829 matches
-
pare deviza poetului-actor George Drăghescu. Așezat în marginea haikuului și a aforismului, d-sa se străduiește a face economie de cuvinte într-o vreme în care cuvintele se risipesc prea adesea într- o vînturare sterilă, într-un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare un protest împotriva acestei întristătoare inflații. Util, întrucît nu o dată pierdem simțul măsurii, acea disciplină a mijloacelor care face cu putință atingerea unui țel. Bîjbîim în negura dezordinii verbelor
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
de logică și bun-simț, deși întrebările vor rămâne aceleași, atât în mintea cititorului cât și a câtorva dintre personaje: ce este cu adevărat real, când putem spune cu certitudine că negrul e adevărat în timp ce albul e doar o minciună, o plăsmuire, o fantezie, unde e granița, altfel spus, între real și imaginar, atunci când cineva alege să creadă în iluzoriu mai mult decât în concret? Partea a treia vine să explice motivul pentru care Jack Spintecătorul, în loc să fi scăpat nepedepsit, a fost
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul levantin, Ťinteligent, dibaci, seducător, fățarnicť, căruia în interesul plăsmuirii romantice i-a atribuit Ťideea de a face parte dintr-o Cruciadă menită să elibereze creștinătatea de sub jugul otomanť; autorul și-a propus să prezinte Ťnu un simplu râvnitor de putere, ci un ambițios îndemnat de un țel măreț la
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
căreia balada ar fi mai puțin specifică folclorului românesc decât poezia lirica, opinie împărtășită și de Ț. Maiorescu și N. Iorga. Nu e de acord nici cu Moses Gaster, care vedea circulația într-un singur sens: dinspre cărțile populare spre plăsmuirile folclorice, nu și invers. Cunoscând până la exhaustiv bibliografia și datele biografice ale autorilor, Iordan Datcu ține să facă un act de dreptate, aducând la lumină adevăruri, în timpul comunismului, ocultate: faptul că un remarcabil etnolog și lingvist, precum Petru Caraman a
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
în introspecție și în reflectare. Iubirea e narcisistă, însă nu te oglindești în Celălalt, ci în tine însuți. Chiar și cînd este împărtășită și împlinită, iubirea adevărată se petrece în imaginar. Iar doamnele știu, de regulă, că iubiții sînt himere, plăsmuiri din basme - spun, din nou, și Tracy Chevalier și cei ce au creat tapiseriile. În alegoria Văzului, ca și în pictura ulterioară acesteia cu cîteva decenii, licornul e și o podoabă pentru doamnă. L-a domesticit și l-a salvat
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
fi apucând să-și inoportuneze oaspeții degeaba. Chiar așa: n-ar fi deloc imposibil ca în mulțimea aceasta pașnică și relaxată care stă la coadă pentru bilete, să fie și un/o kamikaze. N-ar fi nici primul atentat asupra plăsmuirilor lui Gaudí. Vizita decurge de sus în jos, de la acoperiș, de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
cărții e pe cît de plauzibilă din punct de vedere științific, pe atît de revoltătoare din punct de vedere uman. Pe scurt, Dora Petrilă nu-i dă nici o șansă lui Dumnezeu. Dumnezeu nu există în realitate, el e o simplă plăsmuire umană avînd un rost precis în adaptarea și supraviețuirea speciei. Ceea ce în schimb există cu siguranță (căci a fost dovedit științific) este sentimentul credinței: credința este o achiziție filogenetică a speciei umane, iar substratul neurologic al acestei trăiri constă într-
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
un joc de oglinzi, o masă a norocului făcută de la început ca să trișezi la ea, așa cum cîmpia, vietate de apă tulbure, pămînt furat de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce cunoști. E un sentiment
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
picta să fie atît de veridice încît să nu se deosebească de cele ale unor personaje vii. Azi internetul i-a lăsat în urmă pe amîndoi, căci imaginile web nu numai că își absorb privitorii pînă la fascinație, dar pe deasupra plăsmuirile lui sînt mai intense decît realitatea. În fine, dominația monitoarelor ridică problema libertății spiritului. În Fahrenheit 451, Bradbury descrie o societate totalitară care distruge toate cărțile spre a le înlocui cu ecrane. Imaginile împuținează cuvintele, spiritul pierzîndu-și baza de existență
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
1986, la rubrica intitulată ,Confruntări ideologice". Aberațiile de mai sus, emanate de cabinetele de ideologie ale ceaușismului putrefact, sunt debitate cu invidiabilă energie de cineva care semnează Dr. Adrian-Paul Iliescu. Repet, e un text din anii '80, și nu o plăsmuire a epocii războiului rece. Dar se pare că personajul nu reușise să depășească epoca urii și a atacului la baionetă împotriva a tot ce nu exista în ,istoria scurtă" a lui Stalin. E vorba de același personaj care, în 2006
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
a luminii veșnice și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: îngînduratul și solitarul luptător cu materia, creatorul de chipuri și cioplitorul de imagini, omul fără memorie personală, fără posesia măruntă a propriilor plăsmuiri și fără orgolii, mărturisite sau numai subînțelese, de stăpîn peste o împărăție de fantasme pe care doar el singur le vede și pe care tot numai el singur, în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
altul... un tânăr care, la 23 de ani, studiase «științele și artele» la Florența și Veneția și se socotea priceput la astronomie, matematică, la fizică și pictură... Desigur, un înfumurat.... știa că era mai mintos și mai plin de harul plăsmuirii decât toată lumea. Pe scurt, un tânăr obișnuit”. Ca să scape cu viață, prizonierul susține că a studiat și medicina, fiind îndeajuns de norocos să-și tămăduiască bolnavii. Datorită faimei ajunge să-l lecuiască pe însuși Pașa, iar acesta i-l dă
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
în înțelesul său comun, aplicabil oarecum lesnicios, și împlinirea sa dificultuoasă de către un creator. „Numai sufletele foarte banale ajung cu ușurință la expresia simplă a personalității lor”, notează Gide. Aici intervine ficțiunea, granița ce ne desparte de real în lumea plăsmuirii artistice. În ce chip artificiul limbajului estetizat ar fi compatibil cu sinceritatea auctorială, care e totuși fișa emoțional-abisală a individului, trebuitoare identificării sale în creație? Un factor organic al creației. Poate că adevărul e undeva la mijloc: „Vai de acela
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
fructelor tropicale) transformă râsul în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco/ era o plăsmuire din ierburi și poame/ Ťuna chica llanera de pura cepať/ cu arome de roșcove și odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de cafea dădeau în copt roșu/ buzele ei ardeau în pâlpâiri stacojii, aidoma;/ și legăna brațele moi/ cu miez
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
fim înveșmîntați în hainele cele cuviincioase ale modestiei și ale răbdării întru înțelegerea lor, și adevărurilor prin care ni se deschid Ușile cele mari, dar nu oricum și nici la orice vreme". Umil în fața grandorii divine care pulsează inclusiv în plăsmuirea poetului, Cassian Maria Spiridon aderă la opinia că acesta e unul din puținii oameni care mai ia în serios limba, pentru care rostirea depășește schimbul pragmatic, calp, de informații moarte, corespunzător unor inimi secătuite: "La Poet și la Teolog cuvintele
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
un întreg lexical, ocolind orice controversă privind paternitatea lor, la fel ca inadvertențele de limbă din cuprinsul lor. Frenkian afirmă că limba lui Homer e artificială, ea nefiind niciodată vorbită ca atare de greci. Altfel spus, limba Iliadei e o plăsmuire aparte, atinsă uneori de aripa geniului, ba chiar o plăsmuire cu mai mulți autori, din rîndul cărora nici măcar nu avem certitudinea că Homer a făcut parte. Dar detaliul acesta nu are a impieta asupra Weltanschauung-ului pe care grecii au
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
fel ca inadvertențele de limbă din cuprinsul lor. Frenkian afirmă că limba lui Homer e artificială, ea nefiind niciodată vorbită ca atare de greci. Altfel spus, limba Iliadei e o plăsmuire aparte, atinsă uneori de aripa geniului, ba chiar o plăsmuire cu mai mulți autori, din rîndul cărora nici măcar nu avem certitudinea că Homer a făcut parte. Dar detaliul acesta nu are a impieta asupra Weltanschauung-ului pe care grecii au avut-o atunci. În al doilea rînd, Frenkian se ferește
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
mărturii. ,Semne" pe care o altă voce le pune cap la cap, în pasaje confesive (parcă prea din cale-afară...), în italice, destăinuind cît de greu s-a urnit această peregrinatio animi, în care Ruxandra Cesereanu pleacă deodată cu personajele ei. Plăsmuiri pe care vrea cu tot dinadinsul să le facă să ,respire", reușind, mai degrabă, să le sufoce între digresiuni: ,Despre Rosaura nu pot spune decît că este ceea ce eu nu aș putea fi niciodată. O femeie plăpîndă peste măsură. Felul
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
și laborios cînd era nevoie - focurile unor sărbători ale Verbului". Dar cele mai caracteristice aprecieri în acest sens sînt rîndurile dedicate lui Balzac, nu doar un autor "cezaric", ci unul de-a dreptul demiurgic, ducînd mai departe decît ceilalți procesul plăsmuirii literare precum un analogon al celei divine: "Mai mult, și mai autentic decît Stendhal, a fost o întrupare a unui vis cezaric. Napoleon al imaginației, a împins fruntariile acesteia cît mai departe, și-a cucerit un imens imperiu, în coaja
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
credința, în creuzetul discursului său de-o melodioasă omogenitate, însuflețit de convingerea unei "taine" a vieții, irezolvabile, tatonate prin înmănunchierea mijloacelor interdisciplinare pe care le are la îndemînă, mijloace care-și depășesc segregarea grație fiorului sacru indus de autor în plăsmuirile sale. La împlinirea a șapte decenii de viață, îl salutăm cu emoție ca pe una din figurile cele mai atașante ale scrisului românesc contemporan.
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
situată pe un pisc al "fericirii", autoarea se arată conștientă de prețul sacrificial pe care trebuie să-l achite creației, preț echivalat cu o "moarte" în planul existenței comune, pentru a se arăta demnă de resurecția pe care o reprezintă plăsmuirea poetică: "Fericită, mi se spune că trebuie să fiu,/ Pentru c-am ales moartea ca să pot învia./ Ce-aș putea să-mi doresc mai mult, mă întreabă,/ Dar nimeni nu așteaptă răspunsul./ Ferice de tine, îmi spun toți,/ (Și eu
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
poezie prin genuflexiune mistică: "eu în genunchi lîngă staul/ pe locul unde Raza/ pre sine încă/ se naște" (Ritual șvesteț). Salutară sub raport lustral, o asemenea tentativă de redempțiune ni se pare totuși puțin convingătoare din punctul de vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei "exorcizări" cu preapitorești imagini de diavoli zugrăviți în tușe groase: "o puzderie
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
tangente la propria-i vocație lirică. Criticul Mincu, unul din cei mai dotați și mai activi pe care-i avem, mai cu seamă în domeniul poeziei, are tactul de-a depăși rigiditățile unei poziții doctrinare (experiment de laborator), aplicîndu-se analizei plăsmuirilor poetice cu fiorul recunoașterii organicității lor (organicitate însemnînd aci unicat ce de la un punct se sustrage oricărei generalizări metodologice, cuvenindu-se a fi tratat prin unicitatea observației critice). Metodei (mai bine spus, succesiunii de metode!) pe tărîmul artei îi putem
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
răspund „pentru noi”. Aș fi ipocrit să răspund „pentru alții”. Astfel că mă voi referi la fenomenul pe care-l semnalezi și anume că azi lectura e în descreștere. De ce oare? Îngăduie-mi să revin la cele spuse mai înainte. Plăsmuirea artistică e o îndepărtare de viață, putînd căpăta notele unei asceze, ale unui sacrificiu. Cititorul ideal e cel ce posedă o natură psihică analoagă cu cea a scriitorului. Îl însoțește în periplul său precum un alter ego. Un asemenea tip
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]