8,144 matches
-
am scris că Iliescu și-a ratat visul socialist. Așa să fie? Cu optzeci la sută proprietate de stat, cu salarii mari pentru șefi, nu pentru oamenii de inițiativă, cu aceeași ierarhie a domeniilor (sănătate, învățământ, cultură la sfârșit), aceeași poftă de nemuncă și de a fi întreținuți de Stat, același refuz de a ne vedea cum suntem (și cum am fost). Ce rămâne? Libertatea de expresie? Opium pentru intelectuali! Avocatul, apărător al Statului de drept, e îngrijorat. Nu atât pentru
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
pare a fi Take Ionescu), se arată scîrbit de politică, încercînd să-și ajute prietenii cu burse în străinătate și alte avantaje folositoare. Doru al nostru, însă, vizitîndu-l la minister și purtînd o lungă convorbire, nu acceptă nimic, trăind după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
domnișoara Melania urcată pe masă/ trăgea cît putea catifelele chinezești dintre cizmele și bocancii/ dintre picioarele și spinările asudate. Sînul ei tînăr/ buzele ei spunîndu-le tuturor cu blîndețe/ gata, destul, e de-ajuns, nu mai am! Trupul deplin învățat/ cu poftele ei feminine s-a lăsat captivat de aceste volume/ șoldul ei asemănător animalelor tinere de pe mătasea de rochii de vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile cotidiene, micile tabieturi. Textura trăirii curente e pusă sub lupă, detaliile obținînd semnificații nebănuite. Pătrundem în aventura microcosmului: "cu unghia aspră/ ca limba pisicii/ zgîrie scrinul/ secretele cad pe covor/ capricii și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o Enziklopädie de filosofie ținută într-o mînă deasupra capului. (Eu însumi l-am zărit, ani buni după aceea, citind Xenofon pe tripozii digului de la Neptun). Și, în lipsa oricărei speranțe sau ambiții profesional realizabile, "cu atît mai vie îmi era pofta ce-o pofteam, aceea de a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
deja confirmata ei istorie de vreo 1000 de ani, părea, natural, un pariu sigur. Au trecut cîteva săptămîni de la decernarea Whitbread-ului, și s-a stins, cum era de așteptat, gălăgia protestelor, zarva dezamăgirii, boscorodelile și explicațiile, nimeni nu mai are poftă să se întrebe ce va zice, sau ce ar zice, sau ce a zis lumea etc. La urma urmelor, în lumea largă se prăbușesc avioane, eșuează negocieri de pace, medici cu figuri inocente își ucid în masă pacienții. Cine mai
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
înțesată de calambururi: "Cu (și eu)/ pocalul de șampanie în mînă/ privesc în jur și înjur (în sinea mea)/ handi-capacitatea politicienilor basarabeni (de/ la A la Z)" (Ambasade la Chișinău). De altminteri, trecînd prin Chișinău, am constatat noi înșine marea poftă a basarabenilor de a glumi, ca un soi de exorcizare laică, la îndemînă, ca un atît de românesc "haz de necaz" al celor ce se consideră, cu o psihologie a imensei dezamăgiri, nu altfel decît niște "inși nătîngi trași pe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Privește la soția lui, care a scos sandvișurile pe mușama.) Cu ce sunt sandvișurile astea, scumpo? MAMA: Cu diamante. MAX: Atunci să mâncăm. (Apare Militarul, care se postează tăcut în colțul scenei. Nu are armă.) Aerul ăsta îți face o poftă!... (Ia un sandviș și îl duce la gură, dar tocmai atunci îl vede pe Militar și, șocat, începe să tușească.) BEN (ascultând la copaci): Ce e asta?... O pitulice sau un scatiu? MAMA: N-are importanță; totul, de fapt, este
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
aceea fictiva a cavalerilor rătăcitori. Și nu e bine spus că la urmă, se trezește din nebunia lui Don Quijote și se întoarce în La Mancha lui ca să moară că Alonso Quijano: e preferabil să spunem că se maturizează și pierde pofta de joacă. Ideea mea este că Alonso Quijano este un copil mare care, în loc să bată mingea, lucru inacceptabil la cincizeci de ani, se joacă de-a personajul literar. Dar pe bune, nu în glumă. Nu e nimic reprobabil în asta
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
apți de modificări radicale, imprevizibili altfel decît strict la nivelul reacțiilor lor intense și umorale. Dacă ar fi sa imi închipui un film montat după acest român, îl percep că pe un uriaș și neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
posibil aici: genocid, viol, incest, sinucidere în masă, ritualuri satanice, pentru că Sînger descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă propriile suferințe, necum pe cele ale semenilor. Însă în același timp această umanitate brutalizata și abrutizata e zguduită de pofte, frisonată de sentimente pe care nu le înțelege, dar în virtutea cărora acționează impulsiv, cu riscul de a-și găsi astfel pieirea. Cu greu s-ar putea concepe o viață mai sumbră și mai înspăimîntătoare; ea aduce însă cu lumea medievală
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
senzație plăcută să știi că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din țînțar armăsar; apoi, după ce m-am convins că diagnosticul nu e fatal, am început, din nou, să rîd și să am pofta de mîncare" (apropo, urmează să apară o carte de bucate " Rețete și memorii", scrisă de Sofia Loren). Traseul lung și ascendent parcurs de Sofia Loren a pornit dintr-o periferie mizerabilă din Napoli (unde Sofia Scicoloni a fost un "copil
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl. I.P.)"; În Vestibul de Alexandru Ivasiuc, dragostea bărbatului pornește de la mărul mușcat de o fată, cu 30 de ani mai tânără. Comparat de Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, ÎI, cu Johan, seducătorul purei Cordelia din
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare" (ibidem). După cum vedem, magia neagră, alchimia, si comedia se îmbină în fluidul aceluiași discurs vîscos, în care încap "reverii vinovate". Spre a consolida această comedie a materiei dereglate, anarhice, care acoperă
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
insolite, mijlocește contracte perfide între regnuri, compromisuri între aparente și esențe, mezalianțe între contingent și absolut (în gradul în care cel din urmă rămîne precum un reziduu indestructibil al spiritului ce se dezafectează cu o întunecată veselie). Anorganicul absoarbe cu poftă ființele ori dobîndește el însuși statut de ființă: "pietre-ndelung polisate, cunoscătoare, tăcute/ fără lumină în ochi, fără sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt și umezeală/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc îți dau pofta de viață" (Pe hol). Experimental și anafectiv (experiență că atitudine asumată e, îndeobște, o expresie a anafectivitătii), poetul caută locul zero al poeziei care e o goală înregistrare a lucrurilor. că o contabilitate care ar opera exclusiv cu zerouri: "Cînd
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
la The Pig^s Family de Martin Guggisberg (proaspăt absolvent) - parodie grotesca - savuroasa la dramoletele cu bătrîni, cu ceva din verva coloristica a lui Toto le Héros -, filmele tinerilor văzute anul acesta la Solothurn au demonstrat o prospețime și-o pofta de ludic de care, mărturisesc, nu-i credeam în stare. Campionul absolut al acestei tendințe a fost Hell for Leather de Dominik Scherrer (32 de ani). Imaginați-vă o operă rock - gen "Jesus Christ Superstar" - al carei erou nu e
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
cercetători ai fenomenului: medicii secolelor trecute, al VIII-lea și al XIX-lea, care diagnosticau drept grav bolnav de nostalgie pe oricine dovedea anumite simptome: o privire rătăcita și tristă, puls slab și neregulat, sau dimpotrivă, prea intens, lipsa de pofta de mîncare, docilitatea excesivă, stare generală de letargie, si, foarte important, delirul minții seduse de imagini închipuite și extrem de idilizate ale unui "acasă" aflat undeva departe, inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
de presă" care, cu cîteva zile înainte de a împlini 65 de ani află că va muri, află că propria companie îi e furată și mai află că fata lui s-a îndrăgostit de Moarte! În vacanță, Moartea are o mare pofta de viață. Și simt al umorului. Cînd vede că magistrul face o criză de nervi, moartea îl avertizează: "Faci infarct și-mi strici vacanță!" De ce l-a ales Moartea tocmai pe El? Probabil, conform unui cunoscut titlu, Moartea citise ziarul
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
vreme, vorbeste despre sine la persoana a III-a, ca orice personaj istoric ce se respectă. Bătălia bezmetica de la Stoenesti constituie cea mai bună încheiere a aventurilor unui mic shogun însetat de putere și capabil să sacrifice, cu cinism, pentru poftele sale, vieți omenești. Spre deosebire de shogunii adevărați, Miron Cozma s-a dovedit las nu doar în fața justiției, ci și în a tovarășilor săi pe care i-a atras în această capcană mortală: până în ultima clipă, el i-a mințit cu grosolănie
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
bun ănceput, Vlădută a stat departe de lumea artei lui Căltia și nu s-a lăsat sedus nici de spectacolul ei cromatic și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Căltia, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlădută le-a răspuns cu o imagine terna, aproape monotona, chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care, de-as fi sincer cu mine ănsumi
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva, din motive pe care să le lăsăm mai bine obscure, o pofta de literatură și de poveste care ne cuprinde în pragul iernii, la sfîrșit de an, de Sărbători, precum și o dorință de a căpăta nimic altceva decît tot ce e mai bun în domeniu. Și pentru că sîntem în anul de grație
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
dreapta judecată a semenilor noștri, să conchidem că aceștia vor avea, la urma urmelor, ceea ce merita. Dar... dar... E de observat, ăn context, ca "marele salt" al comandamentelor criptocomuniste a ănceput cam prea devreme și s-ar putea ca neconcordarea poftelor de revenire cu momentul anca ăndepărtat al scrutinului să le joace o festă de proporții. Dacă, bineănteles, electoratul - care nu mai e totuși cel din 1992 - nu se va lăsa prins an capcană nationalist-populistă, atât de ăndelung exersata de ceausism
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]