1,187 matches
-
pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada scrâșnește de ger, Înghețăm, dar prin cădere ne Încălzim. Vis maxim: să aluneci schior al nopții, să te pierzi Într-un pliu al zăpezii, În dâra misterioasă trasată de altcineva Înaintea ta! De către cine? Poate de un zeu al zăpezii! (iarna) Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În somn. De obicei, Îmi dau seama În ultima clipă și las visul să continue ca să văd urmarea. De data aceasta, aprind lumina, mă uit la oglindă cu atenție, vreau să pătrund În geamul ei și să constat În care pliu ascuns a dispărut turma aceea de monștri. Deși nu descopăr nimic, nu am Încredere; mai bine Închid ușa șifonierului, decât să mă hăituiască din nou. Spre ziuă, visez că blocul din fața Universității se clatină ca de un cutremur, apoi Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât ceva ireal, imaginat de imaginația mea difuză sub formă de energie imaginativă, În spațiul acesta În care mai constat că există și alte identități similare mie. Dar dacă noi nu suntem decât o stare de imaginație ascunsă Într-un pliu al materiei, o seră, un laborator de experiență, o formă ermetică aruncată de materia Însăși din Întâmplare la o rotație ascendentă a polilor săi; s-a petrecut atunci o fisură din care a curs ceea ce devenise autonom printr-o evoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același rezultat: ce se-ntâmplă? parcă spațiul se dilată, face pliuri stranii În care scap fără a mai ieși, mă uit la ceas; a trecut o oră, Întâlnesc un individ; nu se uită la mine, Îl Întreb „strada polizu, vă rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles, cu mici nuanțe), totul a mai fost trăit (Într-un tunel al timpului, În care noi orbecăim fără să ne dăm seama unde ne aflăm și, din când În când, un pliu ne aruncă afară pentru un rol extrem de meschin, extrem de mărunt, că nici nu observăm că repetăm pe altul și nu știm nici pe cine imităm), totul a mai fost Încercat; nu ne rămâne nici o șansă, decât aceea de a recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu a țigăncii, dar mi-am amintit de replica primită de la aceasta și m-am oprit. Aici, la limita dintre real și imaginar, căscată Între Bărăție și Hanul lui Manuc, sunt momente când timpul și spațiul se contractă Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență, ea era plină; carnea ei făcea pliuri aristocratice, se lăbărța rubensian În lenevia rasei vechi, stătuse parcă generații Întregi În umbra draperiilor grele ale alcovurilor interzise, subțiidu-și tenul și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit violent, ne-am strivit piepturile unul de altul brusc, Într-o Încleștare (ne)dorită a cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale corpului, scurgându-se din creier spre genunchii ce mi s-au muiat, făcându-mă să mă țin și mai strâns de ea, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Martin și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj literar, nu un ins cu buletin“, „Bine, personajule, baftă! Dacă te interesează, pe mine mă cheamă Aurora“, „Nu mă interesează deloc“. Găsesc astfel, Întâmplător, Într-un pliu leneș al memoriei mele, care au fost primele replici pe care le-am schimbat cu A. când ne-am Întâlnit pentru prima dată; mi-a reținut atunci atenția tocmai naturalețea cu care ea s-a angajat Într-un dialog gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai mult orgoliu decât minuție. Calitățile sale ar justifica (așa cum se Întâmplă În cazul puținor cărți!) o rescriere atentă la lungimi, la stil (de pildă, cuvântul pliu are o frecvență exagerată - și ea psihanalizabilă! -, e supărător genitivul cu „lui“ al numelor proprii feminine etc.) și la posibilele obiecții „realiste“ (În plus față de ce am formulat deja: M. notează Într-o perioadă că scrie „minim 5 pagini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa... Brațul ăsta trebuie să fie mort... Ia vezi dacă am puls... Acum lasă-mă, lasă-mă să văd dacă o să dorm nițel...; dar învelește-mă, învelește-mă bine... Da, e mai bine să dormiți - îi zise Domingo, ridicându-i pliul păturii -; o să vă treacă dacă dormiți. Da, o să se petreacă-n somn... Da’ ia zi, oare am făcut vreodată altceva decât să dorm, să visez? A fost oare totul altceva decât o ceață? — Bun, bun, lăsați chestiile astea. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin urmare, uită să-și radă pliul de piele de sub bărbie. Pe care oricum ura să-l radă, fiindcă Îi amintea de gușa unei găini grase. Apăsându-și batista pe obraz, de parcă Îl dureau dinții, Începu să se Îmbrace. Și ajunse la concluzia că partea bună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
alcool, în nopțile în care Gloria doarme. Nu mai sunt dispus să număr bătăile inimii. Din pricina ei cobor din pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu avea nici un rezultat și chiar și un curs de scrimă rămăsese fără efect. Era, la fel ca și chelia, ca și guta, un semn al degenerării inevitabile a corpului. Du Maurier uitase să includă toate acestea - pungile lăsate și pliurile atârnânde ale celor bătrâni - În utopica sa viziune asupra unei lumi Întoarse la nuditatea paradisiacă pe care i-o expusese pe larg În barul din Staithes. Pasajul corespunzător din Trilby fusese eliminat În revistă, dar reinclus În volum. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele experte În asemenea chestiuni? Acum, cînd cărțile Juliei mergeau atît de bine, trebuiau să fie mai atente ca oricînd. Julia veni la oglindă. Își pusese o rochie din in În pliuri, de culoare Închisă și-și aranja părul, fără să dea atenție detaliilor; dar ea putea ignora haosul, se gîndi Helen, și să arate așa ca acum, absurd de bine pusă la punct și de frumoasă. Se apropie mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un loc atît de public. Dar ascunse sticlele Într-un pliu al sacoșei de pînză. — Ce-ar fi să mă vadă unul dintre clienții mei? — O, la naiba cu clienții tăi, zise Julia. Se Întoarseră la mîncarea pe care o aduseseră; frînseră pîinea și tăiară mici felii de brînză. Julia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai gîndi la alte lucruri. Deasupra patului domnului Mundy era o poză: o scenă cu un Înger conducîndu-i pe copii peste un pod Îngust și accidentat. Obișnuia să se uite la ea pînă se Încheia Întîlnirea lor. Se uita la pliurile complicate ale veșmîntului Îngerului și la fețele victoriene ale copiilor, late și de o inocență răutăcioasă. Lăsă pieptănul jos și mai luă o dată bucata de pipă din lut; și de data asta o aduse la gură. Era rece și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre fereastră, umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi o gheară sau o unghie. Cioc-cioc-cioc... O clipă, se gîndi să fugă la taică-său. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cea Zurlie, trăsăturile mele se decontractă suficient pentru a forma un zâmbet. Păi, am un fiu de unsprezece luni căruia Îi cresc dinții. Somnul nu prea merge cu chestia asta, nu credeți? Dr. Dobson Îmi zâmbește și el, dar cu pliuri Îngrijorate În colțurile gurii, care acționează ca niște ghilimele la zâmbetul lui. Îmi dau seama că expresia de pe fața lui poate fi catalogată cu certitudine ca suferință Îndelungată. Și cine e expus cel mai Îndelung la suferință dacă nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căsoiul acela. V-ați uitat de aici? — Nimeni nu s-a uitat. Clubul era Închis. — De ziua reginei? Aș fi zis c-ați ținut deschis toată noaptea. (M-am Întins și i-am luat hîrtie din mînă iahtul de, cercetîndu-i pliurile complicate.) Mă nedumerește o chestie... Ieri am fost la judecătoria din Marbella. N-a apărut nimeni din Estrella de Mar. Nimeni dintre prietenii lui Frank, nimeni care să depună mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
direcția blocurilor de apartamente luxoase de pe cornișa superioară. Mulțumit că le văzuse plecate la lucru, Crawford coborî din Porsche și Încuie portierele. Porni la plimbare pe lîngă mașinile parcate de-a lungul bordurii și, cu mîna dreaptă Înfășurată Într-un pliu al scurtei, se apucă să le testeze Încuietorile. Portiera din dreapta a unui Saab argintiu se deschise, iar el se strecură pe locul șoferului și se aplecă să meșterească sub volan. M-am oprit În ușa unui tapas bar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către ei numai un murmur incert. Doamnele în rochii de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]