785 matches
-
ești foarte bine informat, ghimpe. Cum ziceam, clientul tău e un om deștept. Ce noroc pe mine că a avut Încredere În tine și te-a angajat În loc de poliție. Noroc de mine, și noroc și de tine, că dacă erai polițai și stăteai colo frumușel să-mi spui ce tocmai mi-ai spus, erai În drum spre lumea ailaltă. M-am aplecat În afara separeului ca să verific că Inge era bine. Îi puteam zări cu ușurință capul acoperit cu păr negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la mine de fiecare dată când ne întâlneam în vestiar. Sidwell, eternul colportor de bârfe, spunea că doi polițiști din tura de noapte pariaseră cu mașinile lor, iar comandantul secției, căpitanul Harwell, le ținea actele de proprietate până după meci. Polițaii de la Moravuri își suspendaseră raidurile asupra agențiilor ilegale de pariuri, fiindcă Mickey Cohen câștiga zece mii de parai pe zi din jetoane și băga cinci procente din încasări în agenția de publicitate angajată de primărie în efortul ei de a obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de criminaliști a fost dirijată la hogeacul lui Junior Nash, ca să caute amprente și urme de sânge. Apoi Millard numără polițiștii prezenți. Erau patru oameni care dirijau circulația și-i țineau la distanță pe civilii amatori de senzații macabre, doisprezece polițai în uniformă, cinci în civil, Lee și cu mine. Millard scoase o hartă din mașină și împărți toată zona Leimert Park în parcele, apoi îi alocă fiecărui polițist teritoriul său și îi spuse întrebările standard pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat în justiție pentru acuzația de vagabondaj. Locul era plin de pupincuriști, așa că m-am strecurat spre biroul lui Tierney. Lee, Russ Millard, Harry Sears și doi polițai mai în vârstă, pe care de-abia îi știam - Dick Cavanaugh și Vern Smith - erau strânși în jurul biroului căpitanului și se uitau cu atenție la o foaie de hârtie pe care șefu’ o ținea în mână. M-am uitat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unei clădiri imense, în stil victorian. Înăuntru luminile erau aprinse. — Facem chestia cu polițistul de treabă și cel nasol, îmi propuse Lee, căscând, după care sună la ușă. Ne deschise un bărbat sfrijit, de vreo cincizeci și ceva de ani. — Polițai, nu-i așa? spuse el. Era brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doctorul, deci nu-i drogată. Eu îmi fac de cap, deci sunt curvă. Ea are voie, eu nu. — Ba da, ai voie. Ești... N-am putut să rostesc cuvântul „curvă“. Madeleine mă gâdilă pe coaste. — Hai, zi. Nu face pe polițaiul din Orașul Oneștilor. Zi! Am prins-o de mână înainte să mă facă să mă tăvălesc de râs. — Tu ești amanta mea, franțuzoaica mea, gagica mea, ești femeia pentru care am ascuns probe... Madeleine mă mușcă de umăr și completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu. Mi-am rupt ața, așa că nu-mi mai spune fătălău. — Taci naibii din gură! — Tăticule, adică tată... — Ciocu’ mic. Ți-am spus! Polițaiul cel gras și lăudăros, pus la punct ca un copil, mi-a trezit interesul. M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme. Și-apoi el e poponarul, nu eu. Doar am dovedit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
venit în minte excursia lui De Witt la TJ și m-am întrebat de ce luase Lee legătura cu polițiștii mexicani. — Când? — Aseară, îmi răspunse Sears. Loew, Vogel și Koenig sunt și ei acolo, la hotel Divisidero. Sunt în discuții cu polițaii din TJ. Russ crede că tatonează terenul, doar-doar or găsi un țap ispășitor pentru uciderea Daliei. Mi-a trecut prin minte imaginea lui Lee alergând după demonii pornografiei. L-am văzut însângerat la picioarele mele și m-am cutremurat. — Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și nici un gringo care să semene cu Bobby De Witt. Apoi un jandarm în cămașă neagră și cizme, sprijinit de un toc de ușă, îmi prinse privirea. — Policia? întrebă el. M-am oprit și, drept răspuns, i-am arătat insigna. Polițaiul se căută în buzunare și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
flancată de jandarmi cu puști automate. Le-am arătat insigna. Ei bătură din călcâie și mă lăsară să intru. Fritzie mă ajunse din urmă. Intrăși se îndreptă direct către biroul din față, cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul din spatele biroului înșfăcă verzișorul, iar Fritzie spuse: — Fugitivo? Americano? De Witt? Individul zâmbi și apăsă pe un buton de lângă scaun. Ușa de zăbrele de pe un perete lateral se deschise cu un țăcănit. — Mai precis, ce anume vrem să aflăm de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei bine, măcar sunteți americani. Nu mi-am închipuit niciodată c-o să mă bucur să vă văd, băieți. — De ce-ai începe tocmai acum? îl întrebă Fritzie și-i trase una în boașe. Tipul se chirci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unui câine care-și iubește stăpânul hain, fiindcă n-are altul. Vocea lui chiar aducea cu schelălăitul unui câine bătut. Am venit să fac rost de niște cal alb și să mă-ntorc la L.A. înainte să mă prezint la polițaiul de la Eliberări Condiționate. Tipul pe care mi l-au desemnat se pare că-i un pampalache. Îi zici „Ăăă, domnule, am stat opt ani la mititica și a trebuit să stau și io călare pe o femeie“, iar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am trezit gândindu-mă c-am fost făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard și m-am întrebat cât de tare îmi rănisem partenerul. Am bolborosit: — Lee? Lee? Ai pățit ceva? Apoi în raza vizuală mi-au intrat doi polițai slinoși, cu insigne ridicole, luate de la talcioc și prinse de cămășile lor negre. Fritzie Vogel se iți deasupra lor și mă anunță: — L-am lăsat pe amicul Bobby să plece, ca să ne conducă la prietenul lui. Dar a scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
privește. Cineva cu o forță impresionantă mă ridică de pe podeaua celulei. Când mi-am venit în fire, mi-am dat seama că trebuie să fie Marele Bill Koenig. Buimac și cu picioarele moi, i-am lăsat pe Fritzie și pe polițaii mexicani să mă ducă prin secție și să mă scoată afară. Era în amurg, iar cerul Tijuanei era deja luminat de neoane. O mașină de patrulă Studebaker trase la scară. Fritzie și Bill mă împinseră pe bancheta din spate. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
călărie, stăteau de gardă cu carabinele în mâini în fața unei clădiri. Fritzie îmi facu cu ochiul și-mi întinse brațul, ca să mă spijin de el. L-am împins și am ieșit din mașină pe picioarele mele. Fritzie o luă înainte. Polițaii ne salutară cu țevile carabinelor, apoi deschiseră ușa. Camera era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni răzbunători, care își dădeau în gât inamicii pentru sute de delicte închipuite, mai mult sau mai puțin importante. Tot felul de haine de damă aruncate te miri unde au fost analizate minuțios la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cele...“ ori de câte ori încercam să aduc vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste, uitând de Betty Short. Peste o săptămână am rupt-o cu Madeleine, „fata din vecini“ a cărei identitate o ținusem ascunsă față de Lee și Kay. Nu i-am spus care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa și pusi, Sally! — S-a făcut, promise Russ. Obrajii lui Sally se îmbujorară. Treaba asta și licărul mânios al ochilor ei o făcură să pară cu cel puțin zece ani mai tânără. — Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
25 de cenți pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apă la șoareci în timpul vizionării unui film porno dat la Chicago Club pe la sfârșitul lui ianuarie. Altul mi-a povestit despre un blond masiv care a cardit trei ciorditori de le-au sărit capacele, iar apoi i-a uns pe polițai cu bancnote de douăzeci de dolari scoase dintr-un sul gros. Povestea care a pus capac la toate a fost aceea în care Lee i-a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a donat două sute de parai unui preot de leproși pe care l-a întâlnit într-un bar, apoi le-a făcut cinste tuturor și a plecat la Ensenada. Informația aia a stors cinci parai și o cerere de lămuriri suplimentare. Polițaiul mi-a spus: — Preotul, frate meu. S-a hirotonisit singur. Vaya con Dios. Păstrează-ți banii. Am pornit-o pe coastă, mergând vreo sută douăzeci de kilometri spre sud, spre Ensenada, și întrebându-mă de unde avea Lee atâția bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de cureaua puștii. Alți jandarmi erau arondați câte unul la fiecare grup de țărani, ca să le verifice ecusoanele. Am virat din strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J. Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am dat o bancnotă de un dolar, apoi am intrat în secție. Interiorul aducea și mai mult cu o biserică: holul de la intrare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]