3,457 matches
-
că ar fi dorit ca Rusia să-i fi restituit aceluia și Lituania și Curlanda. Idee respinsă categoric de Ecaterina a II-a61 care s-ar fi declarat, în schimb, de acord să accepte dezamorsarea crizei se numără și posibilitatea ca plenipotențiarii celor trei puteri copartajante să-i fixeze regelui polon "una Pensione sufficiente, e adattata al Carattere, di cui è investitò, e tale Pensione verrà tassata proporzionatamente a ciò che sarà toccato în Partagio a cadauna delle tre Potenze"; după care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
4 mai 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 215. 90 Cf., loc. cît., p. 185. fi mai eficace, în acele împrejurări. Manevrând cu abilitate și valorificând, la maximum posibil, corupția cercurilor conducătoare otomane, trimisul extraordinar și ministrul plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, Victor Pavlovich Kociubei, a reușit să asigure controlul Rusiei asupra politicii europene a Porții Otomane, prin înlăturarea, la începutul lunii iulie 1796, a lui reis efendi, Ratib Ebu Bekir efendi, apoi, la 5 august, si
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
În acel context, Rusia a încercat să evite posibilitatea ca Franța să se folosească și de problema poloneză, pentru a-și spori șansele de realizare a obiectivelor politicii sale orientale. Iată pentru ce Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană a primit instrucțiuni să ceară autorităților centrale otomane să-i expulzeze din Moldova și Țara Românească pe toți emigrații polonezi care se mai aflau acolo, deoarece erau suspectați "de tenter d'entretenir des liaisons criminelles
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
zvonuri despre acele eforturi, secondate de Rusia, de a antrena Regatul celor două Sicilii în războiul împotriva Franței, erau semnalate și de Mouradgea d'Ohsson, la 14 decembrie 1798 (cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 127). calitate de plenipotențiari ai Mării Britanii, la 5 ianuarie 1799167. Potrivit articolului ÎI, părțile contractante își garantau, ca și în cazul celui ruso-otoman, încheiat la 3 ianuarie 1799, toate teritoriile aflate, la acea dată, din punctul de vedere al dreptului internațional public, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
față de revoluția franceză și față 21 Cf., ibidem, p. 739, art. XIX. 22 Ibidem, p. 738. 23 Criză, existentă din această cauză, era urmărită, cu atenție, si de diplomația britanică (cf., raportul lui Șir John Borlase Warren, ambasadorul extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Petersburg, adresat lui Howkesbury, la 22 aprilie 1803, în Public Record Office, Foreign Office, 353, 67) (în continuare, PRO, FO). 24 Căci, reamintea Aleksandr Romanovich Voronțov, cancelarul și ministrul Afacerilor Străine al Rusiei, într-un memoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tocmai într-un astfel de context și, bineînțeles, în conformitate cu interesele Rusiei. Scenariul imaginat de tar era identic cu cel transmis lui Adam Jerzy Czartoryski și a fost inclus în instrucțiunile secrete date lui Gustav (Ottonovici) Stakelberg, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la Viena, dar fără că acestea să fie cunoscute și de Rumianțev care, la rândul său, îi transmitea altele, tot secrete, deci fără a fi cunoscute și de tar. Cum există certitudinea că Napoleon intenționa să refacă Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ennemis des deux empires (Franța și Rusia n. Ven.C.) n'aient aucun prétexte pour troubler l'harmonie" (s. Ven.C.) (cf., instrucțiunile transmise de Napoleon I, la 5 aprilie 1811, lui Jaques Alexandre Bernard de Lauriston, ambasador extraordinar, ministru plenipotențiar al Franței la Petersburg, în ibidem, p. 992). 247 Cf., raportul lui Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, catre rege, din 24 martie/5 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. ruse aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru a putea face față noului război cu puternică să vecină de la Răsărit, ceea ce ar fi complicat situația Angliei în Centrul și Nordul Continentului, cel putin. Iată, așadar, tot atâtea argumente care ar putea explica îngrijorarea ambasadorului extraordinar și ministru plenipotențiar al Angliei la Petersburg, John Borlase Warren, exprimată cancelarului Rusiei, Voronțov, în legătură cu stadiul în care se aflau, în primăvara anului 1803, raporturile ruso-suedeze255. Progresele înregistrate de politică franceză pe Continent 256 au determinat Marea Britanie să se apropie mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
union seră l'évacuation du pays de 255 Cf., raportul său către Howkesbury, din 2 aprilie 1803, în PRO, fond Foreign Office, 356, 67. 256 Cf., Edouard Driault, Austerlitz, p. 194-198. 257 Cf., raportul lui Manvers Pierrepont, trimis extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Stockholm, catre Francis James Jackson, trimis extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Berlin, din 30 noiembrie 1804, PRO, fond Foreign Office, 359, 64. 258 Edouard Driault, Austerlitz, p. 198. Hanovre et du Nord de l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din 2 aprilie 1803, în PRO, fond Foreign Office, 356, 67. 256 Cf., Edouard Driault, Austerlitz, p. 194-198. 257 Cf., raportul lui Manvers Pierrepont, trimis extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Stockholm, catre Francis James Jackson, trimis extraordinar, ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Berlin, din 30 noiembrie 1804, PRO, fond Foreign Office, 359, 64. 258 Edouard Driault, Austerlitz, p. 198. Hanovre et du Nord de l'Allemagne"259. Or, acest obiectiv nu putea fi realizat, se subînțelegea, decât dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a ajuns, totuși, la un război suedo-danez, nici una din părțile implicate în criză norvegiană nefiind dispusă la riscuri ce nu puteau fi controlate. Astfel că, la 26 octombrie 1814, Bernadotte a notificat oficial lui Edward Thornton, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Stockholm, "that the personal union between Sweden and Norway hâd been established" 288. În notă de răspuns, data în aceeași zi, ambasadorul englez a felicitat guvernul englez, cu prilejul acelui eveniment care, potrivit opiniei guvernului englez
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cănd apăruseră indicii clare ale unei apropiate pacificări a Continentului care, firește, nu trebuia pierdut. Ideea a fost clar formulată în instrucțiunile redactate la Berlin, între 14 și 16 octombrie 1800, pentru uzul lui Girolamo Lucchesini, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Paris. Potrivit acestora, reconcilierea franco-rusă nu numai că trebuia să se producă, în mod efectiv, ci să se fi realizat prin intermediul Prusiei, "afin d'affermir de pluș le système" care lega Prusia de Rusia 320. Iar printre
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suediei, ceea ce semnifică ruperea tuturor raporturilor comerciale cu această țară336. Totodată, Napoleon Bonaparte și-a manifestat disponibilitatea de a se reconcilia cu regele Gustav al IV-lea Adolf, disponibilitate pe care Antoine René Charles Martin Laforest, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Franței la Berlin, i-a făcut-o cunoscută cancelarului Prusiei, von Hardenberg. Sesizând, probabil, că acel demers ascundea intenția francezilor de a-i implică activ pe prusieni în realizarea obiectivelor lor politice în Nordul Europei, cancelarul s-a limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
probabil, că acel demers ascundea intenția francezilor de a-i implică activ pe prusieni în realizarea obiectivelor lor politice în Nordul Europei, cancelarul s-a limitat doar la a comunica "ces notions" lui Maxim Maximovici Alopeus, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la 332 Ibidem, p. 296. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem, p. 298. 336 Ibidem. Berlin, și le-a inclus în depeșa trimisă lui August Friedrich Ferdinand von Goltz, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Petersburg
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei la 332 Ibidem, p. 296. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem, p. 298. 336 Ibidem. Berlin, și le-a inclus în depeșa trimisă lui August Friedrich Ferdinand von Goltz, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Petersburg, "parce qu'elles aideront à calmer leș résolutions du cabinet de Pétersbourg"337. Adică, de a oferi Rusiei un argument în plus, pentru a o determina să nu intre în război împotriva Franței, alături de Anglia și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ele nu inserau nici un angajament al regelui suedez care l-ar fi putut antrena, atunci și în viitor, în vreun act ostil acesteia, alături de Rusia. Misiunea i-a fost încredințată lui Pehr Olof von Asp, consul general în Levant, ministru plenipotențiar al Suediei pe lângă Poartă Otomană. Argumentul principal invocat de diplomatul suedez, în Notă remisă Porții, la 14 decembrie 1791, se referea la faptul ca Rusia nu putea face uz de casus foederis, nici în timpul războiului pe care îl mai purta
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei, Poartă Otomană a cerut regelui Gustav al IV-lea Adolf rechemarea acestuia de la post100, cerere pe care regele și-a însușit-o101. Așadar, decizia regelui Suediei, Gustav al IV-lea Adolf, de a-l rechema din post pe ministrul său plenipotențiar pe lângă Poartă Otomană, Ignatius Mouradgea d'Ohsson, a fost determinată de prefigurarea unei noi faze în care avea să se agraveze criză orientala, provocată de amintită invadare de către francezi a Egiptului. Cercurile conducătoare suedeze au considerat că, în pofida incontestabilelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Gustaf König, din acea dată, Rasih Mustafa efendi, reis efendi, se interesa "quel pourroit etre le principal objet de cette Ligue de Nord" (cf., loc. cît.). 110 Loc. cît. 111 Cf., rapoartele lui John Borlase Warren, ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Petersburg, din 22 aprilie și 5 septembrie 1803, în PRO, fond Foreign Office, 353, 67. ficarea Porții Otomane, de către trimisul extraordinar al Prusiei, a recunoașterii de către regele sau a lui Napoleon Bonaparte că împărat al Franței
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
recunoașterea și de către ei a demnității de împărat lui Napoleon Bonaparte. Și nu întâmplător, reprezentantul diplomatic al Suediei la Istanbul reținea faptul că reis efendi, Raif Mahmud efendi, a încercat să afle de la Andrej Iakovlevich Italinski, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei, care ar fi fost poziția Curții sale, în cazul în care sultanul l-ar fi recunoscut că împărat pe Napoleon Bonaparte 113. Reacția Franței la reticentele Porții Otomane riscă, însă, să producă ruperea raporturilor diplomatice, desi întreaga responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie. Poartă Otomană nu era, însă, pregătită să înfrunte Rusia în problema poloneză, motiv pentru care evită să adopte o atitudine pozitivă față de cererile numeroșilor emigranți polonezi refugiași în Moldova, deși, potrivit opiniei ministrului plenipotențiar suedez de la Istanbul, Pehr Olof von Asp, ea "auroit puț tirer un grand părți de ces derniers" (s. Ven.C.)13. Și, poate, tocmai pentru a o avertiza asupra consecințelor pe care le-ar fi putut suporta, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
conducătoare otomane, inclusiv de tentativa atribuită de Suedia Ecaterinei a II-a de a produce o lovitură de stat la Stockholm, în anul 1793, scop în care a regizat un complot, condus de Gustav Moritz, baron von Armfeld, fost ministru plenipotențiar al Suediei în Statele Italiene, vizând asasinarea ducelui Carol, regentul Suediei. Descoperit, complotistul s-a refugiat în Rusia, unde a fost adăpostit de țarina care nu numai că a refuzat să-l extrădeze, ci, așa cum știa și ambasadorul Veneției la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
îndreptat, inițial, contra Austriei, apoi și a Rusiei, iar în conjunctură internațională de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, si a Angliei. 71 Loc. cît. 72 Loc. cît.; astfel că, nota Mouradgea d'Ohsson, acreditat, între timp, cu rangul de ministru plenipotențiar al Suediei, "le systeme du Ministere (Poartă Otomană n. Ven.C.) est de ne rien precipiter, d'attendre leș evenemens et d'engager en attendant le Gouvernement Francois à employer toute son influence à Madrid et à Berlin, pour faire
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ecaterinei a II-a, în luna noiembrie 1796, si preluarea domniei de către fiul ei, Pavel I. Iar semnele acelei posibile limpeziri a orizontului securității Imperiului Otoman nu au întârziat să se manifeste. Căci, Viktor Pavlovich Kociubei, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă Poartă Otomană, nu înceta să dea asigurări despre dispozițiile pacifice ale noului țar111. Afirmații ce păreau confirmate de însuți Pavel I care a făcut un gest oarecum surprinzător, trimițând un cadou "magnific" lui capudan pasă, în semn
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
iulie 1798, în loc. cît., f. 101v). Prima care s-a grăbit să profite de nouă conjunctură politică, pentru a-și crea noi mijloace de realizare a politicii sale orientale, a fost Rusia. De aceea, Vasilij Stepanovich Tamara, trimisul extraordinar, ministru plenipotențiar al Rusiei, l-a asigurat pe reis efendi că Paul I nu avea să admită că Franța să fi distrus Imperiul Otoman, "dont l'existence etoit nécessaire" și că, dacă turcii o vor cere, flotă rusă din Marea Neagră ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei, ci împotriva Franței. Așa se explică demersul Porții care a propus Rusiei demararea negocierilor pentru reînnoirea tratatului de alianță din anul 1799. Diplomația rusă s-a grăbit să fructifice dispoziția cercurilor conducătoare otomane, astfel că trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar Andrej Jakovlevich Italinskij a fost mandatat, cu puteri depline, să demareze și să finalizeze tratativele. Între obiectivele urmărite de Rusia se află, de acea dată, determinarea Porții Otomane de a-și asuma angajamente prin intermediul cărora să fi putut fi obligată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]