14,682 matches
-
puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clape, triadic: căcat căcat căcat. Corectoarea a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una se aplica ștampila cu "bun de tipar"; alta rămînea la arhiva cenzurii. Din viteză, nu s-a mai trecut greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu ți-a trecut prin cap că mă tratezi ca pe-o hartă de luptă? Pielea mea e-o hartă în care înfigi tu bolduri cu stegulețe ca să-ți marchezi victoriile la expoziții internaționale. Pe ecorșeul meu deplasezi soldați de plumb, cavalerie și artilerie, panzere și grenade lacrimogene. Nu te-ai plictisit? E metafora ta. Încă sper să fiu înțeles. Anele mele există independent de tine. Mi se pare inutil să car discuția mai departe. Cu omul ăsta trufaș ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din faza "cutezătorilor". Îmi lipsea apelativul "mă Dana" al lui Cornel Șoitu (Atît de des îl auzeam, că-mi venea să mă recomand Mădana Marievici); îmi lipsea tipografia. Numai în boockătăria§§§§§§§§§ mea mai mirosea vag ca-n vechea tipografie în plumb: cum miroase, cîteodată, marea. În "pauza de lapte", motoarele tăceau, mașinile rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să se gîndească, parcă le luase cineva tuturor mințile, regele umbla după fuste, mareșalul Antonescu se săturase de machetele în miniatură și de soldățeii de plumb, și își vedea visul cu ochii împlinindu-i-se încet, dar sigur. Pînă la urmă ne venise și nouă rîndul să atacăm Rusia. Oamenii politici începeau să-și frece mîinile, iată în sfîrșit un militărel care nu așteaptă să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semăna cu nimeni. Ce este S ´ I ce nu este sub ie Nu oricui îi stă bine să se joace. Lui Iordan Aioanei, de exemplu, nu-i stă bine. Și totuși, în volumul de versuri Tristețea florii de cireș (Pro Plumb, Bacău, 2007), el se lansează în tot felul de giumbușlucuri și ghidușii de îndrăgostit, pentru care nu are grația necesară. Declarațiile sale ștrengărești, în loc să ne cucerească simpatia, ne consternează. Ceea ce poetul crede că este exuberanță ajunge la cititor ca o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nonconformismul lingvistic al poetului nu duce la o mai mare expresivitate a versurilor, numărul de jonglerie lexicală sau gramaticală devine ridicol. Este exact ce se întâmplă în cazul lui Iancu Grama, autorul volumului de versuri cu titlul Starea de așteptare (Plumb, Bacău, 2002). Să citim împreună unul dintre poeme: „Forma endoclastică împreună cu murmurul / două sau trei mântuiri irezistibilul și metacoronarii care și adună / pietre eratice // un acostat cinci până la zece arguții cu penetrările încă nedislocate // formalieni ectoandrine și chiar prinsul între
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
abdominale / medicul de familie îmi spune că e din cauza / alimentației proaste și neregulate.“ „Amețite, ploile / urinează fără nici o jenă / de câteva ore bune.“ „Norii, / bolnavi de tuberculoză, / expectorau din plămânii lor, / numai salivă acidă / peste un oraș apatic, / poluat cu plumb și gaze de eșapament.“ Ciudată prospețime! Bizar prinos de energie! Stranie reîntinerire sufletească! Nu ne rămâne decât să credem că Maria ‹ ‹ Prochipiuc se gândea la Nicolae Labiș când a scris prezentarea. Sau că este îndrăgostită de autor. Fantezie de dragul fanteziei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se acopere încet de praf. Hart ´ uirea poetica a cititorului Cititorul deschide calm, fără să știe ce-l așteaptă, cartea lui Ioan Lascu. Și deodată cade în groapa unei fraze din care nu mai reușește să iasă: „Vine în ajutorul plumbului prin care am deschis, inimitabil, capodopera unei uși.“ Cu mari eforturi, cititorul revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare, până se vor naște furtuni în burțile scoicilor, până vor coborî catarge din palma lui Dumnezeu în jurul cărora Noe va ciopli arcă! Adună-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel de plutire: Așa ar trebui să zboare toți când ies de la biserică: plumbul din picioare să curgă, spinii din inimă să ardă, norii din suflet să plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți, de Îngeri, Cuvioși, Arhangheli, Mucenici și mai erau în casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi strivești degetele? Pune-mi inima în menghină, ară-mă ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte covor de cuvinte inculpabile. Nu și-a cerut scuze, nu s-a aplecat, a călcat pe ele ca pe niște scoici descompuse. "La dracu cu toată slugărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerul se împrăștie până și-n ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce va să fie”: un munte de fier, altul de aramă, altul de argint, de aur, de metal ușor de topit, de plumb. Toți acești munți vor deveni mai moi „decât ceara” în prezența Fiului Omului. Modelul, ușor de recunoscut în spatele viziunilor „apocaliptice” din Cartea lui Enoh, îl constituie episodul potopului. Nu întâmplător în secțiunea a doua a textului este intercalată, destul de stângaci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care să fie la vedere, dar sistemul este ca o plasă În jurul nostru. Știi tu ce e acela un prostovol? ― Nu știu, domnule profesor. ― E o unealtă pescărească, formată dintr-o plasă conică, care are Înșirate la bază bucăți de plumb. Este aruncată de pescar În apă printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să nu-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă toți Îs de soi. Da’ i-am găsit. Și chiar i-am nimerit pi cei mai grozavi - a precizat Toader. ― Ne-am pregătit cum pregătește mama copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat?”... Știți care Îi grija cea mai mare pentru un cercetaș când pleacă În misiune? Pe fața asistenței a apărut semn de Întrebare vizibil de departe. Tata Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi nimeni, îi spuse scurt și cuprinzător: Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să mai facă nici un comentariu pe această temă. M-am tot gândit în ultima vreme la matale, nene, schimbă el vorba, privind doliul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere deși vocea îi devine din ce în ce mai moale, mai ștearsă, mai pierdută: Desigur, voi colabora ! O voi face atât cât conștientul și poate și inconștientul mă vor ajuta... Pleoapele Dorei sunt grele ca de plumb, somnul evocat de umbra în alb care se îndepărtează s-a și instalat. * * * În această noapte din ajunul D.V.M.C., visul este mai clar decât în alte nopți, decât în alte somnuri pe care le-a avut Dora până acum. "O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre mama ta, despre Isidora, nu mă întreba... Nu este și mama mea și nu am pentru ea cele mai bune sentimente... Ce vrei, sunt un spirit răutăcios și poate am și de ce... Mă apasă încă, precum o greutate de plumb, povara pe care am adus-o din viața de dincolo... Și eu, oare ce statut, pe ce prag al ierarhiei de aici mă găsesc ?" gândește Dora, percepând din nou răspunsul celei căreia pretinde că îi este soră : "Tu ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de măsurat tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]