823 matches
-
de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și ce anume este Ahile în spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să aibă fiu. Numai într-un sens larg se vorbește despre Tatăl că este Tată al făpturilor<footnote Ibidem, II, 41 PG, XXVI, col. 233 AC; III, 6 PG, col. 353 C. footnote>. El (Fiul) nu este o făptură, nici o plăsmuire, ci naștere proprie a ființei Tatălui. De aceea este El adevărat Dumnezeu și deoființă cu adevăratul Părinte. Toți ceilalți însă, cărora s-a zis: „am spus: voi sunteți dumnezei” (Psalm 81, 6), au acest har de la Tatăl numai prin participarea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
un milion de ori mai democratică decît cea mai democratică republică burgheză"1. Aceasta vine din partea celui care a fost principalul arhitect în construirea fundamentelor regimului totalitar care a condus Uniunea Sovietică mai mult de șaizeci de ani. Astfel de plăsmuiri au fost create de asemenea de conducători și propagandiști în "democrațiile populare" extrem de autoritariste înfăptuite în Europa Centrală și de Est, în țări care au căzut sub dominație sovietică în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970. Cu un zâmbet, autoarea demonstrează cum, "din formele benigne" ale absurdului caragialian au răsărit, "asemenea unor "flori ale răului"" plăsmuirile urmuziene. Proza și dramaturgia lui Caragiale au avut rolul unor "dependențe catalizatoare" cum le numea Paul Cornea -, au acționat ca un ferment și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
medievală este un gen literar ca oricare altul, cu codurile și ritualurile sale narative, cu tematica și imaginarul său. În Evul Mediu, acest gen nu răspunde decât arareori exigențelor unei logici istorice riguroase; el se bazează, în schimb, pe o plăsmuire premeditată din punct de vedere ideologic și cultural, precum și pe un anumit număr de reguli ușor de depistat de îndată ce nu te mai lași păcălit de aspectul miraculos conținut în aceste texte. Mulți sfinți au fost inventați pentru a sluji operațiunii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
matricea culturii, căci în aria lui s-au născut filozofia, religia, artele și chiar știința, rămânându-i tributare și după ce au devenit preocupări autonome ale spiritului.124 Autorul preia și de la Lucian Blaga o formulare poetică, conform căreia miturile sunt "plăsmuirile spirituale prin care ființa umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței".125 Complexitatea ireductibilă a miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le povestea, iar ei, numai fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
autonegare a sinelui. Nu poate fi altceva mai puternic decât discursul meu, din moment ce eu pot modifica prin intermediul acestuia conștiința celorlalți; pot modifica și realitatea, voi Înțelegeți foarte bine, prefăcuților, acea realitate pe care voi o modificați prin tot felul de plăsmuiri mitice, pe care eu nu le mai cred. În măsura În care Îmi devansez timpul, nu aveți altă soluție decât aceea de a mă elimina fizic, pentru că nu există altă cale de a-mi Împiedica libertatea să se manifeste. Discursul - sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cere să aibă un rol, știe că nu este o soție în călătorie de nuntă. Nu voi ști niciodată câți oameni au iubit-o înaintea mea, dar știu că fiecare dintre ei, protejând-o sau rănind-o, a contribuit la plăsmuirea ei, a făcut-o să fie așa cum este. În seara următoare ieșim în toiul nopții, lăsăm cheile și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va fi tot un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o ființă fictivă, o plăsmuire monstruoasă a fanteziei tale umoristice, ți-aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
van Pels, repetă imaginea din oglindă. Amândoi am ridicat o mână și ne-am șters un ochi cu dosul ei. Cu o excepție. Eu știam ce urma. Dar nu cedasem în fața soției și nu aveam să capitulez nici în fața acestei plăsmuiri a imaginației mele. Știam că nu era nimic mai mult. Nu eram unul dintre cei profund afectați, acele suflete speriate care traversează strada când văd polițiști, care stau paralizate de teamă când aud o sirenă apropiindu-se și își imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut, dar simțit, spirit care nu se înmulțește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele după-amiezi și Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei Întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil Îi străluciseră În tinerețe, dar ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
petreceau odată neamurile de ciobani din Grecia, și imnele din Rig-Veda pe care păstorii Indiei le îndreptau luminei și puterilor naturei, pentru a le lăuda și a cere de la dânsele iarbă și turme de vite. Tot așa privim cu plăcere plăsmuirile celui mai mare poet pe care l-au purtat pământul nostru, plăsmuirile lui Shakespeare, și ne bucurăm de frumusețea lor atâta, ba poate mai mult încă decât contimporanii lui, și tot astfel privim statuele lui Fidias ș-ale lui Praxiteles
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care păstorii Indiei le îndreptau luminei și puterilor naturei, pentru a le lăuda și a cere de la dânsele iarbă și turme de vite. Tot așa privim cu plăcere plăsmuirile celui mai mare poet pe care l-au purtat pământul nostru, plăsmuirile lui Shakespeare, și ne bucurăm de frumusețea lor atâta, ba poate mai mult încă decât contimporanii lui, și tot astfel privim statuele lui Fidias ș-ale lui Praxiteles, icoanele lui Rafael, și ascultăm muzica lui Plestrina. Tot astfel ne bucură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cântă cucoși mulți întîrzie a se face ziua. Nu degeaba sânt în Cameră atâtea recunoscute capacități financiare precum d-nii Pană, Buescu, Sihleanu, Costinescu; trebuia neapărat ca existența acestor ilustrațiuni, acestor oameni mari ai României să aibă efectul ei și la plăsmuirea bugetului, trebuia lucrul să se tărăgănească atât de mult până ce votarea va fi devenit cu totul de prisos, în sine vorbind, și numai o formalitate goală de împlinit. O formalitate, da!, care zădărnicește cu totul dreptul de control al Adunării
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
potrivit tezei gadameriene că „ființa artei nu poate fi definită ca obiect al unei conștiințe estetice [...] Este o parte a procesului de a fi al reprezentării și ține în mod esențial de piesă ca joc.” Jocul însă e, înainte de toate, plăsmuire: „Căci mintea se joacă foarte bucuros cu exorbitantul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totuși realitate. Unde și-a găsit jocul un teren mai bogat decât în reprezentarea privitoare la artistul făcător de minuni?” Și ne putem gândi la cazul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
exorbitantul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totuși realitate. Unde și-a găsit jocul un teren mai bogat decât în reprezentarea privitoare la artistul făcător de minuni?” Și ne putem gândi la cazul Șeherezadei (posibil prototip al artistului), pentru care plăsmuirea însemna însăși viața. Viața e un joc, literatura e viață... „Dar cine ți-a spus dumitale că arta trebuie să fie viață?” se întreabă un personaj din teatrul lui Pirandello și continuă „într-un anume sens, arta răzbună viața” Capitolul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea stilistică pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient, avându-și "rădăcini împlântate în cuiburi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]