2,024 matches
-
cu degetul în cadomnișoaran, spunând: Acum e patru treișnouă... Sora Justițiară și-a adus o casetă din imitație de piele, cu o curea de trecut peste umăr și o clapetă care se închide cu un pocnet, protejând Biblia dinăuntru. O poșetă artizanală făcută pentru a căra de ici-colo Cuvântul lui Dumnezeu. Am așteptat autobuzul peste tot prin oraș. La colțuri de stradă sau pe băncuțele din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plăcere s-o revadă. Femeia îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi spune șoferului adresa următoare, undeva mai spre marginea orașului, și mașina se înscrie în trafic. Să nu râdeți, dar femeia asta - Lentil, vechea ta prietenă - își scoate un braț îmbrăcat în blană de sub cureaua poșetei, o deschide, și înăuntru poșeta e îndesată doar cu bani. Straturi de bancnote de cincizeci și o sută. Cu o mână înmănușată scormonește printre ele și găsește un celular. Ție îți spune: — Scuză-mă doar un minut. Alături de ea, sarafanul tău de bumbac cu imprimeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se leagănă, se lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
stradă, anturajul unei statui în fustă mini se revarsă dintr-o limuzină, tipi zvelți având căști cu microfon între ureche și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute la comandă. Cei din anturaj se strâng unii în alții, ferindu-se, bombănesc dezgustați și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
numele și telefonul fetei din Missoula, Montana. Când a venit timpul să-și scrie cu toții testamentele, Webber i-a lăsat fetei tot ce avea pe lume, inclusiv Mustangul parcat în șopronul părinților lui, setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cele mai multe haine le cumpăra de la București unde, de două ori pe an, mergea în vizită la o fostă colegă de școală măritată acolo. Preocupată de felul cum arată, nu concepea o ținută lipsită de armonia perfectă a culorilor. Asorta, întotdeauna, poșeta și cureaua la nuanța pantofului. După o astfel de călătorie, doamna Leon se întorcea acasă elegantă ca o vedetă de cinema. Își amintea de o asemenea zi când mama intrase pe poartă îmbrăcată într-o haină de piele neagră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moment. Cred că se impune crearea de funcții noi, pentru oameni pregătiți în strategie, în testarea și evaluarea pieții și, de ce nu, în anticiparea nevoilor clienților, a eventualelor servicii și produse ce vor apărea. Mi-am făcut ieri curat în poșetă. Directorul ridică sprâncenele contrariat. Ea trecu atât de repede de la o idee la alta, că-l năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridică sprâncenele contrariat. Ea trecu atât de repede de la o idee la alta, că-l năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate din lucrurile aflate acolo erau bonuri de la diferitele supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste foițe care mișună în toate sacoșele, poșetele și buzunarele? Nu știu dacă s-a mai gândit cineva la asta. Din câte știu, s-au gândit americanii. Bravo lor! Hai s-o facem și noi! Se ridicară în același timp. După câte înțeleg, ne-am aflat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Încețoșa chipurile. și-a mijit ochii ca să poată desluși ceva, dar nu i-a fost de mare folos. I s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o poșetă pe care parcă o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a trupului. I-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uită la ceas pentru a-și întări spusele. El făcu un gest aproape nepoliticos cu mâna, mă, n-au rost justificările, parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără să se urnească din loc, apoi, în timp ce femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în semn că înțelesese bine care era diferența dintre cele două secretare. Dacă știa bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți oricând diseca celulă cu celulă, piesă cu piesă și apoi s-o poți reface la loc, să trăiești fără nici o șovăială, din nou, fiecare etapă de vârstă. Reveni peste câteva zile în casa profesorilor Alexe. Purta cu ea în poșetă textul pe care nu avea cui să-l citească. Fu întâmpinată cu aceeași plăcută cordialitate, cuvinte simple, alese exact pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi erau degetele reci, nici nu-și mai recunoștea toarta poșetei. Porni spre ușă împovărată de-o vină neînțeleasă, cei doi soți nu făceau nici o mișcare, pătrunse în hol. Abia la ușă o ajunse Nina din urmă, îi răspunse la salut cu vocea senină, neschimbată, îi aminti că era o ipochimenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu multă delicatețe, cu degetul mic ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri, scotoci în poșetă, alese o monedă, formă numărul și după câteva apeluri îi auzi vocea: Alo, da, da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos. Minutele treceau grele, unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]