738 matches
-
artistic “, prevenea autorul, mărturisind că ,,și-a înțeles misiunea pe o scară colosală’’. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale de creație și totodată un mod de a polemiza, tacit și convingător, cu adversarii. Dincolo de accentele polemice, modelul structural este de căutat în Antichitățile slave ale lui Paul V. Šafarik (cunoscute lui Hasdeu în versiunea germană din 1843), cu care prezintă mai multe afinități în privința travaliului analitic, al
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
există nici o autoritate în istorie și cu atât mai puțin nici o nefailibilitate”. Dimpotrivă, principiile formulate de Hasdeu recomandă un spirit critic activ și fecund, fără de care nu s-ar putea înțelege școala ce se revendică tocmai de la acest spirit, deși polemiza tocmai cu autorul Istoriei critice. Hasdeu s-a lovit de lipsa informației și a încercat să rezolve prin cercetări proprii de arhivă și prin editarea de documente aceste neajunsuri. A inițiat restituiri parțiale și a realizat în parte o sinteză
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
artistic, prevenea autorul, mărturisind că și-a înțeles misiunea pe o scară colosală. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale de creație și totodată un mod de a polemiza, tacit și convingător, cu adversarii. Dincolo de accentele polemice, modelul structural este de căutat în Antichitățile slave ale lui Paul V. Šafarik (cunoscute lui Hasdeu în versiunea germană din 1843), cu care prezintă mai multe afinități în privința travaliului analitic, al acumulării
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
există nici o autoritate în istorie și cu atât mai puțin nici o nefailibilitate. Dimpotrivă, principiile formulate de Hasdeu recomandă un spirit critic activ și fecund, fără de care nu s-ar putea înțelege școala ce se revendică tocmai de la acest spirit, deși polemiza tocmai cu autorul Istoriei critice. Hasdeu s-a lovit de lipsa informației și a încercat să rezolve prin cercetări proprii de arhivă și prin editarea de documente aceste neajunsuri. A inițiat restituiri parțiale și a realizat în parte o sinteză
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
la condițiile României, Programul s-a dovedit utopic, lipsit de un spirit practic. În cadrul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România au activat elemente bine pregătite din punct de vedere ideologic, intelectuali de marcă, precum Constantin Dobrogeanu Gherea, care a polemizat cu Titu Maiorescu, susținând problema artei cu tendință și negând arta pentru artă, I.C. Frimu, Anton Bacalbașa, Raicu Ionescu - Rion, Iosif Nădejde, Al .Ionescu, ștefan Stâncă. Ideile socialiste, difuzate prin intermediul unor organe de presa, sau unor conferințe, au prins rădăcini
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
după cum în literatura universală, în Weltliteratur (după formula goetheană), intră toate literaturile lumii. Deci toate literaturile estice, inclusiv cea română, sunt de fapt și de drept europene. și alți comparatiști și scriitori balcanici și central europeni au anticipat, susținut și polemizat pe această temă iritantă. pe cine trebuie să convingem noi, esticii? Evident, în primul rând, pe purtătorii de cuvânt ai conștiinței literare europene, respectiv vestice. Operația nu este deloc simplă. și vom vedea imediat și din ce motive. Mulți dintre
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lui Rebreanu nu sunt concepuți pe “temeiul unor scheme programatice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre țărani, cum sunt cele ale lui Zola, Maupassant, în care se simte totusi ostentația «realistă», se simte «școala», intenția prea vădită de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale, tip Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi.Avusese și el de înfruntat “imaginea falsă, idilică”, propusă de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
succesiunea generațiilor". Norocul, în acest caz, ar fi o entitate tutelară, posedând un anumit tipar stilistic, căruia individul nu i se poate sustrage. Specificul individual apare în entitatea numită creație. La Blaga, ea se află deasupra tuturor celorlalte facultăți umane. Polemizând cu Bergson și în sensul "intuiției" sale (considerată de filosoful român "o facultate de cunoaștere", nu "facultate de creație"), Blaga vede numai în actul creator adevărata independență a omului individual; până la urmă, creația nu este altceva decât materializarea destinului. Misterul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
la abandonarea comunismului în 1973, noul secretar general, Enrico Berlinguer, îi propune Democrației Creștine un „compromis istoric” Voindu-se responsabil, PCI își nuanțează poziția în privința Europei*, se angajează în eurocomunism, recunoaște virtuțile democrației*, acceptă NATO, se apropie de social-democrație* și polemizează cu PCUS, dar fără să se rupă de acesta. încearcă, cu moderație, să accepte mișcările venite dinspre societatea civilă*, care busculează conformismul tradițional. în 1975, triumfă la alegerile administrative, ajungând astfel să administreze un mare număr de orașe și regiuni
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar pe de altă parte, nu dădea bine să comande el, direct prin structurile statului, cărțile pe care le vroia. De unde deducem că suma de 200 de ruble îi era necesară pentru a achiziționa cărți. Altfel, cum ar fi putut „polemiza“ cu Bulgakov și Platonov? Stalin, fie vorba între noi, a fost unul dintre cel mai buni lectori ai celor doi. Dar asupra acestui subiect voi reveni cu mare plăcere într-o altă scrisoare. Cu prietenie, Vasile CIRCUL NOSTRU V| PREZINT
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a celor asiatice și africane, pole-rnizînd în același timp, cu cercetători francezi aflați pe poziții depășite, care reduc influențele mondiale la cele înspre și dinspre literatura franceză. Cercetători sovietici (T. Motîlieva) și maghiari susțin același punct de vedere. Cercetătorii americani polemizează cu școala franceză "tradițională", apropiindu-se de opinia lui Etiemble, de analiză globală, a literaturii, după metode structurale și susțin, în plus, includerea comparației forțelor literare cu forțe artistice paralele. Cf. Comparative literature. Method and Perspective, culegere îngrijită de Newton
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lege tiranică a reproducerii, găsindu-și rostul elementar și finalitatea În ea. Omul, „mamifer denaturat”, face din aceasta o problemă insolubilă. Ca și problema morții. Marin Preda, În ultima sa carte, mi se pare, are o frază cu care am polemizat spontan În gând: „Moartea, afirmă marele prozator, este un act, un fenomen firesc În lumea animală. Doar omul face din aceasta o problemă!”. Lui Preda i se pare nefiresc - ca și multor inși de bun-simț - că ființele animate, plante sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile, naționale nu au polemizat În fapt cu „adevărul” istoriei, ci cu minciuna și demagogia unui regim brutal, polițienesc, scurs din pliurile Încă vii ale unui medievalism românesc târziu! Noi nu putem ocoli, orice am face, această problemă a identității naționale. Așa cum nici Nemții nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
perspective adecvate asupra specificității discursului științific și, respectiv, celui literar: limbajele sunt diferite, stilurile și codurile de asemenea și, de aici, diferențierea semnificațiilor. Theodor Codreanu urmărește însă o revalorizare "științifică" și nu una estetică; de pe poziția acestui scientism sui-generis, autorul polemizează cu aproape toți exegeții de până acum ai lui Eminescu, "corectând", totul, de la G. Călinescu la Eugen Simion, de la Eugen Todoran la Dan C. Mihăilescu, de la Mihai Drăgan la I. Constantinescu, de la Edgar Papu la Ioana Em. Petrescu și Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rezuma în capacitatea cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a realității impuse de forțe oculte, el însuși se socotea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ochii noștri, în presa literară de lângă noi sau prin alte mijloace, Theodor Codreanu duce un război pe cont propriu, dar în armonie cu veritabili eminescologi, pentru mai dreapta așezare a creatorului nostru emblematic în destinul culturii române. În Ontologia arheității, polemizează cu aserțiunea eronată că Eminescu ar depinde, potrivit comparatiștilor și priorităților "izvorâte", cum le califica disprețuitor Călinescu, de modele străine. Dar știut este că poetul avea o capacitate de asimilare culturală neobișnuită și nu și-ar fi permis să importe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modest, cu privire la Eminescu, criticul Th. Codreanu atrage atenția asupra nereușitelor de ordinul evidenței, fără a fi cu orice preț demolator. (Obstacolul prețiozității Felicia Giurgiu). Este semnul unei eleganțe necesare în spatele căreia criticul se simte bine. Mai puțin elegant este atunci când polemizează cu postmoderniștii, patetismul ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână toate mijloacele. În esență, cartea lui Theodor Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asemenea mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
literare. Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung, urmărind în oglinzi paralele ce au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în consens sau în disensiune cu alții portretul paradigmatic al poetului. După ce ne inventariază cele două cărți cu multă atenție la nuanțe și alte repere critice, basarabene (Druță, Damian, Vasilache, Dolgan, Țurcanu, Palladi, Burlacu, Bantoș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Câtă zăpadă și câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva decât un copil. Numai că un copil în scutece de sârmă ghimpată, rupt de la sânul mamei" (op. cit., p. 216-217). Am putea spune că Theodor Codreanu polemizează cu Mihai Cimpoi privitor la principiul central al liricii vierene. Dacă pentru M. Cimpoi motivul maternității reprezintă punctul central, Th. Codreanu promovează un alt punct de vedere, anume principiul infantil, cel al copilăriei. Relevante sunt interpretările făcute la poemele Pădure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minții, cu simpatie dacă nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intrarea în "luptă" trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI". Grea încercare! Să-ți păstrezi calmul față de "setoșii de sânge" ai unei dogme "minoritare" exclusiviste, intransigentă cu orice fel de majorități, în primul rând, cu cele naționale, și, pe deasupra, să polemizezi cu ei "cu simpatie" presupune o mare, copleșitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemicile lui Theodor Codreanu nu prea "mustesc" de simpatie față de inamicii arheului național și "Mitläufer"-ii (tovarășii de drum, ori, într-un limbaj bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
slujind o cauză nobilă, sobrietatea textului, felul pedestru de curgere a gândului, meticulos, pe îndelete, neabătut, cu hotărâre și cu generozitate totodată. E proba cea mai convingătoare, probabil, a unei înalte dignități intelectuale și etice. Cu cine și cu ce polemizează, concret, Theodor Codreanu, pe cine îl ia drept arbitru și ce îi servește ca argument de sprijin și criteriu al adevărului? Ținta polemicilor sale este, parafrazând o binecunoscută "profeție" a "Manifestului comunist", noua stafie care bântuie deja nu numai Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]