1,043 matches
-
omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul și indelebilul semn din născare de pe fruntea omului, nu e decît pecetea mîhnirii părinților săi. Fără voia noastră am dezvăluit aici o taină, despre care s-ar fi cuvenit, poate, să vorbim, pe îndelete, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru totdeauna. La fel și Moby Dick: două zile la rînd s-a ridicat la suprafață, iar mîine e a treia zi. Da, băieți, se va ridica încă o dată la suprafață, însă numai pentru a-și da duhul! Vă simțiți plini de curaj, băieți? Ă Ca focul de îndrăzneți! strigă Stubb. Ă Și la fel de necugetați, murmură Ahab. Iar după ce oamenii se depărtară spre prova, urmă să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Karl, 1989, p. 474). Folosiți sub potențialul lor real, tracasați de pretențiile absurde ale regizorilor și producătorilor, șocați - precum Fitzgerald - de bizareriile actorilor, ei părăsesc, traumatizați, rezervația de nevrotici și maniaci, fericiți să închidă ușa în urma unor episoade coșmarești. Deși plini de bani, se întorc spăsiți la modestele birouri de scriitori ale căror cărți continuă să nu se vândă. „Gunoiul uman” (Meyers, 1994, p. 287) numit Hollywood le pătrunsese în conștiință, după ce le rotunjise frumușel conturile. În contrabalans, Chandler profită enorm
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în reveria sângeroasă a lui Zorn (1977/1979). Astfel,nu adevărata mamă este agresată, ci dublul său: mama vitregă cea rea. Găsim aici o altă justificare a agresivității împotriva propriilor părinți. În basme, copiii sunt aproape întotdeauna fiice și fii plini de respect și devotament, în timp ce mulți părinți apar ca neglijenți, timorați, ostili sau chiar ucigași. După această trecere în revistă, înțelegem bine afirmația lui Freud (1908c/1985) conform căreia basmele și miturile sunt „visele seculare ale tinerei umanități”. Relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la noi, spuse ea nepăsătoare. O să vezi și singur. ― De-abia aștept, spuse părintele Mike. Întotdeauna avem niște discuții așa de interesante la voi acasă. Tessie se uită din nou În ochii părintelui Mike, dar acum aceștia păreau să fie plini de căldură sinceră. Și apoi se Întâmplă ceva care Îi distrase complet atenția de la părintele Mike. În celălalt capăt al Încăperii, Capitolul Unsprezece se urcase pe un scaun ca să ajungă la robinetul termosului de cafea. Încerca să umple o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe Julie de la studioul ei din Kreuzberg. Am vrut să văd cum lucrează, dar nu m-a lăsat. Așa că ne-am dus să mâncăm Într-un loc care se chema Austria. Austria e ca o cabană de vânătoare. Pereții sunt plini de coarne de cerb, cincizeci, poate șaizeci de perechi. Coarnele astea arată caraghios de mici, de parcă ar fi aparținut unor animale pe care le-ai putea omorî cu mâinile goale. Restaurantul e Întunecat, cald, lemnos și plăcut. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neregulă. Țeapănă, își crispează degetele pe marginile catedrei. — Ei, aș! răspunde prima voce. Tu nu vezi câți poeți, altădată cărturari cu renume, au ajuns franzelari sau patroni de băi? Nu-i adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia riscă o privire în spate. Cei doi necunoscuți. Se înfioară. Discuția e artificială și fără rost. Se poate spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pământ dormea ținîndu-și căpătîiu mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lună Dintr-o rariște de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaș. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare să-o spun, dar Dumnezeu încă n-a prins rădăcini în Japonia. Din câte știu eu, japonezii sunt plini de înțelepciune și de curiozitate, cu nimic mai prejos decât alte popoare europene, dar când vine vorba de Dumnezeul nostru își închid ochii și își astupă urechile. Uneori, îmi pare chiar și mie că această țară este o insulă izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
opri. Apoi zise, privindu-mă țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vadă în starea în care erau. Samuraiul și Nishi rămaseră tăcuți, așa că Matsuki zise ca pentru a se dezvinovăți: — De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată. Nu putem! zise Nishi cu ochi plini de ură. Aud că ați ajuns ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Mare pas înainte! Noi nu putem să trecem prin lume la fel de dibaci ca dumneata, senior Matsuki. — Nishi, măsoară-ți cuvintele! V-am vorbit despre asta de nu știu câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Începură să se Încălzească la soare și să sară. Când săreau, pluteau. La Început făceau un salt și când aterizau rămâneau Împietriți pe loc ca și cum ar fi fost morți. Nick știa că până să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de cosași și unde mai pui că pe mulți i-ar fi strivit Încercând să-i prindă cu pălăria. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dăm cu sania, patinăm, schiem, facem un om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare. George simte lucrul acesta. Rușinat, se așază și, acum, privește doar în jos. Pot să povestesc o întâmplare din iarna trecută? întreabă Teodora. Te ascultăm, o invită educatoarea. Odată, mă jucam în satul bunicilor cu un grup de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În urma lor o pală de vânt, și astfel a Început plimbarea noastră În cinstea „unei mari doamne care a dispărut dintre noi“. Deși era decembrie, vremea era Însorită și nu bătea vântul, ceea ce-i făcea pe toți să se simtă plini de viață, incapabili să mă jelească cu o disperare autentică. Aceia care se Înscriseseră pentru nefericita călătorie de-a lungul Drumului Birmaniei mergeau Încet, grupați mai la coada cortegiului. Lor m-am hotărât să mă alătur, cuibărindu-mă În adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul. 5. "Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!" 6. Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului, și dedați la vrăjitorie ca Filistenii, și se unesc cu fiii străinilor. 7. Țara lor este plină de argint și de aur, și comorile lor n-au sfîrșit; țara este plină de cai, și carăle lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
erau de-o bucată de timp numai stâlpi cu lumina albă și arătau toți foarte triști și ca și cum ar fi fost bolnavi. Ce s-au gândit ei: Ia uite la oamenii ăștia care trec pe subt, toți sunt plini de culori și mai ales au culoarea portocalie. Și toti stâlpii de pe stradă, cu neoanele lor, s-au gândit ei ce s-au gândit și au făcut o meșcherie de au reușit să fure culoarea portocalie de la oamenii care treceau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și mai bune, Genava era încă o cetate prosperă, iar Sebastianus regăsea cu plăcere populația sa muncitoare și liniștită, care acum, recunoscând în el emisarul așteptat de la Ravena, îi făcea loc, primindu-l cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea unui ofițer roman care venea în cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o mică escortă, mulți s-au înspăimântat, iar vestea asasinării lui Waldomar de către ucigașii burgunzi plătiți la instigarea lui Atila a stârnit, fără îndoială, furie și sete de răzbunare, dar și teamă și o atmosferă de suspiciune. Toți sunt plini de mânie împotriva Ravenei, iar unii spun cu jumătate de gură că Atila nu intenționează să pornească război cu burgunzii, ci doar cu romanii și vizigoții din Aquitania. Se căiesc de felul în care i-au primit acum câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu degetul spre moară și anunță: — Divicone! Uite-l acolo, se întoarce! Veniră cu toții pe cărare. Divicone sosi, lăsându-și calul să tropăie fără grabă. Ochii îi străluceau plini de satisfacție. De îndată ce fu lângă ei, Sebastianus, cu mâinile în șolduri, îl întrebă: — Deci? Ce ai rezolvat? Când o să-i întâlnim pe prietenii tăi? Bagaudu își luă un aer enigmatic: — Am cerut o adunare a capilor tuturor bandelor din regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înarmați și cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când rămân Și soarta nu ți-e bună E trist destul că ești bătrân Și-l rogi: hai sună, sună! Îi cerți în gând, rămân iertați Așa e mama- ntotdeauna ! Poate-s extrem de ocupați, Ori sunt plecați cu luna, Sunt plini de treburi și probleme, Așa gândește-o mamă bună, Ce-așteaptă un copil s-o cheme Și telefonul nu mai sună. Eu n-am nevoie de ... nimic Vreau să-i aud atât, un pic Cum altădată mă- ntrebau: Ce faci
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
m-a văzut, mi-a spus încă de departe: - A murit "petpedecul" nostru. L-a mâncat o mâță. În grădinaasta se adună toate mâțele din Bălțătești! și mi-a arătat două pene delicate din aripa bietului pitpalac. Ochii Adelei erau plini de durere și de ură. "Nostru" - cuvânt emoționant, însumare într-un singur tot a existenței ei și a mele... Dar afară de pasărea moartă și de steaua din alte lumi, nimic nu mai este al nostru... Nici universul, care este al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]