38,651 matches
-
aibă?) și superficiale. Dar adesea se făcea din ele o chestiune de orgoliu personal, ceea ce provoca certuri violente și chiar rupturi. Se despărțiseră pe la trei din noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
uită la noi cu ochi incendiari. Și tinerii israelieni ne măsoară pe toți cu mitraliera. Locul unde Maica Domnului a leșinat. Casa Ultimei Cine. Biserica ridicată acolo unde Sfîntul Petru a auzit cîntatul cocoșului. Mormintele patriarhilor. Leul lui David la Poarta Damascului. Fiul lui David Absalom în pămînt. Regii și profeții Israelului în pămînt. Poarta de Aur ridicată de turci să oprească șirul nesfîrșit de veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
mitraliera. Locul unde Maica Domnului a leșinat. Casa Ultimei Cine. Biserica ridicată acolo unde Sfîntul Petru a auzit cîntatul cocoșului. Mormintele patriarhilor. Leul lui David la Poarta Damascului. Fiul lui David Absalom în pămînt. Regii și profeții Israelului în pămînt. Poarta de Aur ridicată de turci să oprească șirul nesfîrșit de veniri ale prea multor Messiah. În orașul lui Messiah de ziua mea. De la un mormînt la altul în Israel. Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
urmă cu 48 de ani, toate au început fie în 1946 fie în 1948. Ospiciul german Sf. Carol din Transilvania lîngă cimitirul zidit al Templierilor se leagă de patruzecișișase și patruzecișiopt. Miri a văzut o dată un coșciug uriaș intrînd pe poartă plin cu comorile Templierilor, inclusiv Sfîntul Graal. Biserica Romană la numărul 46 pe Shiftei Israel. Și de jur-împrejur Israel, o țară de copii alergînd pe străzi în timp ce minoritatea în vîrstă mănîncă dulciuri și dezbat problemele omenirii la cafea dar mai
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă mai dinamice generații, cea a lui Gib Mihăiescu, Anton Holban, Octav Șuluțiu, creatori aceștia despre care s-a afirmat că, prematur dispăruți, nu și-au dat măsura întregului talent. Studiul monografic al dlui Nicolae Florescu, enigmatic intitulat Divagațiuni
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea de mine pe la vreo băbuță din vecini. A fost nevoită să-l pună pe tataie să-mi lege poarta. Aveam vreo 4 ani, l-am văzut și m-am interesat de ce o leagă: “Eee, o leg să nu intre hoții”, mi-a zis. “Lasă că știu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
și m-am interesat de ce o leagă: “Eee, o leg să nu intre hoții”, mi-a zis. “Lasă că știu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a venit replica mea. Din ziua aia, n-am mai plecat pe poarta mare, ci pe portița de la gâște. Nu eram mult mai mare decât o gâscă, așa că nu mi-era greu s-o tulesc pe acolo. Mamaie ne făcea cozonaci, și gogoși, și scovergi, și prăjituri. Oricât de obosită ar fi fost
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
ce-i drept la categoria fulg, 55 de kilograme la liberare. Plecarea sa în Istorie nu înseamnă defel o dramă pentru politichia românească, ci, mai degrabă, o înțărcare a Opoziției, nevoită acum să-și depășească faza de bebeluș îmbătrânit la poarta Cotroceniului.
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
să fim atacați și chiar omorâți, astăzi riscăm să fim respinși, refuzați, ridiculizați sau pur și simplu ignorați - lovituri sufletești nu mai puțin dureroase. Așa că alegem de cele mai multe ori să construim relații din spatele unor ziduri bine întărite și ale unor porți închise cu lacăte, în așteptarea că celălalt să înțeleagă că nu-i vrem râul și să facă primul pas către noi. Din păcate, neîncrederii i se răspunde cu neîncredere și, în cele din urmă, cu agresivitate, si e neîntâmplător că
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
ani buni de zile eu refuz să conduc dacă în mașină nu poartă toată lumea centura de siguranță. Mi se pare incredibil că oameni inteligenți recurg la tot felul de subterfugii ca să nu-și pună centura, dar să pară că o poartă, de parcă scopul ar fi evitarea amenzii, nu a vătămării corporale sau chiar a morții. Sincer asta ar fi fost mai bună ;)) http://video.rol.ro/centura-de-siguranta-nu-salveaza-pui-5867.htm Îmi e rușine că mulți nu sunt măcar sensibili la aceste campanii... nu
În sfârșit o campanie bine făcută de la Poliția Română by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82411_a_83736]
-
înțeleg cînd comuniștii s-au pitulat în biserică și-ntr-un acces de filantropie burgheza sînt gata să mă angajeze să le rescriu cît mai artistic teoriile și legile Capitalului? Ce să înțeleg cînd barbarii nu mai pot ajunge la porțile Romei din pricina că-s opriți la granița cehă? Ce să înțeleg? Că îngeru-i mai citeț decît Marx? Sigur că-mi vine să strig, precum nebunul din Luvru: “Dați-mi un cuțit să-mi tăi șoriciul de Crăciun din Bruegel cel
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
meu din partea mamei, care m-a învățat să iubesc drumețiile, trezitul de dimineață și ceaiul de plante. Vaierul bine temperat al clopotelor și fugă ciocanelor pe toaca de lemn într-o dimineață de duminică într-un sat de munte. Parada porților de lemn și a caselor monument pe portativul drumului principal din Viscri, Saschiz, Biertan. Liniștea tămăduitoare cu care te înconjoară mozaicul de cruci albe dintr-un cimitir de țară. Plapuma de ceață care plutește la firul ierbii pe o fâneața
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
colecția mea: Andrei Pleșu cântând în română, italiană și franceză, acompaniat de Johnny Răducanu. Am continuat cu același, de data aceasta recitându-l pe Topârceanu și am încheiat tot cu Pleșu, citindu-și câteva din articolele publicate în “Comèdii la porțile Orientului”. Râsul a început încă de la melodiile șugubețe înregistrate în 1989, în Săptămâna Mare, la Tescani. Am râs apoi cu lacrimi la “ În jurul unui divorț”, “Bacilul lui Koch”, “Expunere de motive” și ne-am cutremurat de râs la parodiile lui
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
voce caldă și ce bine își dozează aerul, si cum interpretează! și eu am avut delicii când l-am ascultat prima dată. gravedigger’s right. Cum se cheamă audiobok-ul în care Pleșu cântă și recita? Eu știu doar Comedii la Porțile Orientului. Ne pregătim și noi de drum lung și avem nevoie de combustibil audio din greu. Bănuiesc că acest text nu a fost „transcris” de altcineva, dle Bucurenci :), ci l-ați scris dvs. înșivă pe blog, nu-i așa? Ei
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
polițiști, vă dați seama în ce marasm social am ajuns? Cred că Bucureștiul nu a mai auzit lozinci atât de violențe și de vulgare din anii ’90. Sigur că cea mai mare responsabilitate pentru faptul că am ajuns aici o poartă guvernanții, dar mi se pare o nebunie să încurajezi astfel de manifestări, indiferent ce miza politică urmărești. Deviza Poliției Române este “Lex et honor” (lege și onoare). Ambele au fost călcate în picioare la manifestația de vineri. i’m not
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
Dragoș Bucurenci Primul centru de bike-sharing gratuit din București, organizat de Asociația Green Revolution, împreună cu Primăria Sectorului 1, și-a deschis astăzi porțile. Se cheamă “La pedale” și pune la dispoziția publicului 150 de biciclete verzi, în parcurile Kiseleff și Bazilescu. E o treabă excelentă pentru care cei de la Green Revolution și primarul sectorului 1 merită felicitări. la mai multe centre deschise! me
La pedale! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82709_a_84034]
-
de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
deschis televizorul, constatând că alb-negrul îmi dădea imagini ciopârțite de zig-zaguri, însoțite de sunete parazitare. Antena de cameră fusese prost montată, nu putea să stabilizeze imaginea nici dacă ar fi fost orientată după Steaua polară. L-am sunat pe portar - poarta era pupitrul general de comandă - și l-am rugat să-i comunice omului cu privire ciacâră că vreau să-l văd. A venit, a plecat și s-a întors cu o altă persoană, pe care nu o cunoscusem, dar am
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu-ți mai spăla De mine matricea. Căci chipul mi-e abia la început Iar ziua scormonește pământul După divinitatea care sunt. Nici măcar imaginea
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
trebuie să se ferească la tot pasul. La plecarea în călătorie eroul este căutat "pînă și în gaura curului" (sic) de Inchiziție; iar, la întoarcerea sa, în jur de 1520, găsește un pitoresc edict, citat integral, al aceleiași Inchiziții pe poarta "catedralei" din Belém, care, în paranteză fie spus, nu este catedrală, ci mînăstire. Portugalia nu avea însă "inchiziție", ea fiind introdusă abia în 1536, deci mult după timpul narațiunii. Dar, dacă "Spania" avea inchiziție la 1500, de ce să fie Portugalia
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]