1,291 matches
-
arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan. Nu se mai simt iubiri peste păduri cu soare, Ai tras covorul alb ca lumea să te plângă, Înoți pe-ntinse vise, închipuiri fugare, Tăcerea te cuprinde... o, dragoste plăpândă! Referință Bibliografică: Îmbrățișarea iernii / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
infinit de mic, Atol de duh pe-o mare genuină. Ce frumos se arcuiește gîndirea poetică a lui Eugen DORCESCU în miezul poetic al metaforei sublime: Iată stejarii și plopii se prăbușesc și se frî ng, aidoma unor lujere, aidoma plăpîndelor flori răsădite î n glastre. Cîtă grație, ziceam, curge ca mierea într-o avalanșă de imagini grațioase: Bețivii aspiră alcoolul luminii, se-mbată, cu ochii-n văzduh, gîlgî ind... Concretul, aparența nu pot explica singure realul delicat: Și vei avea
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
un registru ontologic superior. Nu încetez să mă întreb cu ce drept funcționari lipsiți de orice înțelegere a domeniului în care se exercită, de la noi și din alte părți, își iau libertatea să închidă și altora, mai mici și mai plăpânzi, calea spre împlinirea vocației Neîncetând nici o clipă să fie autentică, dimpotrivă, beneficiind de o marcă inefabilă. Antropologia clasică situează omul deasupra fiarelor în virtutea înzestrării sale cu rațiune, adică cu discurs rațional. Tot aici se operează și distincția dintre barbar, ființă
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
fiind spuse și trăite, nu încetez să mă întreb cu ce drept funcționari lipsiți de orice înțelegere a domeniului în care se exercită, de la noi și din alte părți, își iau libertatea să închidă și altora, mai mici și mai plăpânzi, calea spre împlinirea vocației. Care este rațiunea strangulării unor domenii validate de tradiția culturală din care ne tragem energiile vitale? Ce complexe ne împiedică să ne trăim, plenar, umanitatea? Frica de ziua de mâine, teroarea tehnologizării societății post-post-post, mirajul consumismului
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
cea care poartă haine negre, pantaloni de piele, tricou rock și privirea plictisului cool care a împins-o pauza trecută la o țigară pe furiș, după zidul din spate al școlii. Despre același lucru trebuie să priceapă și domnișoara aceea plăpândă din banca de la geam - cea pe care mama a lăsat-o acum ceva ani, ca să muncească în afară, cu un tată regresat melancolic în spirturi de tot felul. Aceleași lucruri am să mă străduiesc să capete sens și în mintea
Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! () [Corola-blog/BlogPost/338383_a_339712]
-
șotii / Ani mulți la rând trecură, pieiră generații / Cotețul și ghârliciul le înghiți pământul / Un geamăn plin de carii, îmbătrânit de timp / Se prăvăli în scrâșnet, lovit aprig de vânt / A mai rămas doar unul să țină adăpost / Unui cățel plăpând în scorbura jilavă / Cu Cerul nu-i de joacă! Și-agudul știe asta! O cărucioară plină cu paie, trasă de un cal sur, opri pe podul de pământ, înțelenit de iarbă, din fața unor porți înalte, proaspăt văruite. Era ultimul drum
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
e sărac... și abia își mai aduce-aminte când crăpa de ziuă și de drag, și vioara se trezea cu/minte, și-ncepea (cu mâinile-i încete, n-Întuneric) armonii răsfrânte, uverturi și arii și secrete dintr-un vis cu destrămări plăpânde! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Domnul Întuneric (poem găsit în noaptea picioarelor lungi) () [Corola-blog/BlogPost/339973_a_341302]
-
care-l găsiți aici, aflăm că municipalitatea alocă 55 de milioane de lei pentru biserici și nu mai puțin de 30 de milioane de lei pentru statui. Târgul de ziua îndrăgostiților și cel de Paști nu sunt decât un început plăpând a ceea ce vom vedea în 2017 prin Capitală: 180 de milioane de lei vor primi trei institiuții care organizează spectacole, concerte, târguri, festivaluri și alte evenimente încadrate la categoria culturale. Între timp, Bucureștiul geme de mașini de teren parcate pe
Ghici care-i orașul kitsch? Am fost la Cluj și mi-am dat seama cât de calamitat este Bucureștiul () [Corola-blog/BlogPost/339225_a_340554]
-
a lăsat destule semne de întrebare cu privire la viitoarele politici americane. Important să reținem: Trump va conduce prima democrație a lumii, iar modul în care o va face va influența decisiv și evoluția altor state din lumea liberă, inclusiv incipienta și plăpânda democrație românească. Primul semnal a fost unul pozitiv, iar Trump s-a situat împotriva propriului partid în încercarea majorității republicane de a trece Comisia de Etică, o instituție independentă, sub controlul Congresului, ceea ce ar fi reprezentat o încălcare flagrantă a
Am primit un mail de la Donald Trump. Îl așteptăm şi pe cel de la Liviu Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/339020_a_340349]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SĂMÂNȚA IUBIRII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului sămânța iubirii, din joacă de îngeri, purtată de vânt, a căzut, printre flori, pe pământ. „așa mică, plăpândă, sfioasă și blândă, ce-ar putea să ascundă?“ se întrebau uimite niște flori ofilite. au făcut de seviciu zile și nopți la rând, până când au văzut sămânța iubirii germinând. și, dintr-odată, așa, din oficiu, au simțit o imensă dorință
SĂMÂNŢA IUBIRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340807_a_342136]
-
frunte-mi,/ Lacrimă în mare taină,/ Liniștea sădită-n bobi de rouă,/ Viața - anotimpul ca o haină./”, după cum ne mărturisește el în „Miere și descântec”. Chipul mamei este indisolubil legat de scurgerea nisipului din clepsidra vieții. Decantarea energiilor materne în plăpândul trup al fiului se înfăptuiește gradual. Despărțirea este firească, dar dureroasă. „La căpătâi măicuță, lacrimi te plâng tăcute,/” cum este în „Sărut de mângâiere”, sau, „La cimitir un hău stă trupul să-ți înghită,/” Poetul mărturisește inspirat: „Mama este raiul
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
pentru mine, am scăpat din ciocul ei și am plutit pe o pală de vânt până în acest loc. Aici am căzut într-un ochi de apă care a secat, dar pământul a rămas umed. Din mine a încolțit un lăstărel plăpând care a început să crească.... Au trecut de atunci aproape două sute de ani și iată ce copac falnic a ieșit dintr-o sămânță pe care urma s-o mănânce unul dintre puișorii vrăbiuței. Dacă eram înghițită de pasăre acest loc
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
suav pictează. Dorul l-aș pune pe drum Să se scuture de scrum, Tânguirea să și-o lase Chiar în pragul unei case... ------------------------------------ Mă zidesc într-un cuvânt Că sunt fir de păpădie, Sub rafalele de vânt Sunt atâta de plăpând... tablou: Artush Voskanyan (Armenia) Camelia Cristea Referință Bibliografică: Fir de păpădie / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FIR DE PĂPĂDIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340988_a_342317]
-
în vârtejuri de vânt Peste mirosul lemnului verde proaspăt despicat Înfășurat în vălătuci de cenușă Amestec de lumină și întuneric La porțile vraiște ale dimineților Diamante rănesc privirea în răgazul amiezii Din albul țintuit cu săgeți de soare O moină plăpândă însoțește amiezile Cu aromă de piele tânără spălată de ploaie Cerul în asfințit Se răsfrânge zmeuriu pe acoperișuri Și intră verde hialin în noapte Ca într-un măr crud Nori negri furișați prin vârful salcâmilor Umbresc fața lunii Vaietul vulpilor
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DORINȚĂ III Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu o zi de vară, Să înfloresc în sufletu-ți plăpând; La pieptul tău să-ți fiu comoară, Să nu mă pierzi decât în gând... Aș vrea să fiu o iederă înaltă, Să te ridic când vei cădea... În sufletu-ți flămând s-aprind văpaia, Să-ți fiu leac aș vrea
DORINȚĂ III de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341038_a_342367]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LEMNUL ÎNVIERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în scoarța
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GHIOCEL Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului G H I O C E L... Ghiocel, floare plăpândă Ce răsari de sub zăpadă, Tu faci creanga tremurândă Să tresară... în livadă! Ai în chipul tău firav Nestemată gingășie, In parfumuri ceva grav, O mireasmă mereu vie... Ai venit și-a ta prezență Ne vestește primăvara Care sveltă-n consistență V-
GHIOCEL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341292_a_342621]
-
creanga tremurândă Să tresară... în livadă! Ai în chipul tău firav Nestemată gingășie, In parfumuri ceva grav, O mireasmă mereu vie... Ai venit și-a ta prezență Ne vestește primăvara Care sveltă-n consistență V-a înmiresma iar țara. Ghiocel floare plăpândă Ce răsari, gingașă floare, Te aștept și a mea pândă Iți vine-n întâmpinare... Referință Bibliografică: Ghiocel / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu : Toate Drepturile
GHIOCEL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341292_a_342621]
-
din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
nu-ți mai simt ploaia curgând pe sub pielea uscată? ai închis cerul deasupra mea și ți-ai deschis ferestre spre alte dimineți. și pe mine cine să mă mai răsară? mi-ai lăsat, să nu mă sting, doar lumina asfințitului plăpând închis într-o speranță străvezie... o dâră de întuneric, indiferență tatuată de un banal rămas bun mi-a țipat în iriși colorându-i a moarte... Clopotele-și încurcă limbile într-un balans apocaliptic: ding, dang, dang, ding... și nici măcar nu
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
moale și muzicală, despre care copiii vorbeau: iată un domn care vorbește ca muzica, îi observă politețea exagerată, mândria fără seamăn, și în jurnalul ei notă ,,Un rău și-un nebun!” Caroline nu era altcineva decât o tânără înaltă, subțire, plăpândă, cu ochi mari, rugători, de culoare căpruie. Frumoasă? Nu putem spune. Dar nu lipsită de farmec. Byron o urmărea curios să cunoască o nouă rasă de femeie - o patriciană. El îi ceru permisiunea s-o viziteze, și deveni oaspetele ei
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
pruncul bolnav... îi moare! Credința-n Tine o-ntărește în clipa grea ce-o doare. Alungă venin din suflet ce i l-a turnat...coșmarul Amarii stropi i-au umplut peste măsură paharul. Mângâie cu-a ta suflare bătrânelul cel plăpând A muncit o viață-ntreagă... iar acum este flămând. A rămas și fără casă, de copii a fost uitat. Stă acum pe unde-apucă, chinuit și ignorat... Geru-n față îl lovește, șoarecii pâinea i-o rod... Lumea-l vede și nu
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]
-
mai rânjeau / zăpezile fulgoase de mai an. («Cântec» - AmNS, 255); De ce să stea îngerul cu aripile la gură / înghesuit și plângând în capul meu / mai bine spargeți-mi țeasta / murindu-mă, să zboare din sinele meu / El să-și desfacă, plăpând / aripele când încearcă să zboare / eliberat de coaja de piele de oase / a ființei mele când moare / să trăiască zburând, / să mor murind. («Confesiune» - AmNS, 261). XXIII. Treapta „cu epistole“: Scrisori pentru prieteni (1984). Ultimul ciclu de patruzeci și nouă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Va pieri și legătura Milioanelor de Pruturi, De ar ști din lumi apuse Dincolo de-această lume A trădărilor nespuse, Și-a regretelor postume, Că-n al dramelor registru El, poetul, figurează Între maluri largi de Nistru Doar ca o plăpândă rază, De-ar ști Eminescu, domnul Ce-a turnat din slove arme Că se nasc monștri din somnul Națiunii care doarme, S-ar trezi din lunga-i moarte Cât o Dunăre și-o mare Și-ar uni din maluri sparte
DE-AR ŞTI EMINESCU, DOMNUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342344_a_343673]
-
noi, fățarnicii semeți ... Ia votul meu, Te rog, în seamă! Ca să fim vrednici de-așa Rege Dă-ne și inimă de mamă, Și bunătatea Ta, ca lege ... Dă-ne cuvânt, ca să pătrundă În suflet, până la prăsele, Dă-ne și dragoste plăpândă, Să-ți ducă crucea, pân'la stele ... Primește, Doamne, votul care Pentru minuni, n-are putere - Nici să dea Lumii, de mâncare - Nici să dea Raiul, cui îl cere ... Atâta doar, să Ți se-nchine, Și cu puterile ce-i
PRIMEŞTE, DOAMNE, VOTUL MEU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342525_a_343854]