ESPLA, București, 1978, p. 190.</ref>. În creația eminesciană există o aspirație spre lumină, dar aceasta nu e un simplu fundal, ci substanța ontică primordială din care e plămădit universul și sufletul. „Lumina este demiurgul universului eminescian”, spunea George Popa în Spațiul poetic eminescian<ref id=”14”>Editura Junimea, Iași, 1982.</ref> Dacă în creațiile Memento mori, Povestea magului călător în stele și Călin (file din poveste) întâlnim o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Acestea pot fi și ele supuse unei analize care să nu le confunde cu realitatea empirică și care să nu ignore faptul că ele există în cadrul unor structuri lingvistice. Un personaj de roman prinde viață numai din unitățile semantice, este plămădit din propozițiile pronunțate de el sau despre el. El are o structură nedeterminată în comparație cu o persoană care există biologic și care își are trecutul ei coerent. *15 Stabilirea acestor distincții între diferite straturi are avantajul de a înlocui tradiționala distincție
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
care nu cooperează corespunzător. De exemplu, în psihanaliză. "Medierea operațiilor psihice nu poate fi înțeleasă decât prin și cu ajutorul limbajului. Limbjul, în tehnica psihanalitică, este în același timp vehiculul relației și materia asupra căreia se operează transformările, lutul care se plămădește și care va fi mulajul viitor al persoanei. (...) Această trăsătură marcantă a psihanalizei a fost oarecum invadată de buruienișul reificărilor de tot felul. Lacan a degajat însemnătatea înțelegerii lingvistice a psihanalizei, care apare, prin aceasta, ca o teorie și practică
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
limba strămoșească. Cu ocazia Unirii Principatelor, Alexandru Hajdău avea să trimită la București urări de bine din partea României unite, patria-mamă. Comportamentul său era dictat de conștiința că sînt trup din același trup și os din aceleași oase din care sînteți plămădiți și voi și În vinele mele curge același sînge românesc care curge În vinele voastre. De unde a răsărit atunci ideea, susținută de unii pseudo-lingviști și preluată de neavizați, necunoscători ai relației concrete dintre vorbirea de la vest și cea de la est
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
pe care psihologii i-au catalogat ca isterici, perverși, sado-masochiști, paranoici, homosexuali, schizoizi. Credincioși ideologiei totalitare, ei sînt convinși că pe umerii lor a așezat societatea o responsabilitate uriașă: aceea de a-i pedepsi pe delincvenți, un soi de ființe plămădite dintr-o altă materie, inferioară și periculoasă, pe care ei trebuie să o neutralizeze. Își trag seva din dogmatismul ideologic al unor activiști politici aflați, de regulă, la putere. Simpatia lor față de socialism și PSD nu este doar un alibi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
asupra omului ca divinitate creatoare. Iar atunci cînd omul este Dumnezeu, orice experiență făcută asupra oamenilor este permisă fără reticențe. Cînd omul și-a asumat funcția de creator și simultan a negat-o celorlalți, ca și cînd ei ar fi plămădiți dintr-o altă materie, inferioară, e clar că undeva, în resorturile psihologice ale lui, a avut loc o deformare de mari proporții. Cînd între o bucată de fier supusă modelării și un om supus reeducării nu există nici o diferență și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cu netrebnice chinuri." "Ascultători poruncilor lui Hristos, să vă milostiviți și cu dumnezeiască rîvnă să cercați sufletul lor a-l îndrepta, căci ce puteți voi cu înțelepciune repara, armașii și slugile lor nicicînd nu vor putea face, căci aceștia par plămădiți dintr-o sămînță mai rea decît tîlharii cei mai smintiți." " Cînd fiare puneți tîlharului, cercați mai întîi pre voi să vedeți cum e de greu." În 1716, Nicolae Mavrocordat a început zidirea mînăstirii Văcărești, una din cele mai moderne mînăstiri-penitenciar
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prin creațiile sale lumea, fără a se epuiza. Ceea ce oferă el lumii, cărțile lui, ideile lui, îl sărăcesc. Teoria lui Maslow intră în contradicție cu teoria lui Adler care pune la baza izbânzii tocmai frustrarea. Energia frustrării însă, deși poate plămădi opere, lasă în urma ei și arsuri care nu se mai vindecă, rupturi care nu se mai repară. - Vanitatea ca motor al unor acțiuni inedite, în modelul psihologic al lui Adler. Modelele psihologilor survin uneori ca generalizări la observații pe care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
limpede că nu ei sunt cei mai bine echipați pentru izbândă. Construiesc accesorii, pun capcane, făuresc daruri cu care speră să atragă iubirea tatălui. Apoi constată că doar jertfa care irumpe dintr-o bunătate genuină este bine primită, în timp ce jertfa plămădită din inteligență nu. Bunătatea nu e filosofică, nu are predispoziții spre reflecție. Bunătatea iartă, disculpă, înghite, suferă pentru cel care face răul diminuându-l. Bunătatea e sintetică și tămăduitoare. Inteligența judecă și condamnă, disecă, separă binele de rău amplificând dureros
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de legătură. Ca și tine.” Pe măsură ce scrii altuia, sensurile se limpezesc și pentru tine: „Atunci de ce îți scriu? Din disperare, Alex. Nu ești tu oare specialist cunoscut pe plan mondial în acest subiect? (...) mă refer la substanța din care e plămădit sufletul tău: disperare înghețată. Disperare arctică”. Aici răul crescuse treptat până ce acoperise cu totul triunghiul inițial mamătată-copil, trinitatea născătoare de iubire și de umanitate fusese ucisă. Rămăseseră în urmă trei individualități incomunicabile. Ilana părea singura norocoasă, fusese smulsă din izolarea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lungul timpului. Impunerea și acceptarea unor reguli de viață, bazate pe discernerea semnificației unor concepte antitetice, precum bine-rău, adevăr-minciună, echitate-discriminare, generozitate-lăcomie, libertate-constrângere, la nivelul tuturor structurilor sociale, a reprezentat primul pas În lupta Împotriva patimilor umane nestăpânite. Din perspectivă biblică, plămădindu-se prin forța creatoare de origine divină, Decalogul (Biblia, Exodul 20: 1-17ă a reprezentat o sinteză a virtuților și a valorilor etice, pe baza căreia s-au fundamentat coduri și legi de guvernare ale diferitelor formațiuni statale, de la primele regate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
S. este un autor modest, sensibil la suferința umană, mărturisind că iubește deopotrivă frumusețea morală și splendoarea naturii. Cu sufletul luminat de „razele divinității”, de „sclipirile din univers”, versificatorul vrea să se lase cuprins de „ideea desăvârșirii” și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
pentru suflet, Ed. Pim, Iași, 2005, pag. 119 - 121. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Spitalul nr. 7, Socola, Iași. „Lucrările sale sunt îndelung plănuite. Așa cum spunea odată Aurel Leon, lacom să plămădească forma, Nicolae popa încearcă voluptatea pipăirii materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează in psihologia personajului încercând a-și transcende propriile sale limite. Căutând îndelung formele semnificative, Nicolae Popa
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
-mă la loc de unde m-ai cules.” Așteptările spulberate („E beznă grea în lume, în suflet și în cer”), doliul, jalea pierderii unor ființe dragi intensifică dorința dispariției: „Să mă dau pământului să mă soarbă/ Să mă prefacă, să mă plămădească, să mă fiarbă” (Cântec de singurătate). Vibrația trăirilor, exprimarea lor directă, fără apel la artificii de efect, conferă poeziei scrise de P. o anumită forță, care o face mai convingătoare decât proza sa. SCRIERI: Îmi placi!..., pref. Tudor Arghezi, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
un succes cu adevărat remarcabil. Partidul pentru Reconstrucția României exemplul lui Pleșu n-a fost votat de aproape nimeni. Nu văd printre actualii candidați la președenție pe unul care să facă din perspectiva ideal-tipului uman diferența. Toți par a fi plămădiți din același aluat al proverbialului nostru balcanism. Cu bune și cu rele. Straniu este ceea ce spunea Pleșu: faptul că dacă politicianul ar fi altfel, nu l-ar alege (aproape) nimeni, deși ne dorim cu toții schimbarea. Sau l-ar rejeta sistemul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lirica de dragoste, lirica socială, poezia filosofico-religioasă, poezia universului miniatural (poezia lucrurilor mărunte). Mai complexă și mai exactă pare a fi următoarea compartimentare: I Poezia filosofică 1. Poezia autodefinirii omenirea este dominată de manifestări contradictorii (Rugă de vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță creatoare (Rugă de seară), omagiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mărturie faptului că în Balcani colaborarea multilaterală își are originile într-un trecut îndepărtat, deși, ea a prins contururi precise, mai ales în ultimele decenii, fiind generată îndeosebi de prăbușirea Imperiului Otoman. Pe ruinele acestuia a renăscut noua Turcie modernă, plămădită din gândirea și acțiunea marelui om de stat Kemal Atatürk. Jugul otoman era în decădere pe vremea sultanului Abdul Hamid și, după războiul cu Italia, a fost pierdută, odată cu prestigiul, și puterea dominantă din Africa septentrională și Balcani, unde suzeranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera (1989), are drept protagonist un milițian, fost sportiv de performanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți, artiști în epocă sau cronicari ulteriori, cărora li se adaugă naratorul-monograf, subtil critic de artă și lector de enigme și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
orice limite și rivalizează nietzschean cu excentricitatea marilor uitați ai istoriei gândirii europene (e.g. Maine de Biran, Condillac sau chiar Kierkegaard). Un fapt rămâne decisiv însă: onestitatea perfectă și gratuită din care gândul filozofic al lui Michel Henry s-a plămădit, în creșteri succesive și neașteptate. Henry nu comite o simplă aplicație teologică în arealul fenomenologiei, ci își continuă intuițiile teoretice expuse încă de la începutul anilor ’60. El captează crepuscular câteva fascicule convergente în timp, recompuse, finalmente, într-un tablou exuberant
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în orizontul conștiinței. „Fenomenalizarea fenomenalității înseși e o materie fenomenologică pură, o substanță a cărei întreagă esență e faptul de a apărea.”2 Miezul fenomenalității nu este inert (causa materialis), cuminte așezat în fața unui „făurar” (causa efficiens) pregătit să-l plămădească, ci un fluid pulsatil și vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După întâlnirea cu Evanghelia lui Ioan, aceste formulări au încetat doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]