711 matches
-
narațiuni". Astfel, constatăm că trecutul, indiferent dacă este documentat sau nu, oferă o sursă inepuizabilă pentru construcții simbolice și afirmații pragmatice. Unele dintre aceste construcții și afirmații sînt prezentate cu bună credință, în ciuda posibilei lor neautenticități istorice. Altele pot fi plăsmuite înșelător, însă din moment ce asemenea afirmații se referă deseori la identitatea unui grup sau a unei etnii, autorii lor pot să se înfierbînte ușor și să devină chiar apărători sinceri ai propriilor minciuni, pe care ei le percep drept adevărate. Cînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cotidian, În banal, În lucrurile cele mai umile și lipsite de strălucire. El o preia și, cu o minimă prelucrare, o transmite celorlalți. Nu el creează misterul sau cântecul, acestea se Întîmplă de la sine. Nu orgoliul creator Îl Împinge să plăsmuiască misterul, ci ființa sa, eliberată de sinele parazitar, atinge acea stare În care poezia lumii, realitatea cea mai adâncă a ei, se manifestă osmotic În același timp În lucruri ca și În sufletul său. Nu putem spune că diferența de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pragul altui an Pentru unii poate să pară un poem trist, eu Însă am, fără să spun că ar fi feblețea mea, o deosebită simpatie pentru ceață. Ba chiar am impresia, ca și Blaga, că este materia din care e plăsmuit alter ego-ul meu: Ce greu rămâne și cât de-anevoie te-ndemni norul să-l mai ascunzi, norul melancoliei, albul cel trist. Îl porți deasupră-ți și-l tragi după tine dintr-o stradă Într-alta fără de rost și din poartă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care-l preschimbă În așezare, loc unde va cultiva pămîntul și va Întemeia civilizația urbană, este, dacă mi-aduc bine aminte, cel care marchează contururile legendare ale Romei lui Romulus. Căci numai civilizațiile agrare au fost acelea care au plăsmuit marile religii, În care cele două tărîmuri - cerul și pămîntul - sînt atît de marcat și definitiv distincte. Plugul este cel care a hotărnicit destinul omului. Imaginea, În simplitatea ei stilizată, confirmă soarta ființei umane așezată pe hotarul dintre cer și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu dinadinsul, dornice de alinarea ierbii primitoare. Într-un mod asemănător asimilării morții cu nunta mioritică, căderea unei stele devine doar o pogorîre Într-un leagăn Îmbietor. Scena este Închipuită atît de simplu Încît aproape ascunde compasiunea umană care a plăsmuit-o. mai cade o steace primitoare e azi răcoarea ierbii Zvon Un alt poem surprinde printr-o opoziție un mod interesant de a atenua impactul cu locul străin și de a Înlesni integrarea Într-o lume nouă. oraș necunoscutîn stația
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Pentru a ilustra sugestiv și plastic imposibilitatea desprinderii de propriul context și, deci, necesitatea gestului critic, voi cita cuvintele lui Xenofan: „Dacă boii și caii și leii ar avea mâini, sau dacă - cu mâinile - ar ști să deseneze și să plăsmuiască precum oamenii, caii și-ar desena chipuri de zei asemenea cailor, boii asemenea boilor, și le-ar face trupuri așa cum fiecare din ei își are trupul. [...] Etiopienii spun că zeii lor sunt cârni și negri, tracii - că au ochi albaștri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ne luminăm de către Duhul, înaintând în cunoștința tainelor Împărăției cerurilor. Și precum uneltele fără meșter și meșterul fără unelte nu poate face nimic, așa nici credința fără împlinirea poruncilor și nici împlinirea poruncilor fără credință nu ne poate înnoi și plăsmui din nou, făcându-ne din vechi noi”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 12, în Filocalia..., vol. VI, p. 151-152) „Cel ce are credință dreaptă, dar săvârsește păcate, este asemenea feței fără ochi”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
învățăturii apostolilor. Dar acele credințe false de unde vin? De la a sluji cineva pântecelui și celorlalte patimi. Căci unii ca aceștia, zice, nu slujesc Domnului, ci pântecelui lor. Așadar, nu ar fi sminteli, nu ar fi dezbinare, dacă nu s-ar plăsmui nici o credință împotriva învățăturii apostolice, ceea ce și aici arătând-o, Apostolul zicea: împotriva învățăturii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXXII, p. 550) ,,... o viață stricată totdeauna naște credințe rele”. (Sf.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în fond, ar fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită a ce este și ce poate Ariel în marginile stricte ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în fond, ar fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită a ce este și ce poate Ariel în marginile stricte ale
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Vîrvorul „în aval“, adică în jos (e drept că Ruptura are o altitudine mai joasă cu șaizeci de metri decît Vîrvorul, ceea ce a indus în eroare autoritățile, necunoscătoare ale mentalității și regulilor geografice). Ca în multe alte cazuri, localnicii au „plăsmuit“ o legendă în legătură cu proveniența toponimului Vîrvor de la numele unei bătrîne, Varvara, care și-a pierdut cei șapte copii în luptele cu turcii. Legile fonetice se opun evoluției Varvara > Vîrvor, astfel că au fost căutate alte soluții etimologice. Dumitru Ivănuș, găsind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă, și atunci poate mergeam mai bine”; „A crede că [poporul român] a fost compus numai din nătângi și că n-a avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care le sug între patru păreți din degetul cel mic, o asemenea credință este o insultă pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
te vâri cu pliscul tău ascuțit în gândurile mele cele mai intime, Dragul meu, Nu-mi spune dragul meu! De la bun început ți-a spus părintele, leapădă-te de pielea lucioasă a sedimentelor culturale, fii cât mai simplu! În loc să-ți plăsmuiești cu efort uriaș de imaginație tot felul de scene care mai de care mai fanteziste, ai face bine să desenezi, nu pierde vremea cu scrisul, tu trebuie să ții în mână pensula, nu stiloul, lasă stiloul pentru altcineva și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-și împietrească expresia feței, să-și înfrâneze dorința de a ucide, să se ascundă, să aștepte lăsarea noapții. Când murise Drusus, noaptea îi fusese de folos pentru că plânsese. Acum, fiecare mână strângea cu putere brațul opus, învinețindu-l; mintea plăsmuia imagini ale dușmanilor învinși, care strigau în zadar. Se ascunse în bibliotecă, într-un colț unde nu era suficientă lumină ca să citească. Însă nu-și dădu seama. Întinse mâna la întâmplare, luă un volumen, se întoarse, ajunse sub portic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne sculul destinului, destrămând tot infinitul pe care ni l-a plăsmuit o eternitate, pășind în nimic, fără a ajunge niciodată la el, căci el nici n-a existat vreodată. Pe sub acest curent al existenței noastre, în interiorul lui, există alt curent în sens opus: aici ne deplasăm dinspre ieri spre mâine, dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trăiesc, și când nu există în afara mea cineva care să mă pună în discuție și să mă contrazică, inventez în interiorul meu pe cineva care s-o facă. Monologurile mele sunt dialoguri. Și s-ar putea ca dialogurile pe care le plăsmuiți să nu fie decât monologuri... S-ar putea. Îți spun însă și repet că tu nu exiști în afara mea... Iar eu vă sugerez încă o dată ideea că, dimpotrivă, dumneavoastră sunteți cel care nu existați independent de mine și de personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
privit cu un zâmbet enigmatic și viclean și mi-a spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le plăsmuiește... Începeam să mă simt neliniștit de atacurile lui Augusto și să-mi pierd răbdarea. — Și insist - adăugă el -, chiar și admițând că dumneavoastră mi-ați dat ființă și o ființă fictivă, tot nu puteți, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și viclean și mi-a spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le plăsmuiește... Începeam să mă simt neliniștit de atacurile lui Augusto și să-mi pierd răbdarea. — Și insist - adăugă el -, chiar și admițând că dumneavoastră mi-ați dat ființă și o ființă fictivă, tot nu puteți, așa, din pur capriciu și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea. Și alteori mă duc la Bayona, care mă reinfantilizează, care mă restituie copilăriei mele binecuvântate, eternității mele istorice, deoarece Bayona îmi aduce esența Bilbao-ului meu de acum mai bine de cincizeci de ani, a acelui Bilbao care mi-a plăsmuit copilăria și pe care copilăria mea l-a plăsmuit. Galbul catedralei din Bayona mă întoarce la bazilica Santiago din Bilbao, la bazilica mea. Până și fântâna aceea monumentală pe care-o are-alături! Și toate astea m-au ajutat să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reinfantilizează, care mă restituie copilăriei mele binecuvântate, eternității mele istorice, deoarece Bayona îmi aduce esența Bilbao-ului meu de acum mai bine de cincizeci de ani, a acelui Bilbao care mi-a plăsmuit copilăria și pe care copilăria mea l-a plăsmuit. Galbul catedralei din Bayona mă întoarce la bazilica Santiago din Bilbao, la bazilica mea. Până și fântâna aceea monumentală pe care-o are-alături! Și toate astea m-au ajutat să văd finalul romanului despre Jugo al meu. Jugo al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu reflexe lunecoase și apa întunecată. Nici constructorii de stâlpi nu mai erau constructori de stâlpi; idila podețului care ducea în larg la o platformă păzită de animale sălbatice, unde oamenii, despărțiți de uscat, se ocupau cu olăritul, țeseau și plăsmuiau unelte, fumul vetrei urca în slava Domnului, la cer, această idilă a fost spulberată de o teorie nouă. După întâmplarea asta nu a mai rămas nimic din mitul național elvețian, care își are originea în pilonii de lemn ai constructorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea prin urechea acului; pe urmă ședeam iar la masa din Cöln, pusă de mama, tata găsea că ne ajunsese atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit-o și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina unui cuib de păsări. Așa că iarăși sper să văd cuibul la timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care îi avea în buzunarul secret, ar fi reușit să onoreze pretențiile argintarilor. Aceștia, stând în genunchi, pe o bucată de sac, în fața unei nicovale minuscule și a flăcăruiei unei pipete cu benzină, de dimensiunea unei brichete de fumător, plăsmuiau, în pofida propagandei ateiste de stat, dintr-un bănuț vechi, cu cap de rege, niște figurine, o vreme strălucitoare, având o față arătoasă și un dindărăt opulent și nerușinat, închipuind fantasmagorice combinații de amulete amerindiene tolerate ideologic de autoritățile vremii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]