966 matches
-
mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după o noapte marcată de insomnie. Mă uit fără să pot face ceva. Sunt prea bătrână ca să plonjez către genunchii mamei și să mă agăț strâns de ei și totuși trebuie să-mi adun toate forțele ca să nu fac asta. După care, tocmai când nu era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se mai întâmplase niciodată să primesc o astfel de invitație de la a doua întâlnire. Tocmai terminasem cea mai somptuoasă masă din viața mea - Randall, cu mult mai disciplinat în privința dietei decât mine, comandase friptură de ton cu spanac, în timp ce eu plonjasem într-o friptură de vacă perfect prăjită și incredibil de fragedă, care fusese asezonată cu un sos béarnaise. Când Randall a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le spuneam cât de mare plăcere îmi făcuse să lucrez cu ei. Toată ziua amânasem momentul ăsta. Poate pentru că însemna că acest capitol din viața mea într-adevăr se sfârșea. Am apăsat pe send - cu entuziasmul cu care un om plonjează în apă rece. Ding. Ding, ding, ding, ding, ding, ding. Aveți mesaje noi. Înainte s-apuc să mă uit pe ele, Marie-Therese, o publicistă drăguță cu care lucrasem pe câteva cărți, a apărut, ca o furtună, în fața biroului meu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prin viață indiferenți la semnificația emoțională a relațiilor interpersonale portretizate în Fii și îndrăgostiți sau se puteau distra grobian pe seama intuiției profunde dovedite de D.H. Lawrence în privința caracterului sexual al existenței, Eva Wilt era incapabilă de o asemenea detașare. Ea plonja în astfel de activități culturale și de autoperfecționare cu un entuziasm care îi scotea peri albi lui Wilt. Mai grav era că și concepția ei despre cultură se modifica de la o săptămână la alta, așa că uneori era captivată de Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de baie îi ieși de pe față, dar părintele St John Froude era prea ocupat să se agațe de marginea vasului de agrement și să sară în barca lui ca să mai observe așa ceva. Se aruncă în ea exact când înfiorătoarea femeie plonjă înspre el, apoi începu să vâslească, îndepărtându-se și uitând complet de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi, dom’le, îndeletnicire pentru filozoful Marcu Vancea! Bărbatul grav, elegant, seducător, dintr-odată clătinat în toate certitudinile, plonjând într-o astfel de ocupație! ...Și l-a convins și pe fratele său, Bob Vancea, să părăsească în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident Anul Nou, doar eu sunt dintre decrețeii care au ratat vreo douăzeci și... de Crăciunuri, probabil de aia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia încă o limbă străină - de fapt, noi știm că nu voia decât să plonjeze într-o realitate mai comodă. Cum priveam spre colțul cu televizorul blocat pe un singur post, mama trebuie să fi simțit că, paralel cu serialul ei, eu concepeam un scenariu personal, la care lucrez luându-mi munca mai în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e Îndeobște un om de Încredere. L-am lăsat, așadar, sprijinit de balcon, cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi loc cu coatele ca să mă pot zbânțui În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat ușurat, dar imediat după aceea autobuzul a plonjat într-o pădure deasă de cedri. Copacii bătrâni și falnici nu lăsau să se strecoare printre ei nici măcar o rază de soare, astfel că o umbră mohorâtă învăluia totul în jur. Am simțit brusc vântul rece care pătrundea prin ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei se lumină; imaginea tremură o secundă, apoi un punct strălucitor le apăru în fața ochilor. ― Albedo mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video plonjă pe acest punct de lumină, scoțând în evidență o formă banală, ușor turtită la poli, atârnată în vid. ― Mișto fund, zise Dallas fără răutate. Ești sigură că ăsta-i obiectivul nostru? Sunt miliarde de stele în galaxia asta! ― Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se răstoarnă și ia forme aberante, Încît pînă și o futută de pereche de blugi poate fi o crimă. Dorințele noastre naive ies din gura acestui monstru comun transformate În amenințări la adresa Statului-Major și a Ocîrmuirii Socialiste. În cîteva clipe, plonjez din lumea mea căscată În această realitate pervertită În care sîntem ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani cărora le palpită sfincterele și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despărțiră, fiecare înotând în direcția lui. George, părăsind priveliștea îngrețoșătoare a pruncilor înotători, și uitându-l instantaneu pe Adam, se dusese la cabine și de acolo la bazin. Făcuse câțiva pași pe margine, căutând, printre înotători, un spațiu unde să plonjeze, și nici măcar n-o zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane, care se găsea încă în grădină, arzând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simț ca un rac fiert. Urcară scările, ținându-se vârtos de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă să lunece domol în apă, apoi începu să înoate cu mișcări stângace. Nu era un bun înotător. — Nu știe să plonjeze? — Cred că nu, răspunse Eastcote. — S-ar zice că nu știe nici să înoate. O să dea curând de greutăți. — Nu orice om care nu știe să înoate e neapărat prost. — Mie îmi spui? Eu trăiesc atât de retras de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apa cu picioarele și se răsucește pe loc ca un tirbușon? — Da. Așa-i place ei. — Îmi amintește de ceva ce-am văzut odată într-un eleșteu din vestul Irlandei. — Bun, acum mă duc să înot. Să fii cuminte! Tom plonjă înotând în direcția lui Alex. Ca și Adam, se simțea mai aproape de ea când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bine. Și cine sunt ei? Cine sunt? Probabil că poetul și un prieten. Imaginația părintelui Bernard, când își însușise poemul, ținuse seama de faptul că sexul înotătorului nu era specificat. Imaginea finală era, cu deosebire, prețioasă pentru el, tânăra persoană plonjează și se reînalță în valul iscat de afundarea sa, scuturându-și părul ud și râzând. Și pretutindeni, în jur, malul verde al râului, aurul soarelui, căldura, solitudinea... — Crezi că-i o poezie de dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care-și făcuse partida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
formuleze gândurile, amestecându-le cu senzațiile: „Ce mi-ar mai fi plăcut altădată trecerea asta de la cald la frig, gustul de «plăcintă caldă cu înghețată», cum îi spunea Rose. Mi-ar fi plăcut să văd cum ninge și pe Tom plonjând atât de frumos. Numai că acum nu mai pot. Și-l invidiez pe Tom, îl invidiez că e tânăr și puternic și că va trăi, în timp ce eu nu mai sunt și nu voi trăi“. Lui William i se părea paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai mare înfrigurare ipotezele lor sinistre și ridicole. După ce priviră un timp jocul capricios al uriașului jet aburind, membrii familiei McCaffrey se echipară pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu este aceasta un alt mod de a exprima simbolicul: uniune a oamenilor și a lucrurilor într-o corespondență holistică? Această integrare a sensibilului în înțelegerea societală poate fi o modalitate, non-normativă, non-rațională, de a percepe lumea imaginală în care plonjează triburile postmoderne. Și prin aceasta, pentru a relua o analiză a lui H. Corbin, de a evita capcana ascetismului sau a "puritanismului care, izolând sensibilul de spiritual [...] deposedează ființele de aura lor"42. Extrapolând ideea, aș spune că aura este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]