1,160 matches
-
văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce se umilesc pe la ambasade, făcând plecăciuni la tot felul de funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați am fi că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior Arhim. Ieronim Crețu. Este ca un Înger. Este Înalt, la suflet și la trup, are o față senină, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenita plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și Îmi urează „Bun venit!”. Mă invită În camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de pandișpan și un pahar de apă. Apoi stăm puțin de vorbă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumos marcat acel Loc cu o rozetă de ghips albă ca o stea cu multe raze. E Îngrădit cu fier forjat de culoare alb și este o icoană cu Maica Domnului În dreptul căreia arde o candelă. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfântul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru În el. Pe genunchi intru, din anticamera Îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
meargă în viteză. Însoțitorii împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îndată la stariție cu Vintilică, pentru a saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ochii minții o mulțime de trupuri făcute chiseliță între pereți muți pe care nu-i putea chema niciun judecător să depună mărturie (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, he, he...), foști clienți creduli atrași de oferte extraordinare și de plecăciunile unor indivizi cu figuri de băieți simpatici, pe care îi poți invita la ceai fără să-ți fie teamă (dacă ești fată, să zicem) că-ți bagă mâna sub fustă după câteva minute. Da, murmură, asta poate fi explicația logică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu odgonul de pe pilon și Bonsuan pilotă barca cu spatele afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se fi păstrat și să-l poată elibera de următoarele câteva ore! Intrară În antreul pavat cu marmură și, imediat, un director adjunct Îmbrăcat În smoching veni din recepție și-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii vă așteaptă În restaurant. Cu o fluturare din mână la fel de grațioasă ca plecăciunea, arătă spre dreapta, spre singurul lift de acolo care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii vă așteaptă În restaurant. Cu o fluturare din mână la fel de grațioasă ca plecăciunea, arătă spre dreapta, spre singurul lift de acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva care se voia a fi o plecăciune. Brunetti fusese prima dată Într-un cazinou nu În Veneția sa natală, unde nimeni În afară de jucătorii Înrăiți ori profesioniști nu acorda atenție meselor de joc, ci În Las Vegas, unde se oprise cu mulți ani În urmă pe când străbătea America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să ne presare dealurile cu silozuri de rachete, să obțină informații de la orice rezident al provinciei Vicenza, ci să le permită să aducă În țara aceasta cam tot ce-și doreau. — Inclusiv substanțe toxice? Întrebă Brunetti direct. Contele făcu o plecăciune din cap. — Așa se zvonește. — Dar de ce? Trebuie să fim nebuni să acceptăm asta. — Guido, nu e treaba unui guvern să fie sănătos la minte; treaba lor e doar să aibă succes. Renunțând la ceea ce ar fi putut fi perceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Împreună, intrară Într-un bar pe lângă care treceau și Viscardi comandă două pahare de vin alb. Când acestea veniră, Îi dădu unul lui Brunetti și-l ridică pe al său. Îl Înclină și spuse: — Cin, cin. Brunetti răspunse cu o plecăciune din cap. Vinul era tăios, deloc bun. Dacă ar fi fost singur, Brunetti l-ar fi lăsat acolo. În schimb, mai luă o gură, Întâlni privirea lui Viscardi și zâmbi. Am vorbit săptămâna trecută cu socrul dumitale, zise Viscardi. Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aștepta un interlocutor căruia să-i poată spună toate aceste lucruri. Avea unghiile colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite prinț. - Bine. Să mă chemați când terminați treaba. A doua zi, către seară, Mihnea a dus-o pe Ghighina câteva case mai încolo, unde era conacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aibă șartu' lor, să fie cum erau ele odată. Ce vremuri or fi fost alea! Ding-ding, sunai dân clopoțel și venea valetu' sau femeia, cum mă-sa-i zicea, în costume d-alea livrești, cum purtau servitorii. Poc-poc, făcea o plecăciune: Domnu' dorește ceva? Și tu dădeai comanda. Te întrebau ăia: Să vă pregătesc baia? Auzi, tu, moșule! Să vă pregătesc baia! Oaleo, praleo! Mamă, ce epocă, mânca-ți-aș! Azi, dacă iei o tipă, chiar și după la firmele astea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Căminul lui Lippevechsel. și să întrebați acolo de Pavel Pavelovici Virginski. Cămătarul ridică cele două bancnote și i-o întinse pe a doua lui Porfiri. ă Conduc o afacere de credit respectabilă. Datoria este plătită. Profiri se înclină și păstră plecăciunea. ă Sunt evreu, e adevărat, dar sunt un cetățean care respectă legea. Porfiri își ridică capul și îl privi pe cămătar în ochii și dădu acolo peste o mânie fără margini. Luă bancnota care îi fusese oferită. ă Puteți vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îi spui. ă Pot să plec acum? ă Desigur. Voi trece pe la tine mâine. ă Mi-ați mai spus asta. Nu e nicio nevoie. Dar înțeleg că aveți propriile motive pantru a vrea să faceți asta. Virginski făcu o plecăciune scurtă în fața doctorului Pervoiedov. Apoi se îndreptă spre ușă cu un pas surprinzător de ferm. Porfiri simți dezacordul doctorului. Cu o anumită stânjeneala, îl întrebă: ă Deci, domnule doctor Pervoiedov, ce ai descoperit privind cauzele morții? Erai nerăbdător să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu o compare, în intenție și efect, cu parfumul atât de diferit al Liliei. ă Acest domn este polițist, spuse Katia șters. ă Magistrat. Magistrat investigator, o corectă Porfiri, cu un zâmbet apologetic. Porfiri Petrovici, doamnă, adăugă el cu o plecăciune. ă Despre ce e vorba? întrebă Anna Alexandrovna cu nerăbdare. ă Stepan Sergheievici, răspunse Katia cu voce slabă. Este mort. Porfiri observă cu interes schimbările rapide de pe fața Annei Alexandrovna și, deși îi erau greu de spus cu certitudine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și noi. Este afacerea noastră. ă Nimic nu este mai nobil decât a-ți dedica viața unei activități futile. Aceste cuvinte fură rostite după o pauză scurtă, pe un ton jucăuș și aproape mucalit. Porfiri își concedie ghidul cu o plecăciune adâncă și păși în prag. Bătu ușor cu degetele în ușa deschisă, iar cei doi bărbați își ridicară privirea. Acești arătau exact cum și-i imaginse că ar fi după vocile lor. Bărbatul mai tânăr era înalt și slab, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de gentleman? - Da, mai mult sau mai puțin. Omul atent, adică bărbatul cuviincios, Își amintește de zilele de naștere, de zilele de nuntă, și de alte tandre aniversări. Trebuie să sărute mâna doamnelor; să le trimită trandafiri, să le facă plecăciuni, să le tragă scaunele În spate când se așază, să se repeadă să le deschidă ușa, să facă aranjamente cu maâtre d'hôtel. În ambianța asta femeile așteaptă să fie răsfățate, adulate, idealizate sau romanțate. - Adică‑i unul din neghiobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor cu privire la mit. Ce legătură au ei cu miturile? Miturile i‑au demonizat. Mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de aproape, că puteai distinge verdele copacilor de cel al pajiștilor în care pășteau bizoni sălbatici. În curte m-am încrucișat cu câțiva adalingi. S-au uitat la mine, dar nu m-au salutat și nici n-au răspuns la plecăciunile mele. M-am gândit că nu se putea găsi o pedeapsă mai cruntă decât să trăiesc printre acești sălbatici, și mi-am dorit ca șederea mea aici să fie cât mai scurtă. Când am apărut în sala de mese, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]