1,048 matches
-
Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și picioarele, zărind În depărtare un fel de umbră dar, pe măsură ce umbra se apropia, reveni la dimensiunile unui om. Privindu-l mai cu atenție, Tony Pavone observă mersul acestuia cu pași șovăitori - clătinându-se. În dreptul său se opri, făcând o plecăciune de om vizibil turmentat. „Vă rog... Aveți un chibrit...? Ași dori să aprind afurisita asta de țigară...” Răsucea În mână o jumătate de țigară pe care cu greu o ținea În echilibru. În câteva rânduri era s’o scape jos
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cât mai ferită de privirile curioșilor - și având În vedere, de fiecare dată, gustarea bucatelor se prelungea până după miezul nopții, presupunea iarăși un câștig bine venit. Cunoscând cine plătește consumația, se prezentă În fața lui Tony Pavone făcându-i o plecăciune. „Vă stau la dispoziție...” Polipeanu interveni. „Sunt de părere să bem câte un păhărel...tot de Coniac franțuzesc...” „Iar domnișoara...?” „Un pahar de lichior ar fi bine venit”. Patronul aduse comandă În același timp cu o altă originală sticlă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lakner se cam cherchelise și drept urmare a acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui, folosind cuvinte ademenitoare pe care Însă, Atena le respingea cu delicatețe. Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am niște vrăbioare de vacă, o minunăție...” „Sunt proaspete...?” „Acum o jumătate de oră au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată Încrederea...!” „În cazul acesta, pune la grătar patru porții - așa, mai substanțiale...” Tony pavone făcu o mică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a simptomelor ucigașe. De data aceasta speriat de-a binelea, se prezentă la poliție cerând ofițerului de gardă să vorbească cu comandantul. „Pe cine să anunț...?” „Procurorul Vicenzatos.” „Așteptați o clipă...” Schimbă câteva cuvinte la intercom, după care făcu o plecăciune. „Comandantul vă așteaptă...” Nu mică Îi fu mirarea când În biroul comandantului află maiorul care-l trimisese la munte.Neplăcut surprins, acesta se ridică și-i Întinse mâna. „Dumneata...?” „Cer scuze. Scopul scuză mijloacele...!” Cu ce vă pot fi de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În practică și nu mai prididea-i cu cărarul sticlelor goale. Ce putem spune domn’inginer, viața Își urmează cursul. Noi Îmbătrânim iar Georgică e ospătar cu diplomă.Cum mai trece timpul...” Ospătarul instruit la școala noii generații, făcu o plecăciune. „Cine a avut onoarea să-l vadă odată pe domn’inginer, nu-l mai uită curând. A-ți fost plecat din țară...?” Tony Pavone oftă prelung. „Revin În Bucureștiul meu drag, după mulți ani de absență de aceea, mă voi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În Bucureștiul meu drag, după mulți ani de absență de aceea, mă voi strădui să nu-l mai parăsec niciodată. Bine a zis cine a zis: fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i În țara ta”. Ospătarul repetă plecăciunea. „Pentru Început domn’inginer, ce doriți să beți? Avem mai multe categorii de băuturi alcolice aduse din import...” „Sunt sătul de ele...Dar ia spune-mi. Coniac românesc pot găsi? Dacă ai, ași prefera pe cel de Murflatar”. „Desigur, domnule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici un client, iar Șeful Șantierului după câteva momente de gândire, zise. “Mă cam Înțeapă stomacul. Sunt sigur, o tărie m’ar face bine. Ce părere ai...?” “Fiind ora mesei desigur...” Șeful Șantierului se adresă ospătarului care se apropiase, făcând o plecăciune cu sub Înțeles. “De două ori câte o sută grame de țuică bătrână. Dar bătrână să fie, ai Înțeles...?” Ospătarul afișă o grimasă. “Nu avem! În acest local se servesc numai băuturi aduse din import...!” „Ce vorbești, domnule...” - se stropși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În suficientă măsură, puzderia de sticle golite. Apăru orchestra localului. Dirijorul ei, când Îl vazu pe omul său se apropie făcând o plecăciune. „Bine v-am găsit, să ne trăiți...Ce melodie preferați...?” „Nu am preferințe. Totuși, un cântec de pahar ar fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de plată iar Șeful Șantierului grijuliu verifică așezarea cifrelor pe verticală,socoti În gând adunările iscodind ospătarul mai În glumă mai În serios. „Destul de piperată nota de plată, spune drept: ai adunat și data zilei de astăzi...? Ospătarul făcu o plecăciune. „Aveți Încredere, domnule...!” Șeful Șantierului Își umplu singur paharul, aruncând În zeflemea nota de plată În mijlocul mesei În timp ce se scormonea iritant de mult prin buzunare din care dădu la iveală același pumn de mărunțiși Încercând să numere zâmbind și, privind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime mai cu efect decât cea mai ascuțită sabie. Inteligenta Tatiana având de partea ei calmul, trufia ori poate orgoliul, onoră cu genorizitate polița
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parfum franțuzesc, desigur procurat de la magazinele cu vânzare În valută occidentală, roti privirea interesându-se de mersul lucrărilor. Tony Pavone Îi făcu semn Șefului de Șantier s’o zbughească, prea târziu Însă, se auziră strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tudose Ion, după care se adresă lui Tony Pavone. “De necrezut...!” - Îngână presupusul colonel. “ Acest ofițer, e incorigibil. Poate e puțin mai drastic Întrucât s’au Înmulțit infractorii...!! Oricum, reclamația dumitale va fi trimesă spre verificare...!” Tony Pavone făcu o plecăciune. “Doresc să fiu lăsat În pace să muncesc, să nu mai fiu ponegrit, să nu mi se mai impute delapidrea secolului douăzeci golind visteria țării...! Iar În ce privește, abuzul de putere al acestui lucrător al poliției, cu tot respectul vă rog
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dimineața se prezentă la secretara ministrului care-i zâmbi Într-un anumit fel. „Tovarășul ministru a venit de câteva minute. Am să vă anunț imediat...” Cu inima mică cât a unui purice, Tony Pavone intră În cabinetul ministrului făcând o plecăciune. „Să trăiți domnule ministru...Poate secretara v’a informat...!” Politicos, ministrul Îl invită să i-a loc pe un scaun alăturat, Își aprinse o țigară de fabricație indigenă de proastă calitate spre satisfacția lui Tony Pavone care spera În reușită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la Contabilul Șef pe care-l găsi În ședință. Însfârșit, după o așteptare ce i se păru secole, Tony Pavone intră În biroul acestuia ce duhnea a fum de țigară de proastă calitate, stăpânindu-și cu greu tusea. Făcând o plecăciune, Îi arătă hârtia cu toate aprobările rugându-l și pe el să pună o viză, precizând. „Directorul, m’a trimes...” Minune. Contabilul Șef, deșurupă capacul stiloului fiind gata să-și pună aprobarea dar, În ultima secundă se răzgândi. „Dela ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uitat de numele tău și de fapt, nici nu mă mai interesează. Mergi cumva la șantier...?” “Numai pentru câteva momente...!” În cazul acesta, avem același drum...!” Intrară Împreună la Șeful Șantierului care holbă ochii când Îi văzu. Făcu totuși o plecăciune de circumstanță, prefăcându-se bucuros. “Plăcerea-i de partea noastră. Ce vânt v’a adus la noi tovarășe colonel...?” Lct.Col.Tudose Ion nu apucă să răspundă și În birou Își făcu apariția un necunoscut care Întrebă fără altă introducere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru spectacol...! În acel moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la dispoziție...” Prețiosul invitat, privi la ospătar câteva secunde făcându-i semn să se apropie. “Băuturi din import...?” “Desigur domnule...” “Whisky mare cu ghiața separat, iar fata - Întreab’o...!” “Un pahar cu sifon...!” - se scuză Atena motivând unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o teribilă fizionomie a feței ce nu prevestea o corectă decizie, Întoarse capul spre procuror, mai cercetă câteva fracțiuni de secundă fizionomia celor trei avocați apoi săgetându-l cu privirea pe Tony Pavone, articulă. „Ai cuvântul...!” Tony Pavone făcu o plecăciune judecătoarei În semn de mulțumire, se răsuci către asistența din sala de recurs aplecându-și capul În semn de respect, nu reuși să opserve nici o figură cunoscută, apoi reveni În poziția inițială, fixându-l pe procuror. Izbugni. „De unde ști-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scîrțîi sub el. — Da, s-ar putea să ai dreptate și, dacă-i așa, Încearcă să schițezi pe o hîrtie locul Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu dirijori solemni, purtând plastroane albe și papioane perfecte. Asta în centrul înveselit seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gărzii. Mai târziu, cu chipul pe jumătate ascuns de mantie, intra într-un han, departe de zidurile orașului și aproape de Rhenus, la marginea pădurii. Hanul era pustiu. Mirosul de carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fizionomia lui râzătoare, am înțeles că totul s-a terminat cu bine. Autoritatea dascălului era covârșitoare și asupra părinților. După convorbiri misterioase în spatele ușilor închise, nu mai îndrăznea nimeni să lipsească de la școală. Părinții îl salutau de la distanță cu adâncă plecăciune: „Să trăiți, domnule director!” El era directorul tuturor, trăitori în acel cartier mărginaș al Iașului, fie că aveau sau nu copii la școală. Destinul a vrut să merg, doar la propriu, pe urmele dascălului meu: Școala Nr. 23, Școala Nr.
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
asemenea nonșalanță că Pinky se înmuiase plină de recunoștință. — Poftim, spuse el bucuros și scutură bățul. Ai făcut destulă mișcare pentru o săptămână întreagă, nu? Îi aruncă un zâmbet strălucitor și drăguț și apoi se întoarse pentru a face o plecăciune către mulțimea care îl felicita zgomotos. Normal că, după ce te-a văzut, se întoarse el către Pinky, maimuța trebuia să se ia după tine. Probabil a crezut că ești vreo rudă de mult pierdută. Râse încântat de propria-i glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a escortat personal până la ușa salonului Pluto unde mi-a spus, făcând o plecăciune: — Acum e bine, domnule? — Excepțional, am spus eu. Uite, ține asta. Nu, vă mulțumesc, domnule. — Ei, hai. Ce înseamnă cinci dolari? — Clubul nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De data asta n-are cum să-ți facă rău. Nu ne vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]