5,205 matches
-
-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă și rufoasă. I se făcu milă la gândul că incidentul Îi provocase tânărului atâta neliniște, iar solicitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei oglinzi, ar fi avut o percepție mai puternică a unei minți străine de la imaginea de-acolo, dar nu satisfacția a ceva frumos, se gândi domnișoara Warren. N-avea nici un sens să se gândească la sine, la părul ei aspru, pleoapele roșii și vocea insistentă și discordant de masculină. Nu exista nimeni, nici măcar tânărul evreu, care să nu-i fi fost rival. Când ea nu va mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acum!... Chiar de-am s-o cunosc..., de-o să am putere să-i spun... E ridicol totuși; vii peste douăzeci de ani și spui : sînt tatăl tău..." Ochii lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase, dezvoltate de muncă, stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inflexiune. Paralizate, brațele lui Mihai scapă trupul femeii, care se răstoarnă pe pat, cu capul pe blana ei de nurcă, puțin întors, cu un braț sub el, celălalt pe lîngă cap și bărbia lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i se zbăteau sub influența piesei de teatru Nō pe care i-o înscena subconștientul, apoi Bull se smiorcăia și strângea la pieptul dotat cu pectorali de consistența budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bellairs. Nu-i așa, domnule Hilfe? Rowe se uită la Hilfe, dar În ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din spatele lui - un spațiu În care se putea Întîmpla orice. Încercă să-și elibereze mîinile, dar vecinii i le țineau strîns. În salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i se prelinge pe obraz de pe pleoapa ochiului drept, gîdilîndu-l, dar nu-l putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis, exprimau o Înțelegere perfectă a situației: nu era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de mașină. În ochii mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și lichid de răcire. În spatele nostru, la o distanță de peste cinci sute de metri, traficul stătea în așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asta prin intermediul propriei mașini, atingându-i rănile în timp ce conducea într-o diversitate de poziții stilizate. Fiecare și-ar fi așezat buzele pe aperturile acelea sângerânde, ar fi atins cu septul nazal leziunile de pe mâna ei stângă, și-ar fi apăsat pleoapele pe tendonul expus al arătătorului acesteia, suprafața dorsală a penisului erect pe pereții laterali rupți ai vaginului. Accidentul făcuse posibilă ultima și mult râvnita uniune dintre actriță și membrii publicului său. Ultima perioadă petrecută împreună cu Vaughan e inseparabilă, în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și cu timbrele reglementare. În acest punct se deschide discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la granițele lumii locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora, i-am spus bătrânului indian ghemuit lângă zidul bisericii. Unde este casa? „Poate că el știe“, m-am gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose și se duse la birou devreme. Mma Makutsi ajunsese înaintea ei și bătea la mașină plină de zel, un raport. — Domnul Letsenyane Badule, o anunță. Redactez raportul privitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spus cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Am avut notă de trecere la școala de manechine numai pentru că Evie a coborât media. Își dădea cu rujuri de-o culoare pe care te-ai aștepta s-o vezi la rădăcina unui penis. Își dădea cu atâta fond de pleoape c-ai fi crezut că-i un animal de testare a produselor. Numai datorită fixativului ei e-o gaură în stratul de ozon deasupra Academiei de Manechine Taylor Robberts. Asta se-ntâmpla cu mult timp în urmă, înaintea accidentului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-un fard de pleoape Aubergine Dreams. Capitolul 7 Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față. Copii în tricouri dungate și frizuri blonde de astronauți aleargă printr-un Centru Științific în care toate fântânile arteziene încă funcționează. — Spuneți-i lumii ce vă sperie cel mai tare, zice Brandy. Ne dă fiecăruia câte un fard de pleoape Aubergine Dreams și zice: Salvați lumea cu sfaturi din viitor. Seth scrie pe spatele unei cărți poștale și-i dă cartea poștală lui Brandy ca s-o citească. La concursurile de televiziune, citește Brandy, unii oameni aleg excursia în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de pleoape Aubergine Dreams și capsule de Nembutal sunt împrăștiate peste tot pe dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Cosmetice întinse în șiruri perfecte pe-o tăviță chirurgicală suspendată lângă pat, și Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei. Sofonda întinde mâna și zice: — Fard de pleoape! Și Vivienne trântește alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]