1,866 matches
-
le-au mutat în spirit. Dungile gri ale stres-ului, bată-l focul, se întind de-a curmezișul peste pofta de viață și fac soarele sufletului vărgat și liliachiu. Acest soare nu mai sărută ochii lumii în zori, ci îi plesnesc! Însă, de când apare Veronica Mihoc pe micul ecran, pentru cei care, în cinstea scurgerii timpului beau o gură de prospețime se vestește că lumina plăcerii și speranței nu-i stinsă! Îngândurarea încetează atunci când e pe micul ecran Veronica Mihoc. O
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
găsești aici o societate profund polarizată... care se schimbă de la an la an... Vei găsi o lume... împărțită în foarte bogați și în foarte săraci; o majoritate ponosită și lipsită de orice mijloace și drepturi, apăsată de o minoritate care plesnește de aroganță și îngâmfare, în care vulgaritatea cuvântului este la ea acasă... Această minoritate nu știe ce înseamnă umanitatea și respectul, fiind în stare să calce sub roțile grandomaniei lor pe oricine ar sta în apropiere... Cei săraci urăsc astfel
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
nu-i de fel ! La bloc Spune-mi ce-ai pățit mătușă, fața-i vânătă și trasă... Eu ?! Am fost doar curioasă, îns-a fost o cheie-n ușă ! Iubire frățească Patimă fără măsură, o iubire nebunească... Este gata să plesnească în explozie...de ură1 Tragedie O mică lacrim-a tristeții aș vrea să verse cine poate. Deși era în timpul vieții, el era mort, prin nulitate ! „La patron ... C-am muncit, nu mai contează totul e frumos în jur. Uite că mă
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]
-
caleașcă învechită, cu roțile scârțâind, Se apropie prin ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n gură-i cad de somn. Într-o poieniță strâmtă
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
pași mici... XXV. PE ORDINEA DE ZI DOAR UN PUNCT, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 806 din 16 martie 2013. mă trezește visul născut din iubirea dintre o noapte albă și zorii agățați de muguri gata să plesnească tăcerile din priviri le mângâie frunțile încă reci dezleg norii au liber să plece unde vor azi stau de vorbă numai cu soarele i-am promis cămașă de in țesută în război partener iau trifoiul fără să-i număr frunzele
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
i-am promis cămașă de in țesută în război partener iau trifoiul fără să-i număr frunzele la masă cu verdele adun culori din cuvinte ... Citește mai mult mă trezește visulnăscut din iubireadintre o noapte albăși zorii agățațide mugurigata să plesnească tăcerile din privirile mângâie frunțileîncă recidezleg noriiau liber să plece unde vorazi stau de vorbănumai cu soarelei-am promis cămașă de ințesută în războipartener iau trifoiulfără să-i număr frunzelela masă cu verdeleadun culoridin cuvinte... XXVI. CÂND REFLECTOARELE SE APRIND
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ai grădinii mele și le văd uimirea în frunze. S-ar întinde după mine să le dau o cană cu apă sau poate mai mult, dar parcă sunt neputincioși. Eu am putere să ajung la fântână, ei doar rădăcini. Mă plesnesc ritmat valurile de căldură și-mi duc gândul la săpatul florii soarelui, când umbră nu era, vânt nu adia. Răsăritele în călătoria lor de înamorate, ne atingeau umerii și-și înălțau privirile către norii prinși de cer, ca nu cumva
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
abia așteptând să stârnească uimire prin etalarea forței lor, ci doar doi căluți mărunței, de culoare șargă și care trăgeau căruța fără a se grăbi, ca doi bătrânei pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364931_a_366260]
-
picioarele sub ea acoperindu-le cu fusta lungă, tricotată, la care ținea cel mai mult. Din când în când privea pe furiș cerul dar și pe Beran care stătea și el pe iarbă în genunchi, cu blugii gata să-i plesnească pe coapse, frământând în mâini un fir de păpădie. - Spune-mi, Marina, pentru ce vrei tu să te apuci acum de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
fantomele alburii și fumurii ale slujitorilor săi care rânjeau și gemeau de durere. Scumpele ei fantome pe care ea le însuflețise și care o purtaseră pe cele mai înalte culmi ale gloriei!... Turbată, arunca munți de zăpadă în jur și plesnea din biciușcă. Totul în zadar... Nu mai era nimic de făcut, nimic de salvat. Fulgoii și Ghețienii se transformau în picături jalnice de ploaie ce picau dându-și obștescul sfârșit. Umbrele eroilor săi și mantalele zdrențuite ale vânturilor lățoase pluteau
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin de mere sau prune mâncam aproape că plesneam acasă lângă tuci ce strânși eram de abia de apucam să-nting și eu ceva Catrinca se uita la noi ne da lapte de capră mai bea și ea din când în când și tot vorbea de capră... îmi amintesc
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
sălciile de pe malurile pârâului ce tăiau satul în două părți egale, apoi s-au năpustit spre căldură urzicile, în smocuri, și iarba, ca niște periuțe, care s-au tot lățit. Abia după toate astea, mugurii ce ascundeau florile începură să plesnească, stropind în culori de tot felul câmpul și copacii. Acum, primăvara semăna cu o fată care se îmbracă în straie noi într-o dimineață de duminică să meargă la biserică, în sat: opincuțe ca brazdele de pe ogoare, catrința înflorată cum
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CU-VANTUL RUPT ADUS DE VÂNT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt prizonier în a mea taină Iluziile-n mine plesnesc, Prima trădare am ascuns în haină În inima care spune: Iubesc! Apocalipsa începe în “mine” Se surpa un perete de pământ, Peste rezervă de cărbuni sau de rubine, În care rătăcea al meu cuvânt. Cand ma gandesc la zborul meu
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
bădiță! Iubirea mea în iarbă e, de coasă, Cu greieri țârâind în roua crudă, În dorul când eram plecat de-acasă Și-n perna ce-o strângeam, în brațe, udă. Iubirea mea e-n prima sărutare, Când bunghii mi-au plesnit de la cămașă Și gura ta s-a prefăcut în floare, Iar luna ne-a promis să fie nașă. Iubirea mea e pusă la icoană, Cu busuioc, de-a pururea virgină, Pe frunte strălucind sfânta coroană, Cu îngeri care-mi cântă
IUBIREA MEA E PUSĂ LA ICOANĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361761_a_363090]
-
răstimp În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte. E trupul o formă lipită de vânt Îl unge tămâia cu sete de gând Mirosul de sânge se strânge la gât De sete-i setat de smirnă și -atât. Tăcerea plesnește divinul din noi Durerea-l cuprinde născută-n nevoi Ce face lumina în trup cu fior? Alină ființa de Sine cu dor. Referință Bibliografică: De Sine... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014
DE SINE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352266_a_353595]
-
fapt, nu numai că nu le-a greșit cu nimic, ba mai mult, le plătește și salariile! Pielea oratorului Chiruță se umplu de o urticarie suspectă, nasul căpătă o splendidă culoare vineție, ochelarii de activist, aceia lipiți cu leucoplast, mai plesniră puțin într-un loc, iar omul răcni ca înjunghiat în inimă: - Băăă, contrarevoluționaru’ dracu’, pă’ cu unii ca voi nu mai ieream noi acu’ liberi bă, ieream tot sclavi la burghezo-moșerime și nu aveai bă, moșule, nici un drept, că te
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
meu. - Vântul..., îmi spune abia auzit. - Tu ești Ana? întreb mirată. Se așează visătoare lângă mine și îi invidiez fără să vreau ținuta distinsă de regină. Rup tăcerea mărturisindu-i asta. Îmi zâmbește. Privind un mugur ce stă pe cale să plesnească, mi se destăinuie în șoaptă: - Am avut o copilărie de basm, lapte și miere cum îmi place să spun, într-o casă a căror camere sunt hexagonale. Poate am fost o mică regină a stupului în care am crescut alături de
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
din suflet mai trece-un dor flămând trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă; din vise desuete gustând ca dintr-o poamă, tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. Ne plouă în privire, ne plouă și în gând cu stropi plesnind de clipe și iz, discret, de toamnă; doar dragostea, cu vise drept licurici în coamă, ne strângă cu blândețe la pieptul ei plăpând. Să amânăm tristețea în nopțile ce vin cu nostalgia-n suflet vibrând a poezie și spre-a
CLIPE MIROSIND A TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352570_a_353899]
-
să înțelegi Poți să înțelegi dacă stai în sferă dorind să devii centru în cuvinte și-ncepi să prefaci tot ce ți se-oferă în miez fierbinte. Poți să înțelegi dacă aprinzi ruguri într-un spațiu plin de catapetesme, dacă-auzi plesnind ai dorinței muguri și simți miresme. Poți să înțelegi dacă în albastru intri ca s-atingi magicele-i strune sperând fericit c-al speranței astru nu va apune. Poți să înțelegi dacă-a ta menire vrea îmbrățișări în loc de revanșă, dacă
POŢI SÃ ÎNŢELEGI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352557_a_353886]
-
în viitor. Iar faptul că aleargă și acum pe holurile palatului său după slujnice, dă dovada fermă a tăriei, vârtuții și longevității acestui neam de soi. Vivat, crescat, floreat! Așa cum știm, Marele Armaș era el cam tâmpit, dar acum o plesnise! Era în asentimentul tuturor. Marii Sfetnici aplaudară cu entuziasm! Peste patruzeci de zile, Marele Duce era condus, susținut de subțiori, de cei mai devotați slujitori ai dinastiei să se urce pe tronul slavei strămoșilor săi, în acordurile corului gregorian și
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DREPTATE SI PUTERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dreptatea a căzut răpusă Este atârnată-n gard, peste redută, Și a plesnit in frunte un semi-adevăr Ca să ofilească florile de măr. Ce dogmă pică-n caznă și usucă Individul cu puterea lui coruptă, O excepție care contrazice Pe un mare filozof, cu nume Nietzsche. Dreptatea este supusă prin mai marii ei Care
DREPTATE SI PUTERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351401_a_352730]
-
înainte de Ajun, ne adunam cu mic, cu mare, pentru a repeta Plugușorul iar băieții, Steaua și Sorcova. Problemele mari ni le creau "buhaiul" construit dintr-un putinei și "vițe" de păr din coada calului dar și bicele care trebuiau să plesnească puternic. Cu cât sunetul buhaiului era mai puternic și melodios (părul de cal era udat, periodic, cu borș) iar plesnetele bicelor erau mai asurzitoare, cu atât mai mult, Noul An ce avea să vie, va fi fost mai îmbelșugat. Puneam
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
mai nou, Zâmbeau fruntași, cu discreție, la „panou”. Casele se vânau ca potârnichile, Dărâmau, fără milă, săpăligile, Bisericile se ascundeau pe vale, Convinse că au devenit prea banale. Caii au închinat steagul de durere În fața zecilor de mii cai-putere, Cauciucuri plesneau tam-nesam; A sporit chiar mult producția de salam. De-atâta veselie crăpau bocancii, Pescuiam prin râpi și prin văgăuni francii, Împodobeam cu sărbători calendarul, „Portrete” înălțau voioase paharul. Producția de fontă sporea an de an, Toți „îndărătnicii” capitulau „spontan”, Dispăreau
VESELIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350894_a_352223]