7,468 matches
-
creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum le apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer/ din mormîntul meu// acum aștept să se-ntîmple/ atunci în cutremur/ acum în polen mă zbat// atunci înmărmurită/ acum în singurătate/ atunci în singurătate" (ibidem). Peisajele în care excelează poeta prezintă un aer ambiguu, avînd un substrat moral, "astfel că aceste priveliști se deosebesc esențial de cele în mod obișnuit nouă accesibile" (I. Negoițescu). Datelor obiective li se adaugă din belșug altele, ale senzoriului și nostalgiei ce-l învăpăiază, astfel
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu absolutul. Printr-un peisaj labirintic trecînd, cu ajutorul călăuzirii acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nu mai știu nimic/ fără memorie fără reacții/ ca sub anestezie/ vedenii spaime sile mă citesc/ în nesimțire mă răstălmăcesc/ în sărăcia după sărăcie/ în catastrofa după catastrofă/ fals după fals" (m-am tot gîndit m-am tot gîndit degeaba). Poeta se rostește imediat și sfîșietor, într-un regim al urgenței, luptînd cu factorii care i-au frînat mărturisirea directă, sub regimul impersonalității. Acum personalitatea d-sale apare decisă, dens-eruptivă în dezgustul de sine care ce dispensează de orice adjuvant organizatoric
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
că nu mă interesează" și "am plătit imens pentru marea mea libertate interioară, pentru puterea pe care o am acum, așa că puțin îmi pasă de ceea ce se întîmplă în jurul meu". * Cu franchețea brutală (dar nu încrîncenată) ce-i e proprie, poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
geamurile./ Niște gheare fără tigri îl așteaptă să înghețe./ Într-o matcă fragedă se divid celulele foetusului/ care va deveni Înger" (Anul tigrului de pămînt). Fără a mai căuta variante secundare, mistificate, pentru a-și exprima starea de spirit dureros-insurgentă, poeta merge pe drumul drept al acesteia. "Chinul," d-sale e unul de obștească sorginte, așa cum a fost, în Ardealul dinainte de Marea Unire, "jalea" poeților mesianici: Nu avem de ales între primul și ultimul drum/ ci între un chin și alt
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe deal
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cu fierul încins peste lucruri în lacrimi/ dar nimeni nu-și pune pe cap cenușă nimeni nu-și pune/ pe cap cenușă nimeni nu-și pune pe cap cenușă/ nimeni nu-și pune pe cap cenușă" (Legea focului). Instantaneul realist (poeta e o contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în corturi și s-a arătat soarele./ Au așteptat să se usuce vreascurile/ și au discutat politică./ Au tăiat inele
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1) Leo Butnaru - Identificare de adresă, Ed. Augusta, Timisoara, 1999, 68 pag. 2) Irina Nechit - Un viitor obosit, Ed. Augusta, Timisoara, 1998, 96 pag.
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
câteva numere în urmă, Ada Brumaru a comentat pentru cititorii României literare concertul de deschidere a Festivalului Internațional Chopin organizat de Canalul Muzical al Radiodifuziunii Române cu sprijinul Ambasadei Polone la București: o seară de neuitat, în care o mare poetă a pianului - am numit-o pe Elisabeth Leonskaja - a dat viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie de recitaluri în fața unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
spirit a celor două limbaje, solidaritatea lor în absolut, dincolo de orice sofism optic și de orice regie superficială. Eroii acestei acțiuni, care a fost și o acțiune propriu-zisă, adică un performance, sînt, de fapt, două eroine: pictorița Maria Lie-Steiner și poeta Saviana Stănescu. Cele două artiste expun împreună pictură și texte poetice în cadrul unui proiect comun, fără ca vreuna din ele să-și propună abandonarea proprie-i specificități de limbaj pentru a flata, prin mimetism, spațiul de acțiune al celeilalte. Comunicînd în
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
proiect comun, fără ca vreuna din ele să-și propună abandonarea proprie-i specificități de limbaj pentru a flata, prin mimetism, spațiul de acțiune al celeilalte. Comunicînd în mod firesc, răspunzînd legitim aceluiași imperativ cultural și artistic, acțiunea pictoriței și prezența poetei converg fără a crea confuzie și coexista fără a se concura. Din această întîlnire, pe jumătate inevitabilă - pentru că artele visează continuu să-și recupereze unitatea pierdută -, pe jumătate provocată și programatica, a rezultat nu numai o expozitie în două registre
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu, poeta și eseista, într-o cumpănă ce avantajează ambele domenii, teoretizează în marginea conceptului de poezie, insistînd pe "modurile" și "timpurile" sale multiple în actualitate, pe remarcabilă lor "devălmășie". N-o sperie diversitatea, pentru unii deconcertanta, a "mentalităților disjuncte", a "gusturilor
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Kleandros/ nu am nici mitra și nici lină rituala/ nici pentru voi nici pentru-al vostru-aliptes/ dar în gazete vitejia celor că voi e/ mult cîntată și răsplătita mult/ iar oamenii vă fac serbări cu artificii și claxoane" (Zi). Alteori poeta se lasă-n voia valului oniric, ondina ce se interoghează melancolic în transparență acvatică a somnului, în confuzia blîndă a obiectelor, a ființelor, a orelor ce se întrepătrund: "Și-acum încotro să înot cu cele două cozi de sirenă?/ Și
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
venit vara am văzut porumbei își făsea cuibul și mie mia plăcut foarte mult cînd făsea pui și că spre iarnă au plecat cu toții și că mam plimbat cu mașina cu avionul și mie mia plăcut foarte mult" (Zi). Scriitura poetei e, într-adevăr, după cum observa un critic, de-o "puritate lipsită de patetism" (Caius Dobrescu). La întretăierea candorii cu curiozitatea intelectului "alb" (lipsit de senzualitate), apare acest caracteristic șirag de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
din crengi?/ de ce tocmai un numar mereu același: 222?/ de ce tocmai un cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești stăpîn tu-cel-stiut-de-tine/ ci tu-acela-despre-care-nici-nu-stii./ În visul altora e și mai și...(...) În mintea mamei îmi
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al viitorului. Fiecare vis, afirmă Adler, tinde să creeze ambianța cea mai favorabilă unui scop îndepărtat". Sau cum spune, atît de penetrant, poeta aci comentată: "Visul e o clipă de aducere aminte din trecut și din viitor". Simona Popescu - Volubilis, Ed. Paralelă 45, Pitești, 1998, 170 pag., preț: 16.000 lei. Simona Popescu - Noapte sau zi, Ed. Paralelă 45, Pitești, 1998, 80 pag
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a mai rămas/ din compoziția cu case și maluri// aș vrea să pot scrie/ să mă pot scrie/ pe mine/ femeia
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Iar un poem al Marianei filimon e o strategie de decriptare, aș zice suav-vicleană, a obiectului vizat, suava prin structura morală auctoriala și vicleana prin efectul urmărit, pentru că aspectul ascuns, fibră enigmatica, "esență" să aibă aerul că se divulgă singură. Poeta nu comite eforturi stilistice vizibile, nu forează cu încordare, nu așează capcane grosolane (la vedere) în calea "vinațului" sau spiritual. Urmărind un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a-l capta de la sine, a
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
striptease metafizic", spre a-l cîtă pe confratele Alex. Ștefănescu, ci și de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se/ de ființă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît mai tulburătoare, avînd ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de frig/ starea de nuanță de virgulă// zile și nopți depozitez/ linii și forme/ întîmplări transparente/ dănțuitori aburii lumii
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
cu adevarat)// cine îmi surpa malul/ îmi vine să tip/ în timp ce înlăuntru/ se surpa tot ce mai e de surpat// pînă la cenușă/ tăcere" (Poemul despre Amadeus). Credem că i se cuvine Marianei Filimon un loc în primul raft al poetelor noastre. Mariana Filimon: Amfiteatrul din nori, Ed. Eminescu, 1998, 94 pag., preț neprecizat; Maria Filimon: Lecția de nesupunere, Ed. Universal Dalsi, 1998, 56 pag., preț neprecizat; Maria Filimon: Retorica mării, Ed. Helicon, Timișoara, 1998, 128 pag., preț: 6120 lei.
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
de unul singur și că reușită unui spectacol este un cumul al reușitelor fiecăruia în parte. Altă Victoria Dobre este și ea absolventa a promoției ^56, angajată apoi la Teatrul Nottara pe care l-a slujit pînă la pensionare. Și poeta, autoare a volumelor Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]