27,916 matches
-
acest sens, poezia “Vino vară-mbujorată” este edificatoare: Vino vară-mbujorată/ca o fată sărutată/înflorind prin tufăriș./ Vino vară pe furiș!/ Vino vară ca o hoață/ și-mi dă iarăși chef de viață./” Vară fragedă fecioară!/ Vino vară, vino iară,/cu ploi calde și mult soare...” Natura cu frumusețile ei inegalabile, anotimpurile, fiecare cu farmecul și unicitatea lui, aducerile aminte, iubirea dintre oameni, sunt componente captivante ale cărții, care au dat naștere unui univers poetic plăcut cititorului. “Du-mă la fântâna cu
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
tu/netrăită îmbrățișare/clipă/ pată de culoare/într-o existență lipsită de emoții firești/am să te caut în fiecare dimineață devreme/ziua voi colinda pe străzi/iar noaptea luminând cu iubirea-mi cât cerul/te voi afla printre constelații/ploaie de stele mă voi stinge/ating pământul/mângâi urmele pașilor tăi plecați departe/pe o petală de floare pun/sărutul meu fluture de o zi/visez în culorile curcubeului.// (Visez în culorile curcubeului). Poezia de dragoste creată și oferită de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de trăire în moarte, ori în întuneric. Siderată, poeta rememorează căile ce au condus-o spre iubire, una dintre acestea fiind lacrima izvorâtă din lumina limpede, necontrafăcută a sufletului, de aceea se confesează adolescentin, ca în poezia „Plouă”: //picătura de ploaie/se topește/pe buzele arse/de sărutul/nesărutat/plâng/de fericire/respir iubire/cu mireasmă/de petunie/și de busuioc înflorit/sufletul e ud de lacrimi/îl pun la uscat/ pe curcubeu”//. Tăcerile iubirii sunt sublime, iubirea nu are nevoie
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se închide (s-a și pus afiș...) SCOATEREA DIN URNĂ unde am fost cândva - nu ne întoarcem nici știm cărarea
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ar obține - la hectar...) sihastrul a-ntemeiat un vast oraș de evlavioase zdrențe (acareturisite) - sub Patrafirul Muntelui olandezi - danezi chinezi - vietnamezi - habarnezi mișună harnic - în mijlocul pravoslavnicei răzeșii ștefanice - a Voroneților (...corbul a încetat să se mai mire - fluturându-și în ploaie proroacele-i aripi deasupra acestor ecumeniste mușuroaie) behăie cor pravoslavnic în poieni de-amieze cu smerenie călcat-am printre căcăreze un păstor - cu celularul - mugește la turmă... hoți de lemne și jindariul fură fără urmă... munții au chelit măiestru sub securi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța vieții
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
să renunț/ mă amestec în ciorba acestui timp/ de obicei preîncălzită”. (Ring). Trecerea timpului peovoacă nostalgie și însingurare: „înlăuntrul timpului cad frunze/ în moarte clinică/ pe fâșia dintre noapte și zi/ vântul interpretează partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și nu numai, este meditativă, transmițând o nostalgie senină, apolinică și mioritică. Stilul este eliptic, limbajul esențializat. Versul liber, bine strunit, curge într-o
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
cu culoare sentimentală. Această regăsire l-a făcut încă mai elastic, și mai cald în volumul ”Caut steaua destinului”. În această carte defilează 32 de poeme. Autorul a mai publicat anterior încă două culegeri de poeme: ”Pentru o picătură de ploaie” și ”Melodia veșniciei” (2014). În spectrul creației sale literare, autorul se exprimă cu claritate la fel ca steaua dimineții care lucește în cer, sau fiii și fiicele kosovare în căutarea destinului lor. Poetul posedă o revoltă interioară în versuri, întrebând
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze, Gânduri se adună în suflet confuze. Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte,În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină,Miresmele prin crengi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fi ales vine un timp când te scufunzi ... XII. ATÂTA DOAR O ELEGIE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
care te zbați să-ți construiești plecarea aștept să palești din fiecare detaliu ca să pot trăii ca și cum nu ai fi( fost) decât o elegie ... Citește mai mult noaptea-și dilată insomnialângă o cafea amară și-o țigarăcu tălpile boțite de ploaie aleargă pe zidurihaină de iubiream să o așez la geamul unde nu plouăca să pot trăica și cum nu m-aș sufocacu tâmpla lipită de fiecare năzuirepeste care ți-ai întins firelenu ți-aș vedea absențadin fiecare cuvântnu ți-aș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind începutul.Furnicarul lumii colcăie-n ispită,Fățarnic botează clipa travestită,Pierdută de haită desface zăvoare,Cu bani de argint să cumpere uitare.Baloane de săpun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Încă o toamnă se cerne prin ploi de castani: îngenunchiată într-un gând geruiesc cuvintele pentru ziua fără mâine când am să-mi fac cuib în coarnele cerului. neverback, neverback țipă“goarna veșniciei”. Tagore râde într-o haltă sau poate într-o rană, închipuie cercuri cu brațe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dintre pulbere și păsări neverback neverback îngână drumul la căpătâiul pietrei unde am să mă curăț de spini; în trenul tuturor și-al nimănui pândesc clipa risipirii armonia prestabilită a inepuizabilei mișcări. Citește mai mult Încă o toamnăse cerne prin ploi de castani:îngenunchiată într-un gândgeruiesc cuvintelepentru ziua fără mâinecând am să-mi fac cuibîn coarnele cerului.neverback,neverbackțipă“goarna veșniciei”.Tagore râde într-o haltăsau poate într-o rană,închipuie cercuri cu brațe arcuitepe un chenar de lumină.îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
octombrie 2016. A fost o vreme când Purtam doar orizonturi Prin ramurile verzi În trupul nesăpat de-a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
albafluidă luminăcurgea prin porți ce le-am crezut închisela capăt de toamnă cu umbre rispite... XXXII. ALEI, VÂNT..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. Alei, vânt pustiu ce ești, Florile îmi vămuiești! Adânc bat ploile reci, Zilele mi-s tot mai seci. Alei, vânt nebun si hoț, Nopțile mi-ai pus la colț! Vânam stelele pe cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
bat ploile reci, Zilele mi-s tot mai seci. Alei, vânt nebun si hoț, Nopțile mi-ai pus la colț! Vânam stelele pe cer, Azi mi-e trupul ochi de ger. La sân mi-adună noroi, Dorul meu strivit de ploi. Flori de rouă-am strâns cândva, Azi vise de mucava. Alei, vânt pustiu de iarnă, Păsările tu-mi întoarnă, Pe prag de toamnă mă pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pierde, Sufletul mi-e încă verde! Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi petrec La fereastră cu geam mat Unde viața m-a uitat. Citește mai mult Alei, vânt pustiu ce ești,Florile îmi vămuiești!Adânc bat ploile reci,Zilele mi-s tot mai seci. Alei, vânt nebun si hoț,Nopțile mi-ai pus la colț!Vânam stelele pe cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
bat ploile reci,Zilele mi-s tot mai seci. Alei, vânt nebun si hoț,Nopțile mi-ai pus la colț!Vânam stelele pe cer,Azi mi-e trupul ochi de ger.La sân mi-adună noroi,Dorul meu strivit de ploi.Flori de rouă-am strâns cândva,Azi vise de mucava.Alei, vânt pustiu de iarnă,Păsările tu-mi întoarnă,Pe prag de toamnă mă pierde,Sufletul mi-e încă verde!Alei, vânt pustiu și sec! Nu vreau iarna să-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
poeta, deseori mă regăsesc și eu... Oricare contur are un interior, și oricare interior aduce după sine un contur! Prin noi înșine se manifestă energiile tranzitive. Pastelul desigur împletit imagistic-ideatic o prinde bine pe Silvana Andrada Tcacenco, atunci când declamă: „Cad ploile nedrepte pe necuprinse așteptări,/ Pletele ude se lipesc de tâmpla ce se zbate,/ Se frânge zarea prăbușindu-se-n albastre mări,/ Valul uitării grele este-n totul și în toate,// În toate ce fără tăgadă le-am promis,/ A fi
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]