1,760 matches
-
și totuși neînduplecate în lupta cu timpul... M-am trezit îndrăgostită iubind necondiționat iar mai apoi am devenit mamă ... o mamă desăvârșită. Și copacul a crescut în spațiu și timp ... rădăcinile lui strigă în fiecare ram cu mugurii gata să pocnească a floare ... o Floare ... o minune! Am găsit Trecutul și Prezentul, dar și acel perfect sentiment de unire într-o formă spirituală mai altfel, mai nepământeană. Este o bucurie cartea ta! Îți voi spune un secret: a trebuit să citesc
RĂDĂCINI -FLOAREA CĂRBUNE, RECENZIE-GABRIELA PETCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351192_a_352521]
-
ceea ce știi mai bine Să-mi treacă dorul ne'ncetat de tine Și liniște, căci am nevoie, tată, Cum aș putea eu să te uit vreodată? DECI ! Prin mana mea încerc să dăruiesc Culoare ochilor. Trăiesc, Țin ritmul, degetele îmi pocnesc A muzică. Vorbesc Întâi șoptit, un murmur deslușesc, Urechile. Doresc Pastel pictat voit, un amalgam trupesc Tabloul. Și mărturisesc În buzunarul inimii-nfloresc Toti pomii. Deci, sunt vie... și iubesc! Geta Elia Voicu - Un nume așezat cuminte într-un colț
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
Acasa > Stihuri > Momente > IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului iubire românească, cu iz de năbădăi, se-aprinde-atât de iute și arde tot la fel, precum pocnește-n sobă un foc din ciocălăi și cauți prin cenușă, ca orbu-n portofel, o ultimă-ncercare, măcar un bob de jar, sperând într-o minune, în ceaiul de plafar... iubire românească, cu iz de năbădăi, cu busuioc în ramă și
IUBIRE ROMÂNEASCĂ, CU IZ DE NĂBĂDĂI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352058_a_353387]
-
Înaintez cu grijă și ascult; De-ntoarcere nu pomenesc deloc, E treabă serioasă, nu e joc. Cât ține zarea, doar culoare albă, Bobițe promoroacă-n chip de salbă. În mersu-i sania se hartoiește Ori stă înțepenită ca-ntr-un clește. Pocnesc cu voioșie rar din bici- Încrâncenarea zmeilor voinici. Cum drumul se arată foarte lung, Dar, fără grabă, tot am să ajung! Un punct infirm - continuă mișcare Pe-ntinderi nesfârșite, când apare Ca pe ecranu-aceluiași radar, În mersu-i hotărât și temerar
SENS UNIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356352_a_357681]
-
Piticule, scoate banii și să trecem la treabă. - Eu scot banii dar mie să îmi spui la fix nenicule dacă mă înșeală Fira. Te legi sau nu? - S-a făcut. Banii și gata! - Piticu scoase banii, Păcălici îi numără și pocni nemulțumit din degete: - Mai vreau trei sutare. - Îți mai dau trei sutare, dar dacă mă-nșeală Fira, îmi spui cu cine? - Cum te văd și cum mă vezi, dar banii că mă grăbesc. Meșterului nu îi venea să-și creadă
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
atâția centimetri, note de sadism care strică digestia oricărui om cu scaun la cap. Dar nu mă las până nu găsesc și ceva mai vesel pentru restabilirea echilibrului psi: unui patron mai tânăr îi plăcea să se joace cu carbid, pocnind și aruncând capacele cutiilor de metal, până când într-o zi nevastă-sa agasată de jocurile acestea de copil retardat, îi ia în lipsă instrumentarul și-l aruncă în closet. Toate bune și la locul lor. Vine omul acasă, mănâncă bine
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
pășeste pragul, O ceață i s-a pus peste privire Și tace, tace, tace în neștire De parcă i-a pierit maicuță însuși graiul. Pe laviță el stă și încă te așteaptă Din firavi zori și până-n asfințit Când ușa mai pocnește, el crede c-ai venit Și numele ți-l murmură în șoaptă. Și-atunci un zâmbet pe chip îi încolțește Și se îndreaptă, ca-n vremea de demult Obrazul și-l întinde spre sărut Și cum nimic nu vine, se
O CLIPĂ MAI DEVREME DOAR LASĂ-MĂ SĂ MOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356036_a_357365]
-
rămâi toată viața un biet agent de pază, treaba ta. Te mulțumești cu atât, pentru că ești prost și laș! De asta te‑a lăsat nevasta, amărâtule și... - Nu încurca treburile astea că nu‑ți permit, nerușinato! Tu vrei să te pocnesc? Abia mă abțin... Să‑ți iei lucrurile și să pleci dracului din casa mea, a bătut el iar în masă cu pumnul, privind‑o amenințător și cu atâta dușmănie, încât a convins‑o că așa va face. - Am să plec
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În surdină rămăsese un țiuit, dar de auzit auzeam binișor acu'. Care gemea, care urla de durere, ce să zic, parcă era mai bine cu urechile
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
Colindă, colindă/ Bagă iapa-n tindă/ Și-i dă fân să roază/ Și-o pupă-n găoază”. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu „Moșu’” pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau copiii să fie cuminți. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă bănuiam că, la cât de cuminte eram, nu m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar parcă poți să știi? Nici băiatul
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
bucură pentru Iisus, Venit cu rația de dreptate, El ne-a adus lumini de sus Și-n suflet sad de bunătate. Cu mere coapte-i dăruiește Măicuța dragă, de la noi Și cu plăcintă ce-aburește. Ei spun amin, pornind apoi. Pocnesc din bice, trag buhaie Și se urnesc în jos pe cale. Printre nămeți cu hărmălaie, Coboară ulița spre vale. Se pierde în ninsoare cântul, Mai arde focul în butuci, Pe sub ferești aleargă vântul, Rotind ninsoarea-n vălătuci. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
lojele serafice ale Îngerilor, ce cântă angelicele Colinde și pun de grabă bidivii lui Verde-Împărat la Caleașca Noului An, care-l poartă majestuos pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare-Ocrotirorul Daciei și al lumii Ortodoxe. Printre lacrimi și suspine flăcăii plugușorului pocnesc cu of, cu dor de acasă, de libertate... 1Ianuarie 1942. Viscol și troiene mari. „Numărul” se face cu destulă întârziere... Fulgii străluceau o clipă, apoi se transformau în picuri mici pe frunțile noastre. S-a povestit, s-a urat, s-
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
cisterciene. Nu a mai rămas mai nimic din ea, din femeia pragmatică, din omul de afaceri care, cu doar câteva ore în urmă încheiase încă o afacere profitabilă, un ,,bonus,, pentru aptitudinile sale de anticar veros și notoriu. Cât ai pocni din degete l-a ,,prins,, pe turistul ăla japonez, i-a vândut măsuța cam șchioapa, dar... sculptata fin în lemn de trandafir levantin. O piesă de care, ea se cam saturase s-o vadă și dimineața și seara în galerie
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pe care il așteptase s-a împlinit. Acolo nu sunt stafii. Numai oameni din carne și sânge. Asculta cum s eface acordajul până la capăt, apoi, acel melanj de polifonie și messă medievală. Muzică de divinație crește în amplitudine, face să pocnească sticlă din cositorul vitroaliilor, face să asude pereții și fruntea oamenilor ghiciți în stranele foarte înguste. Plânge și își înghite lacrimile care ar putea să i se scurg pe obrajii cu pudra ,,Caron,,. Abia într-un tîrziu își șterge ochii
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
opresc într-unul ,dar nici volanul nu mă mai ascultă. Și cursa nebună , către minus infinit, continuă și pare că nu se mai sfârșeste.Însă la mine, ceasul sună întotdeauna numai dimineața și până la urmă ne oprim. De fapt ne pocnim cu zgomot infernal de un brad mare și bătrân. Airbagurile ni se aruncă drept în piept și nu ne lasă să scoatem capul pe fereastră. Dar simt o usturime la genunchi. Corneluțo tată ,dragostea ta ne-a cam adus de
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
dansatorilor reușesc să o acopere. Se prind și ei de mână cu ceilalți ,se învârtesc la nesfârșit în hora bucuriei și totul pare acum foarte departe.Spyros iese din rând și-ncepe în centru, dansul lui grecesc ,de „bărbat beat” . Pocnește din palme,din picioare,e-atâta energie pozitivă pe care vrea s-o dăruiască celorlalți și lui ,în primul rând. Zâmbește,pare să îi spună,mâine poate fi cu mult mai rău ! ( va urma )
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
la față Și să iasă cât mai bine Din încurcătura asta, A scos darurile-n grabă Și... suflând într-o batistă N-a mai nimerit cadoul Pentru fiecare țânc, Cum i-avea înscriși pe listă. Cu serviciul încheiat, A plecat pocnind din bici, Iar copiii într-un glas: - Moșule, la anul să treci pe-aici! Toți, cu darurile-n brațe, Bucuroși s-au dus acasă. Unii și-au gătit brăduțul; Alții le-au întins pe masă Și se mai miră și-
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
atât de fericită ca să-i aibă!... Vă spun sincer că nu m-a mirat această statistică și poate nici intenția forurilor competente din faimoasa Uniune Europeană ca să finanțeze proiectele de rezolvare a acestei situații din România. Însă ceea ce m-a pocnit ca un pumn în față a fost soluția magistrală de rezovare a abandonului școlar din România! Ei da, țineți-vă bine! Se vor plăti cu acești bani, consilierea psihologică a elevilor care intenționează să se retragă de la școală! Magistral! ... Citește
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
atât de fericită ca să-i aibă!...Vă spun sincer că nu m-a mirat această statistică și poate nici intenția forurilor competente din faimoasa Uniune Europeană ca să finanțeze proiectele de rezolvare a acestei situații din România. Însă ceea ce m-a pocnit ca un pumn în față a fost soluția magistrală de rezovare a abandonului școlar din România! Ei da, țineți-vă bine! Se vor plăti cu acești bani, consilierea psihologică a elevilor care intenționează să se retragă de la școală! Magistral! ... XXXIII
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
vioaie, cu zâmbetul pe buze, pregătită să îmbrățișeze o nouă zi. Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau, topindu-se într-un cântec de leagăn ce-mi amorțea pleoapele îndată, făcându-le să cadă lin ca niște plăpumici peste ochii obosiți. O văd îmbujorată, cu același zâmbet cald, lovind cu sârg un aluat gros de covata de lemn
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
întinderi. După câteva minute, pădurea începu să freamăte, păsările nopții să țipe înfiorător, vântul să poarte pe aripile sale șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului să fâlfâie aripi nevăzute. Chiar și flăcările focului luau forme înspăimântătoare, iar scânteile pocneau în aer. Din când în când tăciuni aprinși săreau din foc. La ferestrele castelului se aprinseră torțe, iar pe ziduri ardeau focuri de jur împrejur. Se pare că vampirii își pregăteau minuțios spectacolul. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșni
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
și mă uit spre icoană. Ne facem cruci și fiecare dă din buze, poate îl înduplecăm pe Sfântul Ilie. Nu știu de ce umblă cu caleașca prin cer și face atâta zgomot și de ce de fiecare dată, își îndeamnă caii albi pocnind cu biciul în aer, străfulgerându-l în mii de feluri. Un întreg lanț de senzații și imagini perfect clare, pătrund pe unde pot și fac ce nu-ți imaginezi. Pe unele mi le doresc, pe altele nu, fiindcă sunt musafiri
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
ziua de Crăciun în cete cu colinda, apoi cu hăitul la Anul Nou. Mergeam prin nămeți, fericiți... Culiță Agachi și Vitalie Gavrilă duceau prăjina cu colaci, Tudor Agă suna din clopoțel, Tolică Munteanu și Slavic Arseni cu buhaiul..., Victor Mocreac pocnea din harapnic, iar eu mergeam liber, eu îi dirijam, că numai eu cunoșteam hăitura cea mare cu Badea Vasile pe care mă învățase tata. El cunoștea multe hăituri. Am prins acele timpuri, când mergeau cu hăitul-uratul în cete mari oameni-gospodari
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
deveni ea însăși soarele ce picură energie. (E liniște un moment.) Ce aș putea face? (Se apropie de fereastră.) A înghețat totul. Iarna nu a iertat nimic. Până și frunza încăpățânată din vârful teiului ce s-a luptat să viețuiască pocnește de ger. E ultima amintire a toamnei. Ieri, înainte de a crea stelele, am găsit atâta armonie în toamnă și strălucire în cerul ei, pentru că fiecare frunză îmi șoptea despre fericirea de odinioară. Astăzi fiecare parte a trupului meu istovit vorbește
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
său deloc realizabil sortit să se înece lângă mal... Privirea-n gol, cafeaua s-a răcit, iubirea ei îți stăruie în minte... Când tu erai atât de fericit a dispărut într-un vârtej fierbinte. Din degete ai vrea azi să pocnești ca într-o vrajă care-ți aparține, să readuci pe aceea ce-o dorești să fie aici, să vezi că-i lângă tine ! Revezi trecut și iar te înfiori, tăcut și trist ți-e mersul îninte. Dragostea ei îți e
A MAI TRECUT UN AN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370149_a_371478]